Gata sesiunea...

It's over..and it feels so good:X:X:X..


urasc sesiunea.Imi provoaca insomnii.cred ca cele mai frumoase amintiri pe care o sa le am cand am sa fiu mai mare;)) legate de prima mea sesiune o sa fie cele cu el asteptandu-ma langa scari , gata sa ma certe ca iar am intarziat...ATAT!
Astept cu o oarecare nerabdare celelalte rezultate.Si daca toate planurile mele o sa se realizeze asa cum vreau eu am sa pot sa spun ca in sfarsit m-am coordonat bine.Atat de bine incat in vine sa ma pup si sa-mi spun ca sunt mandra de mine.
Si as vrea sa am niste cuvinte mai interesante de impartasit asa ca dupa sesiune , insa nu pot sa ma concentrez prea tare.Sunt obosita , am nivelul de cofeina peste cota normala in sange , plus cativa fluturasi in stomac

melodia zilei:Those Sweet Words-Norah Jones

*

"What did you say
I know I saw you singing
My ears won't stop ringing
Long enough to hear
Those sweet words
What did you say...?

End of the day
The hour hand has spun
Before the night is done
I just have to hear
Those sweet words
Spoken like a melody..

All your love
Is a lost balloon
Rising up through the afternoon
'Til it could fit on the head of a pin

Come on in
Did you have a hard time sleeping
'Cause a heavy moon was keeping me awake
And all I know is I'm just glad to see you again.

See my love
Like a lost balloon
Rising up through the afternoon
And then you appear.."
*

Criza

Cei afectati de criza manutsa sus...!

Ce este de fapt criza si de ce ii surprinde pe toti nu stiu sincer..chiar ma mir ca nu a venit mai devreme..
Oameni buni , nu intelegeti voi ca de fapt criza nu e economica?
E in noi. E in modul in care gandim , in modul in care traim , in modul in care ne-am conformat cu viata noastra , cu monotonia.
Criza e de fapt modul in care am renuntat sa mai gandim , sa mai valorificam ,sa ierarhizam.
Avem nevoie de motive care sa justifice slabiciunile noastre ...asta este in definitiv.
Toti incearca sa gaseasca metode sa-i diminueze efectele insa nimeni nu se uita de unde a pornit totul.Nu sunt eu mare analist, dar sunt sigura ca a pornit din nepasare , din ineficienta , din faptul ca NOI , factorul decisiv ,adica poporul , ne-am obisnuit sa-i numim pe altii sa ne faca treaba din frica de a ne implica ,de a schimba ceva.Iar acei oameni sus-pusi odata ajunsi in varful marului s-au infruptat din cele mai coapte fructe pana cand n-a mai ramas nimic din bietul pom .
Nu stiu .E evident ca singurele victime din tota debandada asta sunt oamenii batrani , patura de jos , muncitorii .Nu e corect dar in orice razboi trebuie sa existe si victime.
Cred ca totusi e si ceva pozitiv in criza asta.Ironic sau paradoxal..dar exista.
Poate asa vom invata sa apreciem mai bine lucrurile care conteaza.
Banii vin si se duc , oi fi nebuna dar stiu si cred ca banii nu aduc fericirea , iar cei ce zic ca nu e adevarat sunt niste lasi .
De cati bani ai nevoie ca sa iubesti?
Cu cat se cumpara kilogramul de grija , de afectiune , de caldura?
Si daca intr-adevar ele se cumpara sau se intretin...cine le vinde? ?
Suntem atat de plati incat ajungem sa vedem viata doar din punct de vedere economic.Da , sunt de acord exista un punct central in jurul caruia se invarte tot ..dar cine zice ca acel punct e material?..
Si maine daca nu as mai avea nimic ce ar trebui sa fac?Ar trebui sa cad intr-o mare depresie si sa astept sa vina cineva sa ma ridice sau ar trebui sa ma ridic pe picioare si sa fac totul sa ma redresez?
Zilnic ne luptam , cel ce nu face asta nu traieste, iar cel care lupta dar nu e gata sa moara pentru cauza lui mai bine s-ar retrage la vatra.Intr-un razboi trebuie sa fii voluntar.Numai asa cei de acasa pot fi siguri ca tu crezi in lupta pe care o duci , si vei face tot posibilul sa-o castigi.
Poate asta trebuie sa facem si noi.
Voluntar , sa devenim uniti si sa ne definitivam bine scopurile pentru ca apoi sa facem tot posibilul sa le indeplinim.Pentru noi si pentru cei dragi.
Si chiar daca e criza ,nu ne costa nimic sa traim clipele asa cum sunt ele ,bune sau mai putin bune , cu zambetul pe buze.

so cheer up!..

