O alta viziune

"..iar eu te iubeam/ atat de mult, / incat te uitam, /crezand ca faci parte din mine..."

*

Eram ghemuiti amandoi, intr-o aceiasi patura verde, care dezvelindu-ti mana dreapta se aduna usor sub coastele mele, adapostindu-ma si dizolvand tacerile ce isi gaseau loc intre corpurile noastre amandoua. Te priveam zambind si ma gandeam ca o faci din fericire, din multumirea de a ma avea atat de aproape. Credeam ca langa mine iti era mult mai usor si mult mai firesc sa zambesti si lucrul asta facea ca patura sa fie doar un simbol: tu zambeai si eu eram calda pe dinauntru.

De pe partea cealalta a receptorului respiratia ta cadea greoi la fiecare pauza.Mi te puteam imagina sufland fumul de la ultima tigara si zambeam crezand ca o faci cu nerabdare pentru a-mi mai putea vorbi un minut. Tu dintr-o parte a orasului, eu acasa, intre cei patru pereti ai camerei. O lume care ne despartea. Luptam impreuna si sfidam distantele cu fiecare impuls ce incepea cu un monosilabic: "alo.." si se sfarsea cu acelasi cald dar indepartat: "si eu te sarut.."

Te tineam atat de aproape de sufletul meu incat intre noi nu si-ar mai fi gasit spatiu niciun anotimp. Treceau toate ca o ploaie marunta, ne udau si ne aminteam ca totusi suntem fragili. Cuvintele cadeau de pe buza ta si ajungeau pe fruntea mea ca adevarurile lumii pe care le cautasem de mult timp pe piele, in apa, in aer si in pamantul care imi fura forma talpilor. Ma sufocai si acea parte rebela din mine ar fi vrut sa se rupa de tine, sa-si smulga lanturile din coastele tale si sa fuga in alte cutii toracice, poate mai mari si mai incapatoare. Ma sufocai dar existam prin tine. In clipa tuturor anotimpurilor care cadeau, tu incepeai cu litera M iar eu de abia trecusem de C. Incercam sa tin pasul desi inimile noastre atat de apropiate bateau in acelasi ceas al intregului indivizibil..