;))

Whaaat?Don't i look like a princess?

Am i a bad person?

Intrebarile existentiale m-au fascinat intotdeauna desi am stiut din start ca nu le voi putea raspunde vreodata cu exactitate. Cu toate astea posibilele lor raspunsuri m-au ajutat sa-mi educ oarecum propria fire. Cea care ma tot chinuie de ceva vreme este cea pe care am trecut-o si-n titlu. 

Nu m-am considerat niciodata o persoana extraordinar de buna sau de empatica. In ciuda eforturilor mele de a-mi cultiva sensibilitatea si empatia, se pare ca in ultima vreme nu prea am reusit sa fac progrese semnificative in aceasta directie. O parte din mine regreta oarecum aspectul asta al firii mele. Imi amintesc cu nostalgie de fetita naiva care eram cu cativa ani in urma si oricat de mult regret as putea resimti ca urmare a disparitiei acelei fetite, nu pot sa ignor satisfactia deosebita pe care o am atunci cand ma gandesc ca pierderea ei a dus la instaurarea unor mecanisme de aparare de care sunt cu adevarat mandra.

Daca as avea acum un instrument cu care sa pot privi mai clar inauntrul meu probabil mi-as da seama mai usor pe care parte a baricadei ar trebui sa ma situez. Poate in definitiv atat timp cat sunt impacata cu mine n-ar trebui sa ma ingrijoreze ce eticheta port in dreptul inimii sau direct pe frunte. Cu toate astea ceva din mine imi spune ca pot fi ceva mai bun, ca pot aduce un upgrade la tot ceea ce am construit pana acum. Dar de unde sa incep?

"Poti atat de bine sa infatisezi un fel de intemnitare prin altul, cum poti sa infatisezi orice lucru care exista cu adevarat , prin ceva care nu exista" ..sa fie oare asta secretul interactiunilor sociale? Conectorul tuturor relatiilor interpersonale?

come around sundown

"Urmeaza o perioada frumoasa pentru noi.."

Don't know why da perioada sarbatorilor mereu imi provoaca stari contradictorii. Da imi plac luminile de pe strada, targurile care aduc laolalta oamenii, nasurile rosii care cer sa fie pupate, cafeaua/vinul fierbinte si mirosul de portocale si cozonaci in casa. 

In schimb, mi se pare  trist ca unele lucruri se declanseaza doar de sarbatori, ca anumite situatii se produc doar ca o consecinta a spiritului de turma, a faptului ca "asa face toata lumea". Sarbatorile si manifestarile de sezon mi se par fortate prin definitie pentru ca imping oarecum oamenii fie sa-si iasa din carapace si sa zambeasca desi nu sunt fericiti, fie sa dea frau sentimentelor lor fara teama de a parea deplasati. Nu vreau sa fiu Grinch si-mi dau seama ca in mare parte conceptiile mele imi sunt influentate de subiectivism. In fine.

M-am nascut in anotimpul rece, intr-o perioada agitata din toate punctele de vedere. Poate asa s-ar explica si firea mea. Poate. Pentru prima oara in cativa ani, anul acesta refuz sa ma gandesc la aniversarea mea. Varsta de 21 oricat de multa intelepciune mi-ar aduce, ma face sa ma gandesc tot mai mult la cat de repede trece timpul si cat de multe lucruri mai am de invatat. Ar trebui sa incep prin a gasi ceva care sa ma ajute sa ma mobilizez pentru perioada care va veni, una prin definitie grea si aiurea. Cu toate astea, nimic nu pare sa-mi puna rotitele in miscare. Ma gandesc la Constanta, ma gandesc la clipa in care ne vom urca iara in tren, si ma gandesc ca poate de data asta am sa apuc sa vad si marea. Iarna, asa cum mi-am dorit intotdeauna.

Pentru prima oara de cand ma stiu, aniversarea asta va fi una in absenta ta. Un pic ciudat, de cand am plecat, mai intai eu, acum tu, simt ca intreaga mea existenta, intregul cerc in jurul caruia tind sa gravitez, s-a redus substantial. Nu stiu daca intreaga depresie care-mi da tarcoale e una sezoniera, una de criza a varstei sau e doar constientizarea instrainarii continue de toti cei care conteaza cu adevarat.

Sper doar sa fi avut dreptate si sa fie frumos tot ce urmeaza...

Pana atunci:

:X

OneRepublic - Good Life (Official Music Video)



[just look on the bright side of everything. This one's for you zurli:X. I miss you!]

:-/

dublu sens
nonsens
alergi spre mine
pe drumuri care nu te aduc niciodata
aproape.
ma vezi
te vad
te vreau
te chem
sunetul ni se izbeste
inapoi de piepturi.
ma minti
ma inchizi
ne autocondamnam la tacere.
ramai langa mine un minut
atat de departe incat nici nu simt
freamatul care ma face sa tremur
si sa accept tot ce e intre noi.
doliul il purtam in inimi
desi il deghizam in haine colorate.
spune-mi ca ma vrei
lasa-mi sa-mi cada pe umar
breteaua de la haina de incertitudine
care mi-e larga
dar pe care o port
pe care o leg cu un cordon de jurul gatului
in timp ce ma rog
cu lacrimi de pagan
sa nu ma sufoc.
dublu sens
tu si eu din colturi diferite ale pamantului
ne agatam de aceiasi sfoara
care va condamna pe unul din noi
la moarte sigura.
unul din noi va cadea
mai profund decat celalalt
si cand va intinde mana spre ajutor
se va trezi
prea departe.
Acum..sa visam.

:-ss

Pff incerc sa ma relaxez si sa uit ca peste 2 zile am examen.
Maine Constanta..:X
Am sa revad marea si am sa-i las valurile sa ma linisteasca, sa ma acapareze si sa imi promita ca totul o sa fie ok.
Tineti-mi pumnii,cuz this one is a big one!

imi place !

pfffff

si cateodata parca tot ma doare. e un spatiu care ma acopera de fiecare data cand in camera e prea intuneric si prea liniste. peretii camerei mele ma cunosc poate mai bine decat oricine. rasuna si acum plini de lacrimile si de regretele primei "iubiri", aduc si acum ecourile tipetelor de care ma temeam cand lumina din sufragerie se aprindea in mijloc de noapte.

singuratatea este dusmanul cel mai mare al omului. de aceea oamenii trebuie sa fuga continuu de ea. numai un om pentru care nimic nu mai are sens, sau poate un om care s-a resemnat cu gandul ca toate intrebarile sale vor ramane vesnic fara raspuns, numai acela se poate  inchide fara regrete in spatiul propriului gol intern.

Dar cum ar putea cineva spune cu toata inima lui ca nu este singur...?

...

Oamenii sunt facuti sa ne dezamageasca.

Oamenii sunt facuti sa uite, sa acuze, sa judece si sa treaca mai departe.

Unii oameni lovesc,

Alti oameni primesc.

Rolurile mereu se inverseaza.

Sufletul nostru ar trebui sa nu mai fie facut din sticla.

Ne-ar trebui un material mai moale

Cara sa poata impinge inafara lui, 

Orice lovitura.

Ar trebui sa fie din cauciuc poate,

Sa nu mai pastreze urme.

Oamenii sunt facuti sa plece,

Lacrimile sa cada,

Inima sa ierte.

Concurs propus de Shiz

Ce trebuie sa faci?

1. Scrie pe blogul tau un articol cu raspunsu la intrebarea “Ce ai face daca ai sti cand e sfarstiul lumii ?”

Intro:  

De cand ma stiu am fost o persoana care a trait conform regulilor. Am ascultat in limitele decentei de parinti, mi-a placut competitia dar am fost fair-play, am injurat si mi-am cerut scuze. Toate regulile astea nu mi-au facut, asa cum trebuia viata mai simpla. Ba dimpotriva uneori mi-au adus frustrari care n-au facut altceva decat sa-mi manance energia. Eram ok resemnandu-ma asa zi de zi, pana in momentul in care am descoperit-o pe EA. Pentru prima oara, m-am simtit libera. Si partea cea mai buna a fost ca a doua zi  nu m-a durut nici capul.

Daca maine as afla ca e ultima zi sau ca sfarsitul lumii e "aici si acum", n-as alege sa-mi petrec ultimele clipe inchisa in cusca grea a constiintei si a regulilor..da nici n-as face ca tipu' din videoclip pentru ca sexul consuma. Si de ce sa ma consum pana in ultimul minut, cand pot sa ma incarc cu stare de bine? Daca maine as afla ca "this is it" as vrea sa stiu ca am fost libera si eliberata de propriile ganduri. Si asta nu oricum, ci cam asa:

"Afara: Panica generala, femei outta control in strada, un tigan care alearga cu un televizor cu ecran plat sub brat.

