Și parcă ieri plângeai în brațele mele ca un copil și mă rugai să nu plec.
Atât de vulnerabil și de uman, te frângeai în brațele mele și așteptai să îți dau viață.
*
Astăzi privesc dintr-un colț, cu întreaga ființă pornită împotriva ta
Și mă întreb unde s-au dus clipele în care
Vibram sub același ton..
*
Timpul cu greutatea sa
A căzut peste mine și m-a îngropat în kilometrii
Pe care gandul și inima ta
Nu mai are voința să-i străbată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu