Back

Dupa o perioada scurta de ratacire am reusit sa ma readuc cu picioarele pe pamant. Am inceput ca orice femeie facand curatenie in jurul meu. Mereu am fost de parere ca ordinea si curatenia functioneaza mai bine decat orice medicament.

Am avut, in ciuda proiectelor si rapoartelor finale care ma asteapta si gratie netului care m-a lasat balta pe ultima suta de metrii, timp sa ma gandesc la tot ce am facut pana acum si tot ce vreau sa fac de acum inainte.

Imi pare rau ca am renuntat la blog. Realizez acum cat de mult mi-a lipsit si incerc sa recuperez.

Astept cu nerabdare sa termin semestrul in Napoli. Din toate orasele pe care le-am vizitat si din toate locurile in care am avut ocazia sa locuiesc, fara indoiala Napoli (in ciuda bogatului patrimoniu material/imaterial de care dispune) e un oras care a secat si ultima picatura de vitalitate din mine. As vrea sa zic ca imi va lipsi insa pana la proba contrarie cred ca nu e cazul.

Astept cu nerabdare sa ajung acasa, astept cu nerabdare sa ma intalnesc cu EL. In ciuda tuturor lucrurilor care m'au deviat din drumul initial, reusesc de fiecare data sa cad in picioare si lucrul asta ma bucura.

 

Am alaturi sau inca mai simt alaturi de mine (in ciuda distantei) oameni care reusesc sa-mi ridice moralul sau sa ma zgaltane atunci cand o iau razna. Numai pentru asta as putea sa spun ca sunt o persoana norocoasa...