memoires

*


"-nu te pacali singura!" mi-a spus.
nu am crezut atunci nimic.Vroiam sa pun cuvintele ei pe baza experientelor prin care trecuse.Si era normal sa ma pregateasca pentru ce e mai rau.Nu intelegeam modul in care incerca sa-mi construiasca o alta lume.Nu puteam sa vad perversul din tot pentru ca ramasese in mine o farama de inocenta pe care ea o pierduse prea devreme si prea usor.
Nu stiam daca era de vina atitudinea mea pe care o contestase de atatea ori , pentru faptul ca nu puteam sa o cred.Cu o anumita autoritate incerca sa deseneze in mine un gol care sa ma faca sa ma simt poate la fel de confuza pe cat se simtea ea..si a reusit.Insa nu am invinuit-o niciodata.Eram in neghiobia mea prea mandra.As fi preferat sa zic de mii de ori ca sunt unde sunt datorita faptelor mele si nu a efectului ei.
Iarna a cazut total peste noi.
Era o rupere pe care nu puteam sa o inteleg.Ma puneam in locul ei si incercam sa-i gasesc scuze pentru tot.Trageam sa descopar in ea semne de afectiune pe care mi se parea natural sa le aiba si ma loveam de un zid de goliciune , egoism , indiferenta.Vroiam sa arunc vina pe oricine in afara de ea insa la un moment dat am obosit sa-mi mai acopar ochii.
A fost momentul in care ea a plecat din viata noastra.
Fara un cuvant in plus mi-am dat seama ca a avut oarecum dreptate .
Singurul ei moment de luciditate si adevar a fost involuntar.
Insa a surprins cine era ea si cine era lumea.
Ma apasa cumplit furia in momentul in care realizez cat de usor a putut sa renunte la noi.M-a facut sa inteleg ca nu ii ofeream motivatia puternica sa se schimbe.M-a facut sa vad ca sunt unele lucruri in fata carora ramai fara raspuns , lucruri care te ranesc oricat ai fugi de ele , si care odata intrate in sufletul tau nu vor face altceva decat sa te ajute sa te autodistrugi.
M-am pacalit singura ,insa vidul pe care l-a lasat in mine l-am umplut cu indiferenta.
Si nu mai port cu sine nimic pentru acea fiinta in afara urmelor care ma leaga pentru totdeauna de ea.
Nu imi este dor.
Si nici nu stiu cum as putea.

*

Invatati ,invatati ,invatati..

Stresiunea asta ne omoara pe toti cu zilele.
Nu-mi place sistemul " stai acasa si invata" .E o mare farsa.
Cine vrea sa ma convinga de faptul ca el se trezeste dimineata si invata non stop e liber sa-si incerce norocul..dar mi se pare pierdere de vreme.
De cand cu sesiunea programul meu este foarte disociat.
Ma culc tarziu , adorm tarziu, ma trezesc tarziu.Mananc ,imi fac cate cv de treaba si eventual ma autoimpulsionez sa citesc cate cv.Apuc, rasfoiesc cateva cursuri , scot idei, le scriu , le sterg, le mai citesc o data ..m-am plictisit.
Si cand simt ca nu mai am timp atunci ma mobilizez si eu.
Cred ca ar fi mai eficienta sesiunea si scoala concomitent.Am invata sa ne dozam mai bine timpul liber si sa apreciem altfel vacanta.Poate sunt si eu exagerata, poate nu toti sunt ca mine , mini robotei,si poate unii nu au capacitatea sa retina lucrurile usor.Lor poate le este util timpul asta liber in plus..si eu sunt egoista.
In fine.Trebuie sa ne concentram si sa ne mobilizam.
Singura metoda buna pentru mine e sa ma auto-mobilizez.Sa-mi impun un termen limita si sa incerc sa invat pana atunci.Mereu presiunea m-a mobilizat, merita sa o aplic si de data asta.
Mi-e dor de liceu.Acolo stiai exact ce ai de invatat, cand ai de invatat si cum trebuie sa faci sa retii ce e mai esential.La facultate..foi peste foi cu miliarde de idei, profesori care vor sa le dactilografezi cursul dat in loc sa le arati ca ai inteles ceva.Si pe sistemul asta ma intreb...inteligenta noastra unde este valorificata?potentialul nostru intelectual unde este utilizat?
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu profesor, e chiar un cosmar..dar daca printr-un fapt divers as ajunge intr-o asemenea postura fie as fi dispretuita ,fie preferata de toti.O sa terminam facultatea si o sa fim ca pestii pe uscat.Oricum o sa pierdem din cunostinte pe masura ce inaintam in an, avand in vedere ca am tocit(vai dar nu..noi am invatat logic..:-@..alta mare minciuna).Nu este corect.Pentru ca ni se taie din sanse considerabil.Eu vreau o materie care sa ma faca intr-adevar sa ma revolt, o materie care sa ma solicite pana la punctul maxim , sa transpir si sa injur si sa rup foi incercand sa o inteleg si sa o invat.Nu ma ajuta cu nimic sutele de foi copiate la randul lor din alte carti care intr-un final nu ne invata nimic practic.
Vreau sa fiu sociolog.Vreau sa cunosc societatea, faptele sociale, fenomenele sociale, vreau sa-mi dau cu parerea , sa invat sa ma exprim ,nu sa tocesc si sa parafrazez aceiasi filosofi /sociologi atat de amintiti de toti si atat de inutili in finalul tragic.

cam atat.
mai bem o cafea.mai citim un curs.
si ce o fi o fi !

