;))

Whaaat?Don't i look like a princess?

Am i a bad person?

Intrebarile existentiale m-au fascinat intotdeauna desi am stiut din start ca nu le voi putea raspunde vreodata cu exactitate. Cu toate astea posibilele lor raspunsuri m-au ajutat sa-mi educ oarecum propria fire. Cea care ma tot chinuie de ceva vreme este cea pe care am trecut-o si-n titlu. 

Nu m-am considerat niciodata o persoana extraordinar de buna sau de empatica. In ciuda eforturilor mele de a-mi cultiva sensibilitatea si empatia, se pare ca in ultima vreme nu prea am reusit sa fac progrese semnificative in aceasta directie. O parte din mine regreta oarecum aspectul asta al firii mele. Imi amintesc cu nostalgie de fetita naiva care eram cu cativa ani in urma si oricat de mult regret as putea resimti ca urmare a disparitiei acelei fetite, nu pot sa ignor satisfactia deosebita pe care o am atunci cand ma gandesc ca pierderea ei a dus la instaurarea unor mecanisme de aparare de care sunt cu adevarat mandra.

Daca as avea acum un instrument cu care sa pot privi mai clar inauntrul meu probabil mi-as da seama mai usor pe care parte a baricadei ar trebui sa ma situez. Poate in definitiv atat timp cat sunt impacata cu mine n-ar trebui sa ma ingrijoreze ce eticheta port in dreptul inimii sau direct pe frunte. Cu toate astea ceva din mine imi spune ca pot fi ceva mai bun, ca pot aduce un upgrade la tot ceea ce am construit pana acum. Dar de unde sa incep?

"Poti atat de bine sa infatisezi un fel de intemnitare prin altul, cum poti sa infatisezi orice lucru care exista cu adevarat , prin ceva care nu exista" ..sa fie oare asta secretul interactiunilor sociale? Conectorul tuturor relatiilor interpersonale?

come around sundown

"Urmeaza o perioada frumoasa pentru noi.."

Don't know why da perioada sarbatorilor mereu imi provoaca stari contradictorii. Da imi plac luminile de pe strada, targurile care aduc laolalta oamenii, nasurile rosii care cer sa fie pupate, cafeaua/vinul fierbinte si mirosul de portocale si cozonaci in casa. 

In schimb, mi se pare  trist ca unele lucruri se declanseaza doar de sarbatori, ca anumite situatii se produc doar ca o consecinta a spiritului de turma, a faptului ca "asa face toata lumea". Sarbatorile si manifestarile de sezon mi se par fortate prin definitie pentru ca imping oarecum oamenii fie sa-si iasa din carapace si sa zambeasca desi nu sunt fericiti, fie sa dea frau sentimentelor lor fara teama de a parea deplasati. Nu vreau sa fiu Grinch si-mi dau seama ca in mare parte conceptiile mele imi sunt influentate de subiectivism. In fine.

M-am nascut in anotimpul rece, intr-o perioada agitata din toate punctele de vedere. Poate asa s-ar explica si firea mea. Poate. Pentru prima oara in cativa ani, anul acesta refuz sa ma gandesc la aniversarea mea. Varsta de 21 oricat de multa intelepciune mi-ar aduce, ma face sa ma gandesc tot mai mult la cat de repede trece timpul si cat de multe lucruri mai am de invatat. Ar trebui sa incep prin a gasi ceva care sa ma ajute sa ma mobilizez pentru perioada care va veni, una prin definitie grea si aiurea. Cu toate astea, nimic nu pare sa-mi puna rotitele in miscare. Ma gandesc la Constanta, ma gandesc la clipa in care ne vom urca iara in tren, si ma gandesc ca poate de data asta am sa apuc sa vad si marea. Iarna, asa cum mi-am dorit intotdeauna.

Pentru prima oara de cand ma stiu, aniversarea asta va fi una in absenta ta. Un pic ciudat, de cand am plecat, mai intai eu, acum tu, simt ca intreaga mea existenta, intregul cerc in jurul caruia tind sa gravitez, s-a redus substantial. Nu stiu daca intreaga depresie care-mi da tarcoale e una sezoniera, una de criza a varstei sau e doar constientizarea instrainarii continue de toti cei care conteaza cu adevarat.

Sper doar sa fi avut dreptate si sa fie frumos tot ce urmeaza...

Pana atunci:

:X

OneRepublic - Good Life (Official Music Video)



[just look on the bright side of everything. This one's for you zurli:X. I miss you!]

:-/

dublu sens
nonsens
alergi spre mine
pe drumuri care nu te aduc niciodata
aproape.
ma vezi
te vad
te vreau
te chem
sunetul ni se izbeste
inapoi de piepturi.
ma minti
ma inchizi
ne autocondamnam la tacere.
ramai langa mine un minut
atat de departe incat nici nu simt
freamatul care ma face sa tremur
si sa accept tot ce e intre noi.
doliul il purtam in inimi
desi il deghizam in haine colorate.
spune-mi ca ma vrei
lasa-mi sa-mi cada pe umar
breteaua de la haina de incertitudine
care mi-e larga
dar pe care o port
pe care o leg cu un cordon de jurul gatului
in timp ce ma rog
cu lacrimi de pagan
sa nu ma sufoc.
dublu sens
tu si eu din colturi diferite ale pamantului
ne agatam de aceiasi sfoara
care va condamna pe unul din noi
la moarte sigura.
unul din noi va cadea
mai profund decat celalalt
si cand va intinde mana spre ajutor
se va trezi
prea departe.
Acum..sa visam.

