Am sa ma prefac pentru o clipa ca timpul nu exista. Intinsa pe pat, singura, ma incolacesc intr-o semiluna perfecta si caut o alta prezenta cu care sa ma imbrac, de care sa ma agat..usa de la balcon este deschisa, pot sa aud ploaia cum cade strop cu strop pe cimentul uscat. Incerc sa ma misc si nu pot, incerc sa nu uit sa respir si nu reusesc. Am atatea intrebari pe care nu le pot respunde, atatea doruri care ma fac sa ma simt ingrata pe dinauntru, atatea amintiri care imi par dintr-o alta viata.

Odata m-am urcat pe o stanca. Desculta, simteam cum fiecare piatra imi strapunge talpa ca si cum ar vrea sa ma convinga de faptul ca nu visez, ca sunt treaza. Candva am urcat o stanca sa privesc marea. In par aveam sare iar pielea imi ardea. Intr-un minut, sau poate mai mult am ajuns sus si am stat sa privesc orizontul care parea nesfarsit. Odata am fost libera. Briza apelor albastre care se revarsau sub mine imi soptea sa nu-mi inchid niciodata ochii, sa nu-mi curat sarea de pe piele.. imi soptea sa nu renunt sa fiu libera..Asta a fost candva.

Puteam sa vad de pe stanca inalta valurile cum se izbesc de mal in cele mai pure nuante de alb. Mi-am inchis ochii, eram singura si totul imi apartinea. As fi putut sa raman in acea alta viata, inca o viata. Singura si libera nu vroiam nimic dar simteam ca am totul. 

Odata am coborat de pe stanca si m-am aruncat in Mediterana fara teama de a ma ineca. Vroiam sa absorb cu toti porii corpului apa marii, orizontul si zgomotul valurilor care nu incetau sa ma imbratiseze. Sub apa mi-am deschis ochii si n-am vazut decat suvitele de par ud care se jucau pe langa mine. Era cald, era liniste si totul imi parea difuz ca dintr-o alta poveste. Eram o parte a apei, a orizontului nesfarsit iar miscarile mele se sincronizau sub semnul gratiei si nu al violentei. Mi-am lasat trupul sa fie unul cu apa si usor usor m-am ridicat la suprafata. Totul era inca aici, eu eram tot singura.

Odata m-am plimbat pe malul Atlanticului. Eram singura si tarmul se intindea inaintea mea ca un desert infinit. Briza era mai puternica si puteam sa simt caldura Africii uscandu-mi pielea. Aveam o esarfa gri legata in jurul coapselor. Ea se intelegea bine cu toti curentii... dansam..Pasii mei lasau urme adanci in nisip dar totul disparea cu primul val. M-am intins pe malul Atlanticului si am asteptat ca valurile sa vina si sa stearga rand pe rand din mine fiecare regret, fiecare pacat, fiecare durere. Apele sarate m-au spalat, m-au purificat, m-au rebotezat. Eram singura, in par aveam sare iar in gand imi spuneam doar ca ma voi reintoarce curand..

Acum, sunt prinsa intre 4 pereti, intre mii de probleme si intrebari pe care nu le pot raspunde. Ma inchid intr-o semiluna si ma trezesc pe o roca, sau cu talpile in apa rece a oceanului rugandu-ma ca intr-o zi sa ma pot reintoarce..