:-l

Maine examen.
E mare durere de cap cu sesiunea asta.Ma face sa ma gandesc la cat de bine era in liceu.
Totusi nu e dracul chiar atat de negru.Ma bucur ca e sociologie si nu altceva.Asa cel putin invat ceva care imi place.
Nu am fost niciodata fanul tocelii insa de data asta recunosc ca am facut anumite abuzuri.Bineinteles ca ma simt de parca nu mi-a intrat nimic in capul asta al meu perfect rotund insa sper ca maine sa am un moment de ala de glorie intelectuala in care ideile se ingramadesc sa se astearna pe foaie.
Zilele astea au fost incarcate.
Incarcate dar frumoase.
Ca intr-o ordine universala lucrurile incep sa se aseze .Si e minunat ca exact cand sunt aproape de platitudinea aia confortabila se intampla ceva care sa ma faca sa ma intrig si sa vreau tot mai mult sa traiesc.
Nu stiu daca mai am in mine temerile pe care le aveam la inceput de an.
E stabilitate sau e fericire..sau sunt amandoua?
..nu stiu dar sunt stari din care as vrea sa nu mai ies,stari pe care el le schiteaza in mine.
Si ce altceva ti-ai mai putea dori cand ai cu cine sa te certi, cu cine sa te lupti, cu cine sa iti faci planuri..acel cineva la care sa te gandesti, pe care sa-l urasti si sa simti in acelasi timp ca il iubesti ,cineva pe care nu-l vrei dar il chemi ,cineva de care nu esti neaparat legat dar fara de care simti ca existenta ta nu ar mai fi la fel?..
In continuare fericirea noastra este inevitabil legata de CINEVA.Numai nebunii sunt fericiti cu sine pentru ca nu se constientizeaza si pentru ca se pot dedubla usor in altcineva.
Inca mai cred ca totul e rezultatul propriei determinari.
Alegem sa fim suparati, alegem sa plangem degeaba, alegem sa ne fim victime.In momentul in care iti impui sa fii puternic esti puternic.Iubesti pentru ca vrei nu pentru ca se intampla, te legi pentru ca simti ca persoana de langa tine merita nu pentru ca este normal sa faci asta , esti fericit pentru ca alegi sa nu-ti fie teama de consecinte.
Aici e toata frumusetea.In ratiune , in puterea de a fi cerebral chiar si cand esti spontan ,in controlul pe care il ai asupra ta.In momente de slabiciune , controlul este decimat si atunci este nevoie de un pic mai mult ca sa nu cazi in prapastia propriei incertitudini.

*

In final...poem of the day :Marin Sorescu-"Ecuatorul si polii"

"In orice caz, când sintem impreuna Cintarim mai mult,
Sintem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie...
Nu stiu daca intelegi?
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Când se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decât în sfera de sticla
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate."

Headache

M-am culcat aseara la 2.
M-am impotmolit in proiecte si iar proiecte si ma gandesc daca pentru toti e la fel.
Normal ca e si vina mea ca vreau sa iasa totul perfect.Macar la facultate.
Am atatea lucruri de facut si nu vreau sa ma gandesc ca nu am sa reusesc in tot ce imi propun,mai ales cand stiu cat muncesc pentru ele.
A trecut examenul la germana.
Sa vina logica.La asta mi-e cam teama ca ma cam pierd in scris.Mereu am stiut sa ma descurc cu cuvintele dar nu intotdeauna si cu logica lor.Cred ca asta e si farmecul la urma urmei..jocul.
Nu cred ca ar trebui sa ma plang , la urma urmei ma culcam tarziu si inainte si nu faceam mare lucru, dar sunt si alte frustrari care ma acapareaza si pe care nu le pot da naibii din cauza ca ma impotmolesc intr-un punct fix si refuz sa fac ceva sa ies din starea aia propice manifestarii atitudinii negative..bad karma bad karma la naiba;));)).
Ironia cea mai mare este ca nu vreau sa ma echilibrez pentru ca simt ca m-as plictisi foarte repede.
Sa curga cu treaba si sa treaca si sesiunea si sa ma vad acolo intre bursieri si pot sa ma bucur de vacanta..Pe urma am sa fac ce am facut si dupa Bac..adik am sa ma distrez "pentru ca merit":>:>:>...
Daca Tutea'isi umplea golul din suflet cu credinta, eu mi-l umplu cu fleacuri tip:metodologia cercetarii..sociologie generala...:-j[si bineinteles cu imaginea lui..sa fim romantici in puii mei]
Gata cu vorbaria.
La scoala cu my bad ass and my sometimes playboy mouth!