Inauntru: Marusia, eu si tata, MARIA, canapeaua din sufragerie, mult fum. Nu ne pasa de nimic, tata povesteste a1000a oara cum l-a doborat pe unu de 1000 de kilograme folosindu-se doar de o paine. Imi pare cu 30 de ani mai tanar. Mai trage un fum din tigara si parca a mai intinerit un an. Daca am avea termopane n-am mai auzi nici haosul de afara. Da daca mai trece un minut deja tata vorbeste cu Bob Marley iar noi doua ne gandim ca de afara se aude multimea care ne asteapta sa urcam pe scena. Picioarele mele deja imi par de guma. Capul mi-e greu, abia'l tin pe umeri. Radem. Am uitat de clipele grele, am uitat ca iarna asta iar am ratat ajutorul pentru caldura de la intretinere, sau ca banca ne-a tras teapa cu o rata in plus. Lucrurile cele mai oribile in lumea asta, si lucrurile de care chiar trebuie sa ne temem sunt lucrurile ale caror consecinte le simtim...iar acum daca nu-mi simt nici capul, ce-ar putea sa fie mai rau? Inca un fum, inca un minut... Afara a aparut unu cu o mitraliera'n mana si cu o mustata de Hitler.

Tata: Sfarsitul lumii?

Eu: Un fleac!

Marusia: Ne-au ciuruit!"

Si cam asa mi-ar placea sa ma prinda pe mine marele final. Daca aveti idei mai bune, puteti sa va inscrieti si voi aici. Si daca nu vreti sa impartasiti :D puteti sa ma votati chiar aici :

http://patratzel.com/neseriosu/concurs/

Se face tot mai tarziu.

"...We´ll fall just like stars being hung by only 
string
Everything everything here is gone
No map can direct
how to ever make it home
We´re alone we´re alone we´re alone... "

*

din gand in gand

Si atunci,

Ce ai face daca,cu mainile amandoua acoperindu-ti ochii

Ti-as spune ca intunericul pe care ti-l mulez pe pleoape

E de fapt fata adevarata a lumii?

Nimic din tot ce stii nu este real.

Sau cel putin nu la fel de real

Ca mainile amandoua cu care-ti strang inima

Si o aduc aproape de buzele mele

Pentru a o simti vibrand

Pentru a-i inspira prin nari

Intreaga viata.

Si ce ai spune

Daca o data descoperiti, ochii tai

Nu ar mai vedea decat zambetul meu

Care se ineaca cu nori

Si care din cand in cand

Atat de violent se rupe de plamani

Incat provoaca ochii sa planga?

Atunci,

nu ai mai stii in ce sa crezi,

si ti-ai agata cunoasterea de zambetul sau de palmele mele

Sau cine stie..chiar si de ochii care-mi plang.

Atunci poate,

Ti-ar fi de ajuns

Constientizarea universului

Prin raportarea la dimensiunile corpului meu marunt

si poate pentru tine,

iubitul meu..atat

atat de putin,

ar fi suficient.

Love until we bleed

You wasted your times
On my heart
You've burned
And if bridges gotta fall, then you'll fall, too
*
Doors slam
Lights black
You're gone
Come back
Stay gone
Stay clean
I need you to need me

[mon coeur ne connait plus ses prièrs. je me suis eloigné de moi-meme...]

Eu sunt

Eu sunt. Exist. Devin

Sunt materie si potenta, sunt substanta, sunt centrul propriului meu nucleu si punctul cardinal al tuturor dimensiunilor care incep de la mine, si sfarsesc intr'un efect de bumerang aproape de mine. Eu sunt. Eu exist. Eu devin. Eu exist inauntrul si in afara tuturor celorlalte lucruri care exista. Sunt multe lucruri in jurul meu care sunt dar nu exista, sunt vii dar nu traiesc. Pentru mine singura certitudine, este aceea ca exist. Sunt, in sine, prin sine propria mea epifanie, propria mea manifestare a Divinului. Eu sunt Divinul, pentru ca tot ce ma inconjoara si ma atinge este creatia mea, a gandurilor mele, a lucrarii mainilor mele, a rationamentelor si judecatilor mele. Eu sunt si exist prin mine insami asa cum exista prin sine insisi toti cei cu imaginea carora imi manjesc subconstientul in fiecare zi. Eu exist pentru ca dau viata si las in viata mea loc pentru toti. Toti sunt, putini exista. Unii sunt dar exista numai pentru sine demonstrand intr'un mod oarecum cinic egoismul existential. Dar cum poti exista pentru altii cand nu poti exista decat prin tine si in primul rand pentru tine? Eu sunt. Incerc sa fiu si pentru altii tot ce nu sunt pentru mine si uneori sangerez gandindu'ma ca nu ma pot extrapola, nu pot transcede din mine insami pentru a ma vedea din exterior, materie, pentru a'mi sublinia obiectiv potenta si pentru a o actualiza pana cand s'ar transforma din materie bruta in materie prima.

Eu devin. Pentru ca numai eu detin cheia propriilor resorturi interioare care ma trag inapoi atunci cand gresesc, si ma propulseaza tot mai departe atunci cand doresc. Devin pentru ca stiu ce vreau sa devin si pentru ca numai eu imi cunosc butoanele de comanda care ma activeaza sau dezactiveaza. Eu devin pentru ca in limitarea corpului meu sunt libera sa aleg. Din tot ce mi se ofera eu aleg pentru mine si devin. Pentru ca sunt si pot ascunde milioane de chipuri intr'un acelasi chip, pentru ca ma maturizez asa cum un fruct se maturizeaza o data cu anotimpurile.

Eu devin pentru ca eu sunt Creatia. De la mine, ca monda a universului cotidian, incepe lumea. Lumea asa cum o vad si cum o simt numai eu, lumea care se transforma si pe care o pot modela in palmele mele ca argila moale. De la mine incepe drama, mie imi curg lacrimile, eu plec, eu fug, eu ma avant, eu ma arunc in mare, eu imi simt plamanii incapabili de a respira cand sunt plini de apa, eu tusesc, eu ma intorc la mal, eu ma joc, eu dansez, nimic din tot ce fac nu ar avea logica si nu ar fi exprimat cu sinceritate daca nu ar fi numai si numai despre mine.

Eu sunt. Exist. Devin.

Nu pentru tine, nu pentru cei ce au fost nu pentru tara. Eu sunt, exist si devin numai pentru si prin mine. Eu sunt singura si sigura ca am sa fiu mereu acolo pentru ca in acelasi timp cat eu exist, sunt si devin, lumea din jurul meu este, exista si devine pentru sine. Eu nu uit sa fiu prin mine. Este atat de activa inima ce bate'n interiorul pieptului meu incat uneori simt ca sunt totul pentru mine. In mine sunt resursele si raspunsurile la orice intrebare pe care as putea'o avea, indiciile gata sa ma ajute sa nu ma ratacesc in orice labirint m'as afla.

Eu sunt material, eu sunt potenta, eu ma intind in timp si spatiu. Bratele si picioarele imi sunt dimensiuni iar inima este singurul punct cardinal care ma ajuta sa nu ma pierd printre atatia multi altii.

Eu sunt.

Tu esti?

Des fragiles souvenirs

Palmeaba el hombro de la piedra

con un gesto familiar y le decia en silencio :

Estás en mís celulas,emparedado,

desde antes de nacer.

Tus aspilleras

son mis ojos hacia el mundo

entornado de desconfianza.

Tu cuerpo está soldado

con mi sangre,sudor y lágrimas

piedra sobre piedra,

horror sobre horror,

silencio sobre silencio.

¿ Cuantos milenios de eternidad me serán necesarios para en mí misma derrumbarte?

(Muralla China- Blaga Dimitrova)

Asa cum ar fi trebuit

M-am trezit. Trupul tau rece si dezvelit, muzica indie care se auzea din colturile camerei si lumina mult prea deodata intrata printre draperiile sufrageriei noastre m-au violat, m-au rupt din somn si m-au aruncat pe canapeaua de culoarea cafelei,langa tine.

Aveai ochii inchisi si cum stateai intins si nemiscat ma gandeam ca in tot acest timp nu te-am iubit cum trebuie. Poate ar fi trebuit sa-mi pun mai des mainile in parul tau, poate ar fi trebuit sa nu te mint cand ti-am spus ca ai fost singurul, poate ar fi trebuit sa te sarut mai des si mai apasat, poate ar fi trebuit sa nu fug si sa nu-ti spun sigur ca daca tu o faci, o voi face si eu imediat dupa.

Mi-aduc aminte ziua in care, aproape disperat ai intrat pe usa de la intrare, ai venit la mine si m-ai tras de mijloc aproape de torsul tau, m-ai sarutat si mi-ai zis ca nu-ti imaginezi viata fara mine, ca lumea asta e un loc prea rau si ca ne indeparteaza clipa de clipa de tot ce avem. M-am uitat speriata in ochii tai care fierbeau in acelasi timp de nebunie, de dragoste, de curaj. 

"-Maine daca mi-ai spune sa mor pentru tine, as muri!

-Daca tu mori, eu n-as mai avea pentru cine sa traiesc..

-Atunci, sa facem cumva sa murim impreuna...

-Esti nebun, n-am avea cum sa planificam asta...

