.

Toate cuvintele le-am intors impotriva mea intr-un singur minut care m-a despartit de tot ce cunoasteam pana atunci din tine.

Pentru ca m-au inselat, le-am rupt din mine si le-am aruncat pe podea

Pentru a le calca apoi in picioare

Unul cate unul

Pana cand in jurul meu nu a mai ramas decat tacere.

Ecoul vorbelor mele inca se mai izbea de pereti

Ca strigatul ultim al unei femei pe moarte.

Mi-am astupat urechile cu furie si am strigat mut

Ca si cum as fi tusit sec

Intr-o punga de hartie

Sau intr-un alt univers

Inchis intre cofraje de oua

Care izoleaza fonic

Si care ascunde multe alte strigate de femei pe moarte.

Epuizata de mine si de umbre de cuvinte

M-am prabusit in genunchi

Pe aceiasi podea care plina de cadavre de cuvinte sangera.

Aveam mainile patate de propriile declaratii si juraminte

Pe care ti le facusem

Si pentru care ma uram la nesfarsit.

Tu n-ai stiut

Tu n-ai vazut

Tu nu ai sangerat ca mine

Impotriva propriei tale firi.

Eram in genunchi si ma durea lipsa de sunet

Atat de tare incat pierduta in nebunia mea temporara

Imi comparam cuvintele cu cadavre

Nestiind ca ele inca mai pulseaza

Si ca pot fi resuscitate.

...