din gand in gand

Si atunci,

Ce ai face daca,cu mainile amandoua acoperindu-ti ochii

Ti-as spune ca intunericul pe care ti-l mulez pe pleoape

E de fapt fata adevarata a lumii?

Nimic din tot ce stii nu este real.

Sau cel putin nu la fel de real

Ca mainile amandoua cu care-ti strang inima

Si o aduc aproape de buzele mele

Pentru a o simti vibrand

Pentru a-i inspira prin nari

Intreaga viata.

Si ce ai spune

Daca o data descoperiti, ochii tai

Nu ar mai vedea decat zambetul meu

Care se ineaca cu nori

Si care din cand in cand

Atat de violent se rupe de plamani

Incat provoaca ochii sa planga?

Atunci,

nu ai mai stii in ce sa crezi,

si ti-ai agata cunoasterea de zambetul sau de palmele mele

Sau cine stie..chiar si de ochii care-mi plang.

Atunci poate,

Ti-ar fi de ajuns

Constientizarea universului

Prin raportarea la dimensiunile corpului meu marunt

si poate pentru tine,

iubitul meu..atat

atat de putin,

ar fi suficient.