-Promite-mi, te rog promite-mi ca intr-o zi, cand o sa simt si eu si tu ca sentimentele noastre au ajuns la maximul intensitatii pe care o pot suporta,  o sa luam amandoi sticla de votca si toate medicamentele alea care te adorm pe tine, si o sa dormim unul langa celalalt..

-Esti nebun..

-Nu..promite-mi..eu si apoi tu..

-Daca ramai cu mine in seara asta, promit..

-Raman.."

Aseara ti-ai asezat capul pe pieptul meu si mi-ai sarutat sanul. Eu citeam, nu te doream si nici nu ti-am simtit buzele fierbinti pe gat. Cu ochelarii pe ochi, concentrata pe lectura, am ignorat cand cu degetele tale mi-ai coborat bretele bluzei subtiri lasandu-mi umarul si sanul sa se dezgoleasca firesc. Mi-am intors privirea, mi-ai scos ochelarii si cu mainile amandoua prinse in jurul gatului meu m-ai adus mai aproape de tine. Nu ne-am spus niciun cuvant in tot acel timp, dar te auzeam, urechile mele te intelegeau mai bine ca niciodata si stiau ca trupul tau tot vrea sa se hraneasca. Niciodata miscarile tale nu au fost mai pline de gratie iar eu nu te-am iubit mai mult decat aseara.

"-Iarta-ma iubitul meu ca niciodata nu te-am iubit cum a trebuit", ti-am soptit la urechi in timp ce ma ridicam de langa tine. Tu nu mi-ai raspuns pentru ca nu ma auzeai, pentru ca inca dormeai.

M-am ridicat si m-am dus in baie. Am lasat apa sa curga in cada si m-am dezbracat. Gresia rece imi trezea fiecare simt. Mi-am desfacut parul si l-am lasat sa-mi cada peste sani in timp ce-mi observam reflexia in oglinda care incepea sa se abureasca. Goala, imi priveam chipul pierzandu-si din claritate din omogenitate, din forma. In cateva minute nu se mai cunostea din mine decat un vag contur dat de gol de nuantele inchise ale parului meu. Am incercat temperatura apei cu varful degetelor de la picioare si m-am scufundat incet pentru a-mi lasa porii sa-si recapete temperatura. Mi-am dezamagit fiecare nerv prin indiferenta cu care zaceam, impinsa cu propria-mi greutate in afara apei fierbinti, in cada mica de culoarea marii. Muzica inca mai rasuna, iar usa era deschisa. Asteptam parca sa te ridici si sa vii langa mine, tinand in mana stanga buretele usor grunjos cu care obisnuiai sa imi speli spatele. Iti auzeam talpile lipindu-se si dezlipindu-se de parchet si asteptam ca drumul pana la mine sa fie tot mai lung, asta pentru ca nu te iubeam cum trebuie, pentru ca in timp ce te asteptam mi te imaginam in chipurile pe care nu le imbracasesi niciodata, pentru ca ma prefaceam ca nu-ti cunosc miscarile, si privirile si dorurile care se dadeau de gol in simplul mod in care iti temperai puterea bratelor in timp ce treceai buretele ud peste pielea mea: incet, circular, ca si cum n-ai fi vrut sa ma ranesti niciodata, ca si cum ai fi vrut sa scrii cu moleculele de apa o ruga catre sufletul meu care incepea cu : "te rog, cu toate organele si cu toate celulele mele, plecat inaintea ta, in genunchi te rog..."si se sfarsea cu acel fragil : "nu ma abandona nicicand..". Inchideam ochii si asteptam ca drumul tau pana la mine sa fie lung, caci nu ma simteam suficient de virtuasa sa-ti fiu sfant..

Te-am asteptat sa apari in pragul usii si mi-am imaginat cum te dezbraci de puloverul tau de culoarea nisipului Atlanticului, apoi de sosete. Te asteptam doar in jeansii tai sa te pui inaintea mea in genunchi si sa ma rogi sa nu te abandonez si pentru prima data, in absenta ta, m-am simtit singura, am simtit ca nu te-am iubit asa cum trebuia cand imi doream sa ajungi tot mai greu la mine.

Incepuseem sa-mi simt pielea incretindu-se asa ca sprijinita cu bratele de marginile cazii m-am ridicat intr-o miscare lenta, lasand excesul de apa sa-mi cada impins de gravitatie in jos. Mi-am trecut mainile umede peste oglinda si mi-am redescoperit chipul. Ochii mei nu-si recunosteau forma. Lipsiti de stralucire clipeau tot mai des ca si cum pleoapele ar fi capatat greutate de plumb, ca si cum si-ar fi dorit sa nu se mai deschida, sa nu se mai intalneasca cu sine insisi. Mi-am periat parul cu pieptanul de os pe care mi l-ai daruit de la targul de antichitati si-apoi mi-am invelit trupul in halatul tau de baie. Cu picioarele ude m-am indreptat spre tine auzindu-mi urmele talpilor umede intrand in parchet, dizolvandu-se si disparand o data cu curentii de aer. Tu erai la fel, intins pe canapeaua de culoarea cafelei. Parul tau blond stralucea in lumina intrata printre draperii si pentru o clipa ti-am vazut pieptul miscandu-se sub simplul gest al inspiratiei. M-am apropiat de tine pentru a te descoperi rece si departe. Mi-am lasat capotul sa cada, si cu ochii inchisi, miscandu-mi capul spre gat, te cautam si speram ca ti-e foame.

M-am asezat goala langa tine si am tras mai aproape sticla de votca. Simteam cum cerul gurii ma ustura si ma temeam ca stomacul meu va refuza ceea ce tu incepusesi. Am inchis ochii si pentru a doua oara mi-am dezamagit nervii. 

Stateai langa mine si te simteam tot mai cald.Mana mea o strapungea pe a ta pentru a se convinge ca o simti si ca o ierti pentru tot timpul in care te-a ignorat. Dormeam langa tine, iar inima mea care exista tot mai putin se chinuia in batai ce-ti purtau numele si se condamna pentru ca nu te iubise nicicand asa cum ar fi trebuit...

O alta viziune

"..iar eu te iubeam/ atat de mult, / incat te uitam, /crezand ca faci parte din mine..."

*

Eram ghemuiti amandoi, intr-o aceiasi patura verde, care dezvelindu-ti mana dreapta se aduna usor sub coastele mele, adapostindu-ma si dizolvand tacerile ce isi gaseau loc intre corpurile noastre amandoua. Te priveam zambind si ma gandeam ca o faci din fericire, din multumirea de a ma avea atat de aproape. Credeam ca langa mine iti era mult mai usor si mult mai firesc sa zambesti si lucrul asta facea ca patura sa fie doar un simbol: tu zambeai si eu eram calda pe dinauntru.

De pe partea cealalta a receptorului respiratia ta cadea greoi la fiecare pauza.Mi te puteam imagina sufland fumul de la ultima tigara si zambeam crezand ca o faci cu nerabdare pentru a-mi mai putea vorbi un minut. Tu dintr-o parte a orasului, eu acasa, intre cei patru pereti ai camerei. O lume care ne despartea. Luptam impreuna si sfidam distantele cu fiecare impuls ce incepea cu un monosilabic: "alo.." si se sfarsea cu acelasi cald dar indepartat: "si eu te sarut.."

Te tineam atat de aproape de sufletul meu incat intre noi nu si-ar mai fi gasit spatiu niciun anotimp. Treceau toate ca o ploaie marunta, ne udau si ne aminteam ca totusi suntem fragili. Cuvintele cadeau de pe buza ta si ajungeau pe fruntea mea ca adevarurile lumii pe care le cautasem de mult timp pe piele, in apa, in aer si in pamantul care imi fura forma talpilor. Ma sufocai si acea parte rebela din mine ar fi vrut sa se rupa de tine, sa-si smulga lanturile din coastele tale si sa fuga in alte cutii toracice, poate mai mari si mai incapatoare. Ma sufocai dar existam prin tine. In clipa tuturor anotimpurilor care cadeau, tu incepeai cu litera M iar eu de abia trecusem de C. Incercam sa tin pasul desi inimile noastre atat de apropiate bateau in acelasi ceas al intregului indivizibil..

Am sa ma prefac pentru o clipa ca timpul nu exista. Intinsa pe pat, singura, ma incolacesc intr-o semiluna perfecta si caut o alta prezenta cu care sa ma imbrac, de care sa ma agat..usa de la balcon este deschisa, pot sa aud ploaia cum cade strop cu strop pe cimentul uscat. Incerc sa ma misc si nu pot, incerc sa nu uit sa respir si nu reusesc. Am atatea intrebari pe care nu le pot respunde, atatea doruri care ma fac sa ma simt ingrata pe dinauntru, atatea amintiri care imi par dintr-o alta viata.

Odata m-am urcat pe o stanca. Desculta, simteam cum fiecare piatra imi strapunge talpa ca si cum ar vrea sa ma convinga de faptul ca nu visez, ca sunt treaza. Candva am urcat o stanca sa privesc marea. In par aveam sare iar pielea imi ardea. Intr-un minut, sau poate mai mult am ajuns sus si am stat sa privesc orizontul care parea nesfarsit. Odata am fost libera. Briza apelor albastre care se revarsau sub mine imi soptea sa nu-mi inchid niciodata ochii, sa nu-mi curat sarea de pe piele.. imi soptea sa nu renunt sa fiu libera..Asta a fost candva.

Puteam sa vad de pe stanca inalta valurile cum se izbesc de mal in cele mai pure nuante de alb. Mi-am inchis ochii, eram singura si totul imi apartinea. As fi putut sa raman in acea alta viata, inca o viata. Singura si libera nu vroiam nimic dar simteam ca am totul. 

Odata am coborat de pe stanca si m-am aruncat in Mediterana fara teama de a ma ineca. Vroiam sa absorb cu toti porii corpului apa marii, orizontul si zgomotul valurilor care nu incetau sa ma imbratiseze. Sub apa mi-am deschis ochii si n-am vazut decat suvitele de par ud care se jucau pe langa mine. Era cald, era liniste si totul imi parea difuz ca dintr-o alta poveste. Eram o parte a apei, a orizontului nesfarsit iar miscarile mele se sincronizau sub semnul gratiei si nu al violentei. Mi-am lasat trupul sa fie unul cu apa si usor usor m-am ridicat la suprafata. Totul era inca aici, eu eram tot singura.

Odata m-am plimbat pe malul Atlanticului. Eram singura si tarmul se intindea inaintea mea ca un desert infinit. Briza era mai puternica si puteam sa simt caldura Africii uscandu-mi pielea. Aveam o esarfa gri legata in jurul coapselor. Ea se intelegea bine cu toti curentii... dansam..Pasii mei lasau urme adanci in nisip dar totul disparea cu primul val. M-am intins pe malul Atlanticului si am asteptat ca valurile sa vina si sa stearga rand pe rand din mine fiecare regret, fiecare pacat, fiecare durere. Apele sarate m-au spalat, m-au purificat, m-au rebotezat. Eram singura, in par aveam sare iar in gand imi spuneam doar ca ma voi reintoarce curand..

Acum, sunt prinsa intre 4 pereti, intre mii de probleme si intrebari pe care nu le pot raspunde. Ma inchid intr-o semiluna si ma trezesc pe o roca, sau cu talpile in apa rece a oceanului rugandu-ma ca intr-o zi sa ma pot reintoarce..

Free of duty

In sfarsit mi-am incheiat "stagiatura". De maine nu va mai trebui sa ma trezesc devreme sau sa-mi spal de cu seara camasa, sa-mi pregatesc cheia si sortul, sa ma gandesc cu ce cercei as putea asorta emblema rosie de pe camasa de lucru. Sunt mandra de mine ca nu am renuntat nicio clipa la responsabilitatea pe care mi-am asumat-0, desi uneori recunosc ca mi-a fost extrrem de greu.

Sunt multumita ca am cunoscut oameni noi, ca m-am apropiat cu teama si rabdare de fiecare in parte si ca poate la momentul oportun i-am ajutat sa-si duca la bun sfarsit propriile sarcini.

Din orice experienta inveti cate ceva daca iti doresti cu adevarat. In ciuda oboselii pe care o resimt in fiecare particula a corpului meu sunt fericita ca experienta primului job nu a fost un esec si ca am invatat intre timp sa fiu mai organizata si mai calma.

Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam. Am ramas singura si cu spatii mari in suflete. Unul e lasat de ea. Insa stiu ca ii este bine asa ca nu ma doare. Vreau doar sa stiu ca unde este zambeste si are parte de the time of her life. Pentru ca merita.

Te iubesc!Fo' eva'

N.S

"Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc."...

Paradoxul cel mai mare e ca omu' cand e obosit nu poate sa doarma: omul plictisit se culca si adoarme imediat, dupa citit uneori te ia somnul, dupa masa iar, numai dupa 2 zile de munca nu stii ce ceaiuri sa mai bei si ce draperii sa mai tragi ca sa ai si tu parte de 3 ore amarate de somn. Nu stiu daca tampenia asta e universala da la mine functioneaza.Iar daca reusesc sa dorm,cand ma trezesc incep sa-mi blestem zilele ca n-am chef si energie de nimic.Imi zic: mai rau am facut c-am dormit.

Ca acum de exemplu: Sambata am muncit de dimineata de la 8 pana duminica dimineata la 8(a fost nunta: urasc nuntile). Duminica am muncit. Azi muncesc iar. Maine sunt "libera". Ar fi trebuit sa sar instantaneu in pat da nu mi-e somn. As dormi da parca am si altele de facut. Daca m-ai suna si mi-ai zice sa mai iesim la o cafea ca aia de dimineata as iesi. Ca-mi place sa stam, chiar daca nu zicem nimic din ce-ar trebui sa zicem. Sau eu nu zic. Scriu mai bine decat vorbesc. Am vrut sa-ti scriu o scrisoare da stiu ca te-as fi plictisit. N-am mai scris. Am vrut sa fac multe si m-am razgandit. Da daca m-ai suna acum tot as iesi inainte sa ma gandesc.Imi place sa fac lucruri fara sa gandesc. Ma simt libera asa.

Da pana la urma am sa dorm. 2ore ca dupa ma duc la servici. Da mai intai imi spal camasile. Toate 3.

Inainte imi placea sa nu dorm. Eram impacata. Acum as vrea sa dorm o zi intreaga sau mai mult. Vreau sa uit de toate maniile, de toate grijile, de confuzia generala din capul meu, de frica de a-mi asuma responsabilitati si bla. Daca m-ar intreba acum cnv: La ce te gandesti? nici n-as stii de unde sa incep. Mi-e dor sa citesc o carte buna. De cand am inceput munca am inceput si vreo 4 carti. Pe 2 le-am terminat, celelalte..asteapta.Da'mi place sa citesc: pentru ca ma abandonez, pentru ca in loc sa-mi vad inaintea ochilor 24/7 propria viata, imi imaginez cadrele narate acolo. Citind fug, citind ma ascund, citind ma relaxez si imi inhib pana si cele mai intense pofte(da de poftele alea e vorba).Noaptea cand n-am somn cel mai ciuda mi-e ca nu am lumina sa citesc. Si totusi nu am citit mult pentru ca imi dau seama ca sunt 1 miliard si poate mai multe lucruri pe care nu le stiu . Si lucrul asta ma frustreaza. Sa nu stiu.

bad days

Cateodata ai impresia ca tot universul comploteaza impotriva ta. Indiferent ca esti sau nu paranoic, toti avem cate o zi in care avem impresia ca ni se pune capac din toate pozitiile. Ultimele 3 zile pentru mine au fost groaznice. Mi-am luat-o maxim din toate pozitiile si mi-am daramat cu propriile maini multe din impresiile pe care le construisem cu atat de multa naivitate in legatura cu cei din jurul meu.

Lumea e perversa, lumea e rea iar eu cu toate cartile mele citite si toate experientele traite sunt tot acelasi copil naiv. In fata lupilor numai oaie nu e bine sa fii. M-am saturat de lacomie, m-am saturat de intrigi, de isterii, de aceiasi wanna-be si de toate conjuncturile care ma prind in mijlocul lor mai ceva ca in mijlocul unei tornade. Sunt obosita mental, o simt cand ajung acasa. Ca un drogat am ajuns sa fiu atenta la cele mai mici ticuri si gesturi. Ma enervez repede si simt cum tot sangele imi fierbe in vene. Mai beau o valeriana, mai inghit in sec si intr-un fel ii multumesc lui tata ca nu m-a dat la box cand eram mica (asa cum isi planuise).

Nu stiu daca decenta si educatia mai ajuta cu ceva in ziua de azi. Incerc sa-mi reincarc bateriile si sa imi spun ca toate lucrurile o sa se aranjeze de la sine. Alteori imi spun ca nu are rost sa fiu surprinsa.. mi-am trait vacanta. Din pacate n-a durat decat cateva luni, luni in care am avut sansa de a fi strain, de a ma agata de slabiciunea limbajului, de a ma ascunde pe dupa manta exploratorului care nu cunoaste teritoriile pe care paseste dar pe care le soarbe cu curiozitate. Amintirile pe care le am si gandurile ca as putea sa ma reintorc acolo ma ajuta sa zic: " Bag .... asta e!"...

Nu am sa-mi cer scuze pentru injuratura pe care am scris-o. Maine mi-am promis ca am sa-mi las morala acasa si am sa fiu libera. Am sa imi las instinctele sa iasa la suprafata si nu am sa regret nimic din orice as face.

Nu urasc nimic mai mult in lumea asta decat sentimentul de neputinta: nu pot sa-l ajut pe omu' ala de pe strada care cere, nu pot sa ma ajut sa fiu mai nesimtita, nu pot sa-l ajut pe tata sa nu se mai preocupe, nu pot sa vindec pe nimeni, nu pot sa invat pe nimeni (pentru ca acum toti sunt asa destepti incat nimeni nu crede ca mai are vreo ceva de invatat: Mi-e mila!)..nu pot sa uit, nu pot sa iert ca tac si suport marlanii, nu pot sa trec peste oamenii care iti fac rau fara a avea vreun motiv...

Gata, lectia de melodrama s-a sfarsit. In seara asta nu te vreau pentru ca nu ai fost puternic si nu ai stiut sa ma faci fericita ca te vad, nu ai stiut sa ma incalzesti cu un cuvant care sa nu fie despre tine, nu ai stiut sa ma consolezi si sa-mi zici: "impreuna o sa trecem peste toate".

M-am saturat de cuvinte.

M-am saturat de promisiuni.

M-am saturat sa fiu eu stanca de care sa te agati, puterea care te face sa mergi mai departe.

M-am saturat sa fie totul asa de complicat.

M-am saturat sa suport oamenii care tipa la mine.

....

nu mai stiu...

...

What Sarah Said (Directions DVD)

Death Cab for Cutie | MySpace Music Videos

same old

Aprinde lumina ca simt ca ceva din mine s-a stins.Ma uit chioraste la mana din care inca mai curge sange si cand se opreste strang pumnul pentru a mai sangera un pic. Un alt episod de latenta emotionala in care nu simt nimic, nu vreau nimic, nu ma intereseaza nimic. M-am plans atat de mult ca sunt prea om incat acum cand simt viermele indiferentei cum isi scobeste loc in mine stau si-i admir indarjirea cu care sapa, fara sila si fara sa-mi indes pumnul, sa-mi ajung la inima si sa-l extirp inainte de a ma mutila.
Sunt incoerenta stiu, cuvintele le-am scris cu un pix in interiorul palmei stangi,la munca si s-au sters cu apa cu care am spalat scuipatul din scrumiere. Inca un moment in care imi vine sa tip de furie ca nu fumez. Daca as avea o tigara acum, si-ai fi si tu langa mine, ca in seara aia cand am impartit aceiasi bordura si aceiasi tigara (pe care ai savurat-o pana la ultimul fum ca si cum ti-ai fi inchis toate pacatele in tutunul ala ieftin), as simti cum fiecare demon imi paraseste plamanul si ma lasa ca dupa spovedanie sau ca dupa o noapte salbatica de ...
Uita-te si tu si razi la snobismul omului ce nu-si asuma vulgaritatea propriilor ganduri. Nu am curajul sa fiu vulgara si totusi ma las prada vulgaritatii cand plec capul, cand tac desi ar trebui sa tip, cand indur in loc sa lovesc si sa ma impun.
Am vorbit si am scris si in mine s-a mai stins cu fiecare cuvant un pic din lumina ce-o purtam. Eu nu am sateliti sa ma lumineze si nici Soare in jurul caruia sa gravitez si de la care sa fur caldura. Sunt un cub, de fapt o cutie in care indes in fiecare zi frustrari si pe care o carpesc cu scotch transparent cand ii mai crapa cate un colt. Nu arunc nimic, transform totul, ma inchid, ma abandonez si nu renunt sa mai adaug cate o bucata de scotch cand se mai rupe ceva din mine. Am greutatea unui cub de plumb dar daca ma deschizi sunt goala . Sunt aer condensat gata sa primeasca orice, dar plin de alte materii pe care numai eu le simt si le port si de care nimeni nu ma poate scuti.
Sunt nebuna.
Mi-e somn si mi-e ciuda ca nu stiu ce e dorul.
Sunt o cutie.

8->

Long night

Aproape ca am uitat dimensiunea exacta a timpului care mi se scurge printre degete. Mii de ganduri se ingramadesc intre tamplele mele in timp ce chipul schiteaza acelasi zambet gol de : "Bine ati venit!".Ma simt obosita, imi simt mainile tremurand si cel mai rau este ca sunt indiferenta in fata raului pe care mi-l produc voluntar zi de zi. Aproape ca un robot, imi inghit orice sentiment ce ar putea acompania clipa si fac ca tot ce mi se intampla sa fie plan si vid ca si cum nu ar produce niciun efect. Sunt incoerenta, vorbesc singura, inchid ochii, numar pana la infinit si imi mai adaug cate un cuvant in juramantul de credinta pe care mi-l rostesc noaptea, cand nu ma aude nimeni.

" Jur sa nu simt

Nimic altceva decat iubire

Si jur sa nu lupt

Pentru nimeni altcineva decat el.."

Pastrez un mort in suflet si ma mint ca ceva e inca viu.

Aici totul e artificial ca o planta care zace plina de praf in holul unui birou.

E greu si simt ca as da orice numai sa ma intorc o ora in timp.Exact ca un atlet care mai are o gura de aer in piept si 100 de metrii de alergat pana la finish, asa si eu prefer sa stiu ca am epuizat tot din mine dar nu am renuntat.Victoria o sa fie mai dulce cand am sa stiu ca am castigat-o cu nopti nedormite, cu griji ale caror gura am astupat-o cu tacere, cu vise care se vor materializa pentru a-mi dovedi ca nimic nu este imposibil.

blocaj

Acum,

Sa ne inchidem trupul

in aceiasi coaja de nuca seaca

si sa ne tatuam cu buzele

initialele

timpului care se ingramadeste intre noi.

Cand corpurile noastre amandoua

Se amesteca si isi imping celulele

Una intr-alta

Vreau sa-mi spui ca niciodata

Carnea mea nu a avut un gust mai plin

De interzis.

Am sa zambesc pe jumatate

In timp ce printre pori ni se vor scurge feromonii'n valuri

Dar n-am sa fac nimic,

Nu am sa zic nimic,

Ci am sa stau

Si am sa astept sa mi le dai pe toate.

Ne vom instala

In aceiasi coaja de nuca seaca

Si vom trai pe pamantul moale

Pana'n toamna

Cand mana curioasa si aspra

Ne va izbi cu un ciocan,

Ne va rupe legaturile,

Si ne va scoate cu un cutit

Poate ca pe un intreg

Sau poate in bucati separate.

Atunci, maselele de om

Ne vor sfarama,

ne vor spala cu saliva lor de pe pori oxitocina

Si timpul intre noi va incapea

Fara dificultate.

*

Ne vom reintoarce in aceiasi coaja seaca.

intr-un alt anotimp,

Sau intr-o alta viata.

In proces de adaptare

Incerc sa ma adaptez, de cand m-am intors acasa viata mea e un tumult continuu. Dorinta mea de a ma tine ocupata si de a nu pierde vremea s-a materializat in experienta ambitioasa a primului job. M-am angajat si incerc zi de zi sa ma adaptez la o experienta care ma face sa cunosc oamenii noi in mii si mii de ipostaze. Renunt sa irosesc randuri povestind emotiile primului interviu sau deceptia primului nu. In doar cateva cuvinte mi-am dat seama in ultima luna jumate ca banii se castiga greu si de cele mai multe ori smechereste. Eu sunt naiva, eu inca mai am de invatat insa stiu ca am toata viata inainte. Uneori ma simt demotivata, alteori subestimata, de fiecare data stau in banca mea si privesc. Imi place sa observ reactii si comportamente si imi place sa zambesc in sinea mea zicandu-mi ca eu eu voi reactiona/ajunge asa.

In fine.

Merg mai departe, ma tin ocupata, ma bucur de satisfactia primului salariu si incerc sa-mi rezolv treburile care au ramas amanate de cand cu revenirea. My great come back a fost o revenire cu picioarele pe pamant in adevaratul sens al cuvantului. A fost un soc ce m-a facut sa realizez ca traiesc intr-o tara care dezamageste prin lipsa de oportunitati pe care ni le ofera, prin birocratie, coruptie si asa mai departe. Incerc sa imi inchid ochii si sa ma propulsez spre alte dimensiuni geografice in care imi conturez planuri de viitor apropiat. Nu am nicio alta garantie ca voi reusi, in afara de efortul pe care sunt gata sa il depun.Mai mult ca niciodata imi dau seama ca orice limita poate fi depasita si ca orice gand de renuntare poate fi invins atat timp cat motivatia e suficient de puternica.

Poate va asteptati (voi ce inca imi mai cititi gandurile) sa fi scris dintr-o alta perspectiva aceste randuri insa in ultima vreme am fost atat de scufundata in concretul propriei existente incat singurul lucru la care mai visez este o zi libera..

In sufletul meu se manifesta acum acelasi fenomen care actioneaza asupra avionului in cadere libera: teama pasagerilor, panica aparent controlata a pilotului, dorinta stewardesei ca sa-si mai vada o data familia, ruga puritanilor care se tem sa nu ajunga in iad, regretul nedezvaluit al barbatului care simte ca va muri inainte sa-i dezvaluiasca sotiei ca nu i-a fost credincios.. in 4 litere (care stiu sigur ca tie o sa-ti placa): HAOS. Dar..nu ma plang, mi-am facut-o si mi-o fac ca de obicei cu mana mea: eu ma arunc in apa desi nu stiu sa inot, tot eu ma zbat sa ajung la mal. Viata n-ar avea rost altfel..

