Si oricat de mult am fi vrut sa ramanem sub acelasi semn
Astazi drumurile noastre par tot mai distante
Ca si cum tu ai un pol
Iar eu un altul
Ca si cum ne-ar desparti un cer si un pamant
Si milioane de suflete straine
Care se zbat in temperaturi nedefinite
Si vibreaza haotic, isi traiesc viata
In timp ce noi o lasam sa treaca pe langa noi
Tot asteptand ca pamantul sa se contracte
Sa capete dimensiunile unui varf de ac
Sau mai bine zis sa devina punct
In al carui centru suntem numai eu si tu
Imposibil de separat
Imposibil de divizat
In doua nuclee separate.
Oricat de mult as fi vrut sa-mi ramai in suflet
Ca semn al iubirii inepuizabile
Astazi te-ai consumat parca pana la disolutie
Atat de tacut si in graba
Incat tot azi am si uitat ca ai fost candva
Acolo...
1 comentarii:
love it!
Trimiteți un comentariu