La sfarsitul unei zile in care toate au mers rau realizez ca atat timp cat ai un prieten langa tine, cat reusesti sa vezi inainte de a merge la somn zambetul persoanei pe care o iubesti, atat timp cat ii ierti pe cei care ti-au gresit si te culci cu sufletul usor si atat timp cat inca mai gasesti un cantec capabil sa te faca sa zambesti, sufletul tau nu va putea fi niciodata invins...
*
say hello then say farewell to the places you know we are all mortals aren't we any moment this could go cry cry cry even though that won't change a thing but you should know you should hear that i have loved i have loved the good times here and i will miss our good times here
[All in all dearest multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Pentru ca mi-ai ramas aproape, pentru ca m-ai suportat beata si cu ochii in lacrimi, pentru ca ai facut ca orice despartire sa para mai usoara. Astazi este ziua ta, si nimic din lumea asta nu ar putea sa exprime cat de mult insemni pentru mine si cat de recunoscatoare sunt pentru prietenia noastra. Acum iti este greu, asa cum mi-a fost si mie, insa impreuna vom trece peste toate. In viata nu este loc pentru tristete mai mult decat permitem noi sa fie. Sper ca vom avea puterea sa anihilam golurile si sa nu le lasam sa se umple cu suparare...
La multi ani inca o data!]
Melodia e mai putin jolly, dar nu m-am putut abtine pentru ca simt ca ma linisteste si ma ajuta sa inteleg mai bine ca unele lucruri nu o sa iasa niciodata asa cum ne-am asteptat noi sa iasa...
Pentru ca in unele zile, lucrurile nu se simt pe cat de frumoase par. Pentru ca in unele zile te simti strain chiar si de tine. Pentru ca in unele zile cuvintele te tradeaza si te inchid in neputinta de a exprima cu exactitate ceea ce in tine arde si vibreaza si te face sa vrei sa tipi.
Pentru ca in unele zile pana si ti-e ti-e dor, pana si tie iti lipsesc lucrurile alea pe care le detesti atat de mult la altii..
Stiu ca am fost un copil obraznic si nu am scris mai nimic lately. Cu atat de multe lucruri intamplandu-se in jurul meu parca mi-am pierdut condeiul. Ma simt de parca toate cuvintele nu ar fi demne decat de interiorul meu pe care il tin sub tacere aproape de fiecare data, cu un antrenament care nu permite niciun punct slab, nicio ezitare.
Imi e dor de prietenele mele si ma bucur ca in curand o voi vedea si pe Darius. Vio s'a intors, in curand o voi vedea si pe Marusia si ne vom plimba cu zambetul pe buze pe strazile vechei Rome..doar Cami ce mai am de asteptat pana sa o vad..Cu toate astea timpul trece repede!
Atat de repede incat nici nu mai stiu cand m'a adus in fata unui job, a unei facultati care se incheie, a vietii de adult. As vrea sa iau o pauza si sa ma intorc la copilul aiurit care eram acum ceva timp, insa mintea mi se opune cu o inertie ingrata pe care nu mi-o pot explica. De parca intelepciunea pe care mi-au adus-o anii e preferabila in fata micului copil care nu prea se ingrijora de viitor si de cariera..de amor si de alti demoni:))...
Acum cateva zile am repetat acele doua cuvinte. Le'am trimis intr-un mesaj cand eram un pic ametita si vulnerabila. Romance and Ballentine's don't make a perfect match..acum nu stiu daca regret sau nu, daca intr-adevar le simt sau nu, dar parca au lasat in mine un gol mai mare decat il provoca neputinta mea de a le gandi si de a le exprima..
In 2 zile mergem la Roma asa ca sper sa revin cu ganduri proaspete si cu un entuziasm mai promitator decat cel de acum..
Noapte buna infidels. Sper ca nu m'ati dat uitarii..
Si daca as intoarce timpul inapoi nu as schimba nimic. Pentru ca tot ce a fost m-a ajutat sa fiu tot ce sunt astazi. Iar gandul ca niciodata nu voi fi prea departe, gandul ca niciodata nu vom gasi cuvintele pentru a ne spune "La revedere" definitiv, toate astea ma fac sa cred ca undeva, cineva are ceva bun pregatit pentru mine. ..iar daca tu esti acel ceva mai bun sunt gata sa incep sa fiu si eu cineva mai bun..
"Am dorit mereu sa ies din coaja mea pe o plaja in fata marii unde sa ma pot face una cu nisipul, cu pietrele si cu pescarusii si in acelasi timp, obsedat de mine insumi, am facut totul ca singuratatea mea sa devina perfecta. Si astfel n-am trait poate decat pentru mine, cu toate ca am iubit atatea lucruri. Ca si cum toate eforturile mele au fost indreptate catre un singur scop: sa-mi ridic singur, dinlauntru, propria inchisoare si sa-i astup toate caile de iesire(...)"...
si uite asa se intampla, sa te trezesti intr-o zi de aia, surprinzator de luminoasa pentru un anotimp rece, cu soarele violand in toate colturile draperiile camerei tale, incercand sa te trezeasca, sa te ridice in capul oaselor, si tu sa-l refuzi, sa te adancesti si mai tare printre valurile molcome si calduroase ale plapumei tale. Astazi habar n-ai ca afara e cald, astazi refuzi sa-ti imaginezi forfotul orasului care vibreaza sub tentatia unei false primaveri. Astazi esti mai inclinat sa cauti pe cer cateva umbre de nori si sa speri ca poate..poate va ploua.
Te ridici din pat, cu parul ciufulit si cu fata palida si ramai un pic dezgustat de starea de bine pe care toti din jurul tau par a o avea..mai putin tu. Te speli cu apa rece pe fata si astepti sa te trezesti ca dintr-un vis urat desi stii ca somnul si starea de visare au fost poate cea mai buna parte a zilei tale. Nu sa dormi, sa visezi, e un chin. Ci sa fii treaz, vesnic treaz, vesnic lucid, vesnic fata in fata cu tine si cu lumea, dar mai mult cu tine si cu toate gandurile alea care te fac sa-ti pui mii si mii de intrebari, dar care mereu ajung in acelasi punct mort al tacerii interioare.
Blah, ce bine ca exista cafeaua. Sa te incalzeasca si sa-ti aduca aminte ca in ciuda tuturor latentelor si starilor de "ma sufoc ca nu am nimic de facut", exista totusi cateva lucruri pe agenda ta pe care inca nu le-ai finalizat. Lasi sa apara pe fata ta un zambet subtil dar te inneci cand realizezi ca ai stat si-ai gandit prea mult, ca acum pana si cafeaua ti s-a racit, si asta te face sa ramai si mai dezamagit decat erai la inceput. SOS..Cafeaua nu ma mai ajuta.
Dar ce e de facut? Take attitude? Fake it all?.. That should help..if i'd only knew how to do it properly.. un avantaj al singuratatii e acela ca iti poti ascunde starile. Toti cei ce ma cunosc, pe dinauntru si pe dinafara, toti cei care ar putea sa ma descoasa de orice aparenta nu sunt aici...singura solutie, cea care-mi zambeste si ma ispiteste este costumarea intregului meu in ceva mai fericit si mai conform cu "restul lumii". Reversul medaliei e ironia cu care va zambesc si cu care va compatimesc: tot ce va face fericiti e fals..chiar si soarele asta care va incalzeste chipurile, chiar si zambetul cu care va intampin privirea. Eu cel putin am acceptat situatia..unii inca se mai zbat sa creada..
Where did the people go? My hands are empty You're not the answer I should know Like all the boys before, like all the boys before
*
we're under the sheets and you're killin me In our house made of paper, and you're words all over me We're under the sheets and your killin' me Like all the boys before, like all the boys before
Don't know why da perioada sarbatorilor mereu imi provoaca stari contradictorii. Da imi plac luminile de pe strada, targurile care aduc laolalta oamenii, nasurile rosii care cer sa fie pupate, cafeaua/vinul fierbinte si mirosul de portocale si cozonaci in casa.
In schimb, mi se pare trist ca unele lucruri se declanseaza doar de sarbatori, ca anumite situatii se produc doar ca o consecinta a spiritului de turma, a faptului ca "asa face toata lumea". Sarbatorile si manifestarile de sezon mi se par fortate prin definitie pentru ca imping oarecum oamenii fie sa-si iasa din carapace si sa zambeasca desi nu sunt fericiti, fie sa dea frau sentimentelor lor fara teama de a parea deplasati. Nu vreau sa fiu Grinch si-mi dau seama ca in mare parte conceptiile mele imi sunt influentate de subiectivism. In fine.
M-am nascut in anotimpul rece, intr-o perioada agitata din toate punctele de vedere. Poate asa s-ar explica si firea mea. Poate. Pentru prima oara in cativa ani, anul acesta refuz sa ma gandesc la aniversarea mea. Varsta de 21 oricat de multa intelepciune mi-ar aduce, ma face sa ma gandesc tot mai mult la cat de repede trece timpul si cat de multe lucruri mai am de invatat. Ar trebui sa incep prin a gasi ceva care sa ma ajute sa ma mobilizez pentru perioada care va veni, una prin definitie grea si aiurea. Cu toate astea, nimic nu pare sa-mi puna rotitele in miscare. Ma gandesc la Constanta, ma gandesc la clipa in care ne vom urca iara in tren, si ma gandesc ca poate de data asta am sa apuc sa vad si marea. Iarna, asa cum mi-am dorit intotdeauna.
Pentru prima oara de cand ma stiu, aniversarea asta va fi una in absenta ta. Un pic ciudat, de cand am plecat, mai intai eu, acum tu, simt ca intreaga mea existenta, intregul cerc in jurul caruia tind sa gravitez, s-a redus substantial. Nu stiu daca intreaga depresie care-mi da tarcoale e una sezoniera, una de criza a varstei sau e doar constientizarea instrainarii continue de toti cei care conteaza cu adevarat.
Sper doar sa fi avut dreptate si sa fie frumos tot ce urmeaza...
Pff incerc sa ma relaxez si sa uit ca peste 2 zile am examen. Maine Constanta..:X Am sa revad marea si am sa-i las valurile sa ma linisteasca, sa ma acapareze si sa imi promita ca totul o sa fie ok. Tineti-mi pumnii,cuz this one is a big one!