Imi doresc mai mult decat orice sa imi pot gasi linistea mentala sa ma pot dezvalui, asa cum am facut-o de nenumarate ori prin cuvintele pe care le impart cu voi insa imi lipseste energia si calmul interior necesar. Pastrez cu mine momentele si amintirile cele mai frumoase si imi zpun :
"ZOE fii barbata!" cand stiu ca in curand o parte din ce mi-am propus se va realiza.

Chiar daca e greu, cand muncesti pentru ceva ce-ti doresti cu adevarat, orice povara si suferinta devine mai usoara. In ciuda tuturor greutatilor pe care le-am intampinat, sunt mandra de mine si ma bucur de toti oamenii de treaba pe care i-am cunoscut si cu care muncesc zi de zi.

Lucrurile capata valoarea pe care LE-O atribuim si devin tot mai valoroase pe masura ce dorinta noastra de a le obtine se augumenteaza.

overview of the cities i have visited lately

• Create your own travel map or travel blog


• Find vacation rentals at TripAdvisor

ahora que

Ahora que nos besamos tan despacio,

ahora que aprendo bailes de salón,

ahora que una pensión es un palacio,

donde nunca falta espacio

para más de un corazón...

Ahora que tengo un alma

que no tenía.

Ahora que suenan palmas

por alegrías.

Ahora que nada es sagrado

ni, sobre mojado,

llueve todavía.

Ahora que hacemos olas

por incordiar.

Ahora que está tan sola

la soledad.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

Ahora que está tan lejos el olvido,

ahora que me perfumo cada día,

ahora que, sin saber, hemos sabido

querernos, como es debido,

sin querernos todavía...

Ahora que se atropellan las semanas,

fugaces, como estrellas de Bagdad,

ahora que, casi siempre, tengo ganas

de trepar a tu ventana

y quitarme el antifaz.

Ahora que los sentidos

sienten sin miedo.

Ahora que me despido

pero me quedo.

Ahora que tocan los ojos,

que miran las bocas,

que gritan los dedos.

Ahora que estoy más vivo

de lo que estoy.

Ahora que nada es urgente,

que todo es presente,

que hay pan para hoy.

Ahora que no te pido

lo que me das.

Ahora que no me mido

con los demás.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

RRHH

Los RRHH nunca han sido mas divertidos!

Minunat

Pam pam

La multi ani tata si la multi ani mieeee!!!!

Dupa ce frisca mi-a dat serioase batai de cap, mi-am calmat toti nervii dupa ce am vb cu tata si l-am felicitat. Azi e ziua noastraaaa!!!!

Cred ca e primul an in care nu pregatesc cine stie ce party.. un tort pentru mine , mustafa, tufan , hakan si jorje. Duminica vine Marien asa ca am sa-i pastrez o bucatica daca mai ramane vreo ceva;)).

Va pup infidels si la multi ani tuturor celor care poarta acelasi nume ca mine si ca tatal meu!

Ps: Va multumesc pentru urari!

8->

"Te beso con toda mi persona inclinada hacia ti..."

*

Cand poti sa-i spui unei persoane cu toata daruirea de sine ca o iubesti? Cand poti sa accepti in toada decadenta abandonul care te face sa devii atat de vulnerabil in fata unui singur eu, poate mai vulnerabil decat tine?.. Cand recapeti curajul de a-ti deschide gura si de a striga din tot plamanul tau, acele cuvinte care par mai grele decat un orice : " Imi pare rau", acele cuvinte pe care nu vrei sa le regreti mai tarziu?

Nu stiu. Adevarul e ca nu am raspunsul la intrebarile astea..mereu mi-a fost teama sa ma aud rostindu-le, pentru ca le-am spus candva si m-au tradat, s-au intors cu toata puterea lor impotriva-mi, si m-au facut sa ma dispretuiesc cu fiecare celula, sa ma inchid cu fiecare sunet, sa ma consum cu fiecare bataie de inima.

Nu stiu, dar le simt. Acum cand am ochii inchisi si te vad numai pe tine, acum cand ma doare pieptul si te vreau numai pe tine, acum cand stiu ca pot avea orice numai pe tine nu, acum mai mult ca niciodata imi vine sa ma inchid intr-un cerc si sa inghet timpul, si sa las sa se calmeze focul care ma fierbe pe dinauntru, si ma face sa ma strang ca un muschi, ca intr-un spasm.

Inca putin, mai cade inca un minut peste pamant, si peste picioarele mele, si peste pleoapele tale, inca putin si te voi avea in bratele mele, pregatita poate pentru toate acele cuvinte care ma rusineaza, si care aprind in obrajii mei rosul sangelui care curge cu repeziciune in venele mele.

Am sa te strang in brate si am sa-ti tin cu mainile amandoua capul, am sa te privesc in ochi, si in momentul in care se va face cea mai solemna liniste, am sa-ti spun cu cele 2 aorte si cu tot ventriculul stang si ventriculul drept, cu buzele si cu emotiile toate, singurele cuvinte care in simplitatea lor, ma linistesc si ma elibereaza de mine, pentru a ma darui tie...

Ce soooooomn

mi'am blestemat zilele azi cand m'am ridicat din pat. dupa ce am pierdut 2 ore la filmul plictisitor : Crazy heart cu Mustafa, am mai pierdut inca jumatate de ora sa'l scot din camera mea. pe scurt m'am culcat la 4 si m'am trezit la 9 ca sa ma duc la drept administrativ.. acum sunt la analiza de date si mi'é somn. Profa vorbeste de statistici descriptive si grafice cand gandul meu nu e decat la pat si la somn si la faptul ca azi am ore pana la 9 seara.


Sanatate somn!

chaotic

3 ore de somn
drept administrativ
mi'e somn
pauza
vreau o cafea
automatul nu da rest
picior in automatul de cafea
automatul da rest
cafea
drept administrativ
mi'e in continuare somn
pauza
calculator
postare blogger
mesaj marien
beep zizu
cafea
sociologia companiilor
repensar el consumo
bleah
vreau o cafea
imi cumpar inca o cafea
beau cafea
pauza
sociologie
repensar el consumo
bleah
miguelito
fericire
acasa
cafea
....

Babylon

Am avut cel mai bolnav weekend de pana acum. Fara energie, singura in casa timp de 3 zile, am simtit ca nu vreau lumina afara, ca nu vreau sa ma ridic din pat, nu vreau sa deschid ochii sau sa ma spal pe dinti, sa fac dus sau sa mananc. E un sentiment oribil, vroiam doar sa zac si sa sper ca o sa treaca cat mai repede zilele astea. Acum e aproape 1 jumate dimineata si nu pot sa dorm. Fiecare incheietura imi tremura, din micutele difuzoare ale laptopului meu se aud Angus si Julia Stone si imbracata in haine frumoase, incerc sa ma auto-echilibrez. Dintotdeauna am avut micile mele caderi, dintotdeauna am avut stari de deplina singuratate de care nu m-am ascuns si pe care le-am asumat de fiecare data cu intensitatea pe care mi-o cereau. Cu toate astea stiu ca nu sunt productive pentru sanatatea mea emotionala..

Azi, spaland o farfurie deasupra chiuvetei, vedeam tot spatiul gol care ma inconjura. Un apartament cu 4 camere si un hol imens , o bucatarie care pare frumoasa la prima vedere insa practic goala.. toate astea m-au adus la concluzia ca sunt cu nimic mai diferita decat bucataria mea, ca interiorul meu e ca holul la capatul caruia se ascunde camera in care dorm.. desi sunt tanara si poate frumoasa la prima vedere, deseori in interior ma simt batrana, mai batrana decat ceilalti, mai lipsita de utilitate pentru cei din jur decat ceilalti.. Sunt singura care merge pe holul asta inainte de culcare, sunt singura care lasa din cand in cand o lumina aprinsa..

Nu stiu daca e asa de rau sa fi ca mine. Cred ca toti avem stari cand ne vine sa zicem the fuck with all this si sa ne refugiem in ceva. Pacat ca nu toti o recunosc.

M-am obisnuit sa fiu singura chiar daca uneori sunt inconjurata de 1000 de persoane. M-am obisnuit sa las cu randul oamenii sa ma cunoasca, si de cele mai multe ori am acordat privilegii unei singure persoane din cele 1000. De cand sunt departe de casa am facut acelasi lucru. M-am izolat de toti minus 1. Iar acum cand exceptia de la regula nu este, ratacesc pe drumuri solitare incarcate de cafea, cearcane si sentimente de abandon. Singuratatea mea este fecunda, si incompleta totusi, pentru ca minus unu este chiar aici pe tastatura mea si ma priveste. Eu il aduc aproape de buzele mele iar in jurul nostru se aud din difuzoarele mici toate sentimentele carora ne este teama sa le dam glas :"No I don't want to/See you go./No I don't want to/Be alone./So rest your hand -/You're all mine./I can't stay awake, /My eyes fall down./Said I dreamed a dream/That you wore a crown./She's my Babylon."...