[ignore the headache babe..enjoy the chaos and SMILE]

:-<

Ramasa din nou singura,m-am refugiat in proiecte.Nu ma pot opri din miscarea asta continua,indiferent ca este sau nu materializata prin forte concrete.
Ma gandesc de fiecare data cat de mult as vrea ca timpul sa se opreasca o clipa,numai ca sa pot trage si eu aer in piept si sa iau o pauza.
Simt nevoia sa ma tin tot mai ocupata pentru ca numai asa simt ca devin efectiv viata.Simt o agitatie in mine,ca o miscare nesfarsita de particule care ma ajuta sa nu cad in jocul gandurilor ce pot fi uneori atat de dezamagitoare.
Si ma trezesc ca am atat de mult potential,si stiu ca pot face mult mai multe insa e ca si cum as avea o frana latenta care imi zice sa ma opresc din cand in cand, sa mai las loc si emotiilor pe care tot incerc sa le inhib.Cateodata ma intreb ce rost au ele,din moment ce vin sa strice tot.Ma scot din ritm,ma fac sa-mi pierd concentrarea,ma obsedeaza, si oricat de mult as medita asupra lor nu reusesc sa le gasesc semnificatia sau sa le directionez catre un alt ungher al mintii mele.

Ce vrei tu inima?
De ce nu-mi lasi mintea sa te conduca?
De ce ii astupi glasul cu sentimente
Cand ea nu are argumente
Sa te scoata din jocul dual
In care se subscrie firea mea ?

Inima imi dai peste cap planurile!
Ma scoti din lume
Si ma ranesti,
Si ma tradezi..
Si ma lasi sa fierb in suc propriu
Pana ma evapor de tot
Din mine.

Nici nu stiu sincer care este cea mai buna cale de a trai impacat cu tine.Eu nu cred ca am sa ajung sa fiu vreodata impacata cu mine..nici nu-mi dorec.O stare de impacare ar fi echivalenta cu una de resemnare,de stagnare,iar eu vreau sa ma cert cu mine la nesfarsit pentru ca altfel nu as fi fericita.Vreau sa ma intreb mereu ce vreau.Nu vreau sa stiu.Vreau sa inventez pe parcurs...vreau sa aflu , sa experimentez.Vreau sa gresesc.
Imi este teama .
Sunt vulnerabila...

:-<

Azi a fost o zi obositoare din toate punctele de vedere.Si totusi incerc sa sper ca pana la sfarsit isi va schimba cursul.
am realizat azi ca imi place sa ma inconjor de oameni care ca si mine sunt inchisi in sine si prefera sa taca si sa isi rezolve singuri problemele decat sa ceara ajutor...ca si mine gandesc ca nimeni nu ii poate ajuta din moment ce nu au trcut prin aceiasi situatie prin care trec eu.Adevarul e ca de multe ori cel mai mare ajutor ni-l poate oferi o persoana care sa stea si sa ne asculte.Doar sa ne asculte.Stiu cat de mult tanjesc dupa cineva care sa aiba rabdare sa asculte toate nelinistile mele existentiale dar si toate prostiile pe care le coace mintea mea.Uneori pentru ca nu vorbesc se aduna in mine atat de multa furie incat singurul lucru pe care il pot face este sa cad in genunchi sa tip si sa plang ca o nebuna pana cand de abia pot sa ma ridic.Imi place tortura asta,ma autoiluzioneaza ca am trecut peste..insa adevarul este ca ma mint.De cele mai multe ori persoanele demne sa ma asculte nu sunt in preajma..
Dupa cum ziceam si in postarea anterioara e bine sa te inchizi fata de anumite persoane..insa trebuie sa le recunosti pe cele bune si sa le lasi sa te ajute prin prezenta lor,prin tot ceea ce sunt...este egoist,dar este numai spre binele tau.
Eu asta am sa incerc sa fac de acum.
Sper sa fiu si eu acea persoana pentru cineva.
Fiecare om are nevoie de alt om pentru a se salva asa cum avem nevoie de conceptul de Dumnezeu pentru a ne mantui...OFFF....

Partial!!

..vine luni vine si primul meu partial..n-as putea sa zic ca mi-e teama dar..:D:D: sper sa nu fie chiar atat de rau..
tineti-mi pumnii infidels.


noapte buna ..