:-ss

Pff incerc sa ma relaxez si sa uit ca peste 2 zile am examen.
Maine Constanta..:X
Am sa revad marea si am sa-i las valurile sa ma linisteasca, sa ma acapareze si sa imi promita ca totul o sa fie ok.
Tineti-mi pumnii,cuz this one is a big one!

imi place !

pfffff

si cateodata parca tot ma doare. e un spatiu care ma acopera de fiecare data cand in camera e prea intuneric si prea liniste. peretii camerei mele ma cunosc poate mai bine decat oricine. rasuna si acum plini de lacrimile si de regretele primei "iubiri", aduc si acum ecourile tipetelor de care ma temeam cand lumina din sufragerie se aprindea in mijloc de noapte.

singuratatea este dusmanul cel mai mare al omului. de aceea oamenii trebuie sa fuga continuu de ea. numai un om pentru care nimic nu mai are sens, sau poate un om care s-a resemnat cu gandul ca toate intrebarile sale vor ramane vesnic fara raspuns, numai acela se poate  inchide fara regrete in spatiul propriului gol intern.

Dar cum ar putea cineva spune cu toata inima lui ca nu este singur...?

...

Oamenii sunt facuti sa ne dezamageasca.

Oamenii sunt facuti sa uite, sa acuze, sa judece si sa treaca mai departe.

Unii oameni lovesc,

Alti oameni primesc.

Rolurile mereu se inverseaza.

Sufletul nostru ar trebui sa nu mai fie facut din sticla.

Ne-ar trebui un material mai moale

Cara sa poata impinge inafara lui, 

Orice lovitura.

Ar trebui sa fie din cauciuc poate,

Sa nu mai pastreze urme.

Oamenii sunt facuti sa plece,

Lacrimile sa cada,

Inima sa ierte.

Concurs propus de Shiz

Ce trebuie sa faci?

1. Scrie pe blogul tau un articol cu raspunsu la intrebarea “Ce ai face daca ai sti cand e sfarstiul lumii ?”

Intro:  

De cand ma stiu am fost o persoana care a trait conform regulilor. Am ascultat in limitele decentei de parinti, mi-a placut competitia dar am fost fair-play, am injurat si mi-am cerut scuze. Toate regulile astea nu mi-au facut, asa cum trebuia viata mai simpla. Ba dimpotriva uneori mi-au adus frustrari care n-au facut altceva decat sa-mi manance energia. Eram ok resemnandu-ma asa zi de zi, pana in momentul in care am descoperit-o pe EA. Pentru prima oara, m-am simtit libera. Si partea cea mai buna a fost ca a doua zi  nu m-a durut nici capul.

Daca maine as afla ca e ultima zi sau ca sfarsitul lumii e "aici si acum", n-as alege sa-mi petrec ultimele clipe inchisa in cusca grea a constiintei si a regulilor..da nici n-as face ca tipu' din videoclip pentru ca sexul consuma. Si de ce sa ma consum pana in ultimul minut, cand pot sa ma incarc cu stare de bine? Daca maine as afla ca "this is it" as vrea sa stiu ca am fost libera si eliberata de propriile ganduri. Si asta nu oricum, ci cam asa:

"Afara: Panica generala, femei outta control in strada, un tigan care alearga cu un televizor cu ecran plat sub brat.

Inauntru: Marusia, eu si tata, MARIA, canapeaua din sufragerie, mult fum. Nu ne pasa de nimic, tata povesteste a1000a oara cum l-a doborat pe unu de 1000 de kilograme folosindu-se doar de o paine. Imi pare cu 30 de ani mai tanar. Mai trage un fum din tigara si parca a mai intinerit un an. Daca am avea termopane n-am mai auzi nici haosul de afara. Da daca mai trece un minut deja tata vorbeste cu Bob Marley iar noi doua ne gandim ca de afara se aude multimea care ne asteapta sa urcam pe scena. Picioarele mele deja imi par de guma. Capul mi-e greu, abia'l tin pe umeri. Radem. Am uitat de clipele grele, am uitat ca iarna asta iar am ratat ajutorul pentru caldura de la intretinere, sau ca banca ne-a tras teapa cu o rata in plus. Lucrurile cele mai oribile in lumea asta, si lucrurile de care chiar trebuie sa ne temem sunt lucrurile ale caror consecinte le simtim...iar acum daca nu-mi simt nici capul, ce-ar putea sa fie mai rau? Inca un fum, inca un minut... Afara a aparut unu cu o mitraliera'n mana si cu o mustata de Hitler.

Tata: Sfarsitul lumii?

Eu: Un fleac!

Marusia: Ne-au ciuruit!"

Si cam asa mi-ar placea sa ma prinda pe mine marele final. Daca aveti idei mai bune, puteti sa va inscrieti si voi aici. Si daca nu vreti sa impartasiti :D puteti sa ma votati chiar aici :

http://patratzel.com/neseriosu/concurs/