*

"Je suis seul. Le silence emplit les quais déserts.

L'âme en fleurs du printemps s'exhale dans les airs.
C'est une tiède nuit d'amant ou de poète,
Et j'ai l'amour à l'âme et l'amour à la tête,
Et j'ai soif de tes yeux pour me mettre à genoux !"

...

...

ca o ceata se lasa peste noi distanta,

care cuprinde in centrii ei nervosi

unitati de masura pe care nici eu nici tu

nu le putem strabate cu piciorul.

Uite, ma astern intre asternuturi,

ca o pana care cade din cer

rupta din aripa soimului,

pe care-l urmareai mai devreme

cu privirea.

In alt colt de lume,

atat de aproape de mine coexisti,

ca si cum in pieptul tau ar bate 2 inimi,

in acelasi tempou,

sub aceiasi intensitate,

coexisti si respiri prin fiecare por iubire,

iar eu nu incetez sa te rog,

sa ma prind de bratul tau si sa te rog:

ramai langa mine.

spune-mi,

vreau sa aud cum se desprind de pe buzele tale,

acele cuvinte nedemne de un alt eu si tu,

acele cuvinte

ce rasuna in urechile tale

ca sunetul unei corzi de chitara

de care nu te poti elibera,

ca sunetul pantecelor noastre amandoua

unindu-se si desprizandu-se sub aceiasi miscare,

sub aceiasi suflare,

sub aceiasi forta.

in noaptea asta esti langa mine,

si te strang in palmele mele amandoua

in timp ce le duc la cap,

ca un prunc imi duc mainile sub cap

langa barbie si astept sa ma ia somnul,

sa-mi inchid ochii si sa-ti dau viata.

Uite,

simt cum bratele tale

incep sa ma aduca tot mai aproape de tine,

atat de aproape incat simt cum devenim timp,

cum devenim distanta,

cum devenim acelasi intreg primordial

din care ne-am rupt intr-un spasm prea violent

si prea zdruncinat

si prea deodata.

Acum,

cand totul devine incoerent si difuz,

Sfidam inconstient materia

Si fara sa stii,

Si fara sa vrei,

Si fara sa iti imaginezi

Simt cum

in noaptea asta esti langa mine..

Derniers poemes d'amour

Charles GUÉRIN (1873-1907)


J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante

J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante.
Nous écoutons, muets encor de volupté,
Voleter un phalène aveugle dans la chambre.
Ton visage pensif est rose de clarté.

Tu caresses les doigts que je te laisse et songes :
" Si vraiment il m'aimait ce soir, écrirait-il ? "
Tu soupires, tes mains tressaillent, et tes cils
Palpitent sous tes yeux en fines grilles d'ombre.

Je devine un chagrin secret, et je t'attire ;
Tu fais sous mon baiser un effort pour sourire,
Et voici que, longtemps, le coeur lourd de sanglots,

Silencieuse et sans vouloir être calmée,
Tu pleures, inquiète et jalouse des mots
Qui te parlent de notre amour, ma bien-aimée.


[ainsi tu t'en allais vers ailleurs... ]

Mango tree

Doi

Cateodata, cand respiram adanc acelasi aer, simt cum devenim o singura fiinta. Cand mana ta o strange puternic pe a mea, si cand te apropii sa ma saruti, timpul se dizolva, distantele dispar, si dintr-o data simt cum suntem numai noi 2 pe pamant.
Pe birou stau una langa cealalta, cana mea cu vacuta si cana ta roz cu omul care scoate limba. Inauntrul lor, cafeaua inca fierbe, proaspata turnata, asa cum in noi fierb in acelasi timp dorinta, durerea si clipele ce traiesc mult prea putin pentru a putea fi oprite.

Ramai lipit de pieptul meu cautandu-mi instinctiv sanul pentru a-i simti moliciunea, pentru a te intoarce macar simbolic in zona protectiva a spatiului matern de care ti se face dor, prin natura. Mana mea se joaca in parul tau ignorand clipele de impact cu pielea un pic rigida si dura a obrazului tau care te tradeaza si te arunca in maturul varstei de 20 si un pic..

Cu un singur freamat, cu un singur sunet, cu un singur si neschimbator trup oftez usor si te rog : stai langa mine..

Cu un singur gest, de imbratisare mai puternica, mai convingatoare si mai dureroasa imi spui ca in ceasul asta care-si trece minutele si secundele peste pielea noastra, ai sa ramai tot mai aproape de mine..

Pe birou, stau asezate una langa cealalta cana mea si cana ta. Inauntrul lor cafeaua s-a racit.

Cu capul lipit de pieptul meu imi cauti sanul si imi promiti ca n-ai sa pleci niciodata..

swell season

Shut the door to the moon
And let the birds gather
Play no more with the fool
And let the souls wander
And bleed
From the soul..

Dor de casa

Pieduta printre cursurile de drept administrativ, cocotata pe birou, cu foile in mana , privind de la fereastra mare trecatorii care veneau spre casa dinspre Mercadona, mi s-a facut dor de casa, dor de voi. Dor de cafeaua de dimineata si iesirile la Mc cu Daria, dor de zilele de practica cu ciocoflenderele mele, dor de zeflemeaua de zi cu zi cu fetele la facultate, dor de escapadele si fuga nocturna de onanisti cu iubita mea Ilhem, dor de tablele cu Murphy si mai ales dor de noptile de taclale pana dimineata si ras pe sub plapuma cu Zizu.

Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa bag capul adanc in perna si sa incep sa plang. Am simtit cum tot sangele mi se urca la cap, si cum singura modalitate de a face fata presiunii imense era sa plang, sa plang si sa plang pana cand simt ca nu mai am respiratie. In ciuda tuturor lucrurilor de care ma "bucur" aici, se pare ca nimic nu imi aduce satisfactie sufleteasca mai mare decat sa stiu ca sunt printre oamenii care ma iubesc si ma accepta neconditionat. Voi ma faceti sa ma simt o persoana mai buna, si din voi deriva intreaga mea incredere de sine. Daca uneori par mandra, voi nu ma judecati pentru ca stiti, in sinea voastra, ca toata forta orgoliului meu personal deriva din bucuria pe care mi-o aduce fiecare zi in care imi sunteti aproape, imi sunteti prietene/ prieteni.

Probabil simtiti ca sunt o ingrata care v-a uitat de tot doar din cauza faptului ca nu comunicam la fel de mult. Stiti mai bine decat maine cat de neexperimentata sunt la capitolul deschidere sufleteasca si tocmai de asta sper sa ma intelegeti si sa fiti sigure ca va iubesc mai mult decat oricand si ca sunteti unul din singurele motive (si putinele de altfel), pentru care si maine mi-as face bagajul si as veni acasa.

E adevarat, viata de unul singur , intr-o tara straina, sentimentul ca totul incepe de la 0 pentru tine, e coplesitor. In doar 70 de zile am vazut lucruri ce nu credeam ca am sa vad vreodata, am invatat sa comunic, sa iubesc, sa impartasesc, sa experimentez si sa las la o parte grijile obisnuite. Acum ca urmeaza perioada cea mai grea, incerc sa ma mentin deasupra liniei de plutire, si simt cu adevarat limite in tot ceea ce imi propun. Uneori cand vin acasa, las totul la o parte, ma trantesc in pat, si imi imaginez ca sunt acasa. Chiar daca e fictiv totul, sentimentul de confort si de caldura imi relaxeaza toti muschii si ma umple de o energie pozitiva care ma alimenteaza pe tot parcursul zilei. Apoi, cand simt ca totul in mine se epuizeaza si ma indeamna la somn, ma auto-disciplinez sa mai citesc putin, sa mai rezist putin, si ca un fapt ordonat de o lege pe care nu mi-o pot explica, il vad privindu-ma de dupa fereastra camerei mele, zambind si asteptand sa il invit la un ceai. Aici , familia mea s-a redus considerabil. Din 5 surori ;));)) un tata, o bunica si un bunic, am ramas cu o singura persoana cu care desi nu impartasesc aceiasi limba, par a ma intelege si fara cuvinte. Ma face sa uit distantele si sa adorm oarecum linistita. Pentru familia de aici.. sunt norocoasa.

va iubesc si chiar daca nu vorbim 24/24, sunteti la fel de importanti pentru mine.

song of all my almost 70 days

Gata vacantaaaa!!!

Ce inseamna sa calatoresti o saptamana in sudul Spaniei cu 3 baieti?.. pai inseamna sa fii aruncata in Marea Mediterana cu hainele pe tine, inseamna sa razi pe burta noaptea in casa veche a bunicii lui Jorge, sa mananci creveti si bocadillos la Oceanul Atlantic, sa ingheti un pic de frig la botellonurile din Granada, sa escaladezi Sierra Nevada si sa te bati cu zapada pentru ca dupa 3 ore sa inoti iar in Mediterana, sa ajungi la granita cu Marea Britanie si sa razi din nou pe burta pentru ca Mustafa nu poate intra pe teritoriu englez, sa descoperi strazile din Gibraltar si sa te amesteci printre englezii care fac shopping in Morrison, sa dormi o noapte in cort si sa faci gratar la lumina de lanterna, sa faci accident cu masina si sa iti petreci apoi noaptea intr-un hotel de lux cu un dus de vis si vedere la Marea Mediterana, sa vezi Africa la o distanta de doar 15 kilometrii, sa te ametesti cu Jack Daniels si vin alb si sa te intorci acasa cu o alta masina care aduce a un mic camion..

Vacanta asta a fost una din cele mai frumoase vacante. Nu credeam ca in doar 10 zile poti sa vezi atatea lucruri uimitoare: Africa, Sierra Nevada, Cadiz, Guadix, palmierii din Elche, Laroles, Granada, Guadix, Oceanul Atlantic(plaja din Tarifa), El Ejido, Gibraltar (Marea Britanie), Cabo de Gata.. intreaga Andalucia..

Ma simt de parca mi-as fi incarcat bateriile chiar daca nu prea am reusit sa ma odihnesc. A fost o experienta placuta sa ma trezesc in fiecare dimineata stiind ca urmeaza sa vad lucruri noi. Desi ne-am cam speriat la accidentul de masina,odata ajunsi la hotel, ne-am bucurat de o noapte buna de somn care a compensat noaptea petrecuta in cort in Jimena de la Frontera. 

Am facut cam 1500 de poze ca sa imi aduc aminte toata viata de acum inainte, si astept cu entuziasm clipele care urmeaza sa vina.

Va pup si va iubesc!

Mi-e dor de voi:X

[o parte din poze sunt pe facebook asa ca enjoy:X]

 Hello world. 

Trebuie sa recunosc ca de data asta chiar ca am lasat toate grijile intr-un bagajel mic si mi-am facut de cap. Cand am ajuns la petrecere eram sigura ca o sa fie un succes. Marien manca salata stingherit pe un scaun, si Vicky prepara tortilla in bucatarie. Jorge ca de obicei era cel mai pregatit. Dupa ce i-am salutat pe toti, m-am instalat comod in fotoliul in care stau de obicei la taclale cu el. I-am furat ochelarii lui Gaga si am intrat repede in spiritul de petrecere cu un pahar de rom cu cola. Am dansat toata noaptea, am facut poze, am ras cu Javi, am reusit minunata si nemaiauzita performanta de a-l convinge pe Halkan sa danseze cu mine (fapt pentru care am castigat respectul tuturor din camera:))), iar dupa ce Vicky si-a desfacut cadourile si a suflat in lumanari, am plecat toti spre Bretonne unde am continuat petrecerea.

Pe la 5 nu-mi mai simteam picioarele asa ca i-am zis lui Marien sa mergem acasa. Toti eram terminati. Cand am ajuns la apartament ziceai ca a fost o armata de oameni acolo. L-am luat frumusel pe Marien si ne-am pus sa strangem tot. In putin timp a venit Javi cu Vicky in carca. Dupa ce a trantit-o pe pat si a bagat-o la somn, ne-am adunat toti in bucatarie, am mai pregatit o pizza si am privit impreuna cum rasare soarele. A doua zi a fost descanso. Ne-am linistit si am recuperat orele de somn.

Eu mi-am inceput saptamana binisor. Mergea totul brici pana cand azi dimineata am aflat ca pe 20 am examen la drept administrativ. Nu mai am de ce sa zic ca profa e o inghititoare de copii careia nu-i pasa ca am doar o luna de spaniola si ca nu's rocket scientist sa invat constitutia spaniola si articolele de drept juridic pana atunci, asa ca 2 zile inainte de marea finala:)) (din care sper sa nu ies K.O), am sa mananc numa drept si ... drept.

Azi mai am un curs si inchei. Doar de la 8 la 10 noaptea, daaaar cum imi pastrez toata energia pentru saptamana sfanta, am decis ca inca nu e cazul sa ma demoralizez. Joi plecam in Andalucia pentru o saptamana. Vineri mi-a zis jorge ca o sa facem un gratarel la casa de pe malul marii, un foc de tabara si o sa ne simtim oleaca hippie cu melodii cantate la chitara. Nu stiu inca daca baietii s-au hotarat sa trecem si pe partea cealalta sa innotam in ocean, insa e 100% ca o sa innotam in Mediterana. Indiferent de cat de rece e apa. (Acum e unul din momentele Mastercard in care imi smulg parul din cap ca n-am avut inspiratia sa imi iau costumul de baie de acasa. Because i'm dumb i'll have to buy one..). 

Slava Domnului ca mi-a bagat zizu niste bani pe card. Asa nu am sa imi intru in plan. Am descoperit ca am dobandit aptitudinea de a-mi tine un balant echilibrat de cheltuieli si sunt mandra de mine. Sury ai lav iu>:D<>:D<>

Mi-e dor de ciocoflenderele mele, (ma gandesc la voi in fiecare zi) si de iubita meaaaaaaaaaaaaaaa mica >:D<>:D<>

Pe curand infidels.

Love 

stateline

Niciodata nu mi-am dorit mai mult ca acum sa pot sa opresc timpul.

Sa raman inghetata aici,

in clipa asta, cand esti in bratele mele pierdut,

cand imi cauti mana sa o strangi

si sa o aduci aproape de inima ta. 

Intre noi doi si orasul care se pierde singuratic la picioarele noastre

nu exista decat noaptea

si fatalitatea timpului

care ne aduce aminte ca totul,

totul are un sfarsit..

['ai fait la saison

dans cette boîte crânienne

Tes pensées, je les faisais miennes

T'accaparer, seulement t'accaparer

d'estrade en estrade

J'ai fait danser tant de malentendus

Des kilomètres de vie en rose

Un jour au cirque

Un autre a cherché à te plaire

dresseur de loulous

dynamiteur d'aqueducs

La Nuit Je Mens

je prends des trains à travers la plaine

La Nuit Je Mens

je m en lave les mains

J'ai dans les bottes

des montagnes de questions

où subsiste encore ton écho

où subsiste encore ton écho.]

About this section

Uite. Unde se inalta soimii, peste puntea cea mai inalta incepe cerul. Nu ai fi putut spune niciodata  nu?.. Mereu ti-ai imaginat ca nu exista un inceput, ca cerul apare pur si simplu dintr-un punct si ne inconjoara, ne acapareaza si ne creeaza falsa iluzie a unei realitati neintrerupte. Drumul asta parca nu a fost strabatut de picior de om.. Si totusi amandoi ne-am incumetat sa-l strabatem. Nu credeam ca am sa gasesc cascada.. Incercasem inainte insa parea ca se ascunde cu tot dinadinusul de tot ce sunt. Acum iata-ma langa tine. Cascada isi coboara apele cu furie catre roci, un pic langa noi se intinde drumul iar de sus putem privii soimii cum nasc cerul..

Lasa-ti acum capul pe picioarele mele. E un pic frig stiu iar aerul e umed. Ne vom adaposti aici, intre rocile astea doua care par iesite din pamant in forma de leagan de copil, si vom innopta langa cascada, cu sunet de apa si din cand in cand de soim ratacit in inaltul muntelui.

Poate maine cand o sa ma trezesc nu o sa te mai gasesc langa mine. Poate te vei fi transformat in ape sau poate vei fi plecat pe munte sa cauti sa nasti cerul intre aripi. Daca va fi asa, sunt sigur ca nu am sa mai gasesc cascada nicicand iar daca nu va fi intocmai asa atunci imi voi dori sa nu o fi gasit nicicand pentru ca de azi, de acum, din clipa asta cand te vad pierduta cu capul pe picioarele mele, cascada are trupul tau, iar apele ce-I cad cu putere sunt suvitele tale de par. Eu sunt doar o roca de care te izbesti cu toata puterea, pe care nu o poti darama, dar care se erodeaza , care se usuca si care nu ar avea nimic de oferit daca nu ai fi tu…

Uita-te spre cer

Uita-te spre mine

Chiar daca o faci pentru ultima data, pentru ca o faci pentru ultima data. De pe picioarele mele te simt tot mai usoara, ca si cum te-ai risipi pana cand nu ramane decat o pana, cazuta de undeva de sus, pana cand nu raman decat eu in singuratatea care ma inghite si ma face sa ma confrunt cu realitatea sumbra unde nu exista inceput de cer, unde nu existi tu ca apa care ma naste de fiecare data, unde nu exist decat eu in fata ferestrelor mari ce dau spre strada.

 

E tarziu, imi simt venele cum vibreaza. Pe strada nu e nimeni iar in salon lumina e stinsa. Sunt doar eu solitar si obscur, soimul pierdut pe culmile propriilor disperari ce priveste spre pamant, spre cascada care-si pierde apele iara si iara, spre strada pustie..

 

In curand, vor trece cei cu masina de gunoi iar eu voi adormi in sezlong… singur..