Inainte de toate, chiar daca nu sunt microbista, iar fotbalul e domeniul in care sunt cea mai nepregatita persoana de pe Pamant,ma bucur enorm si sunt un pic mandra ca Galati, Otelul Galati a castigat campionatul.

N-am mai vazut atmosfera asta pe strazi de ceva timp, mai bine zis de cand eram copila si tin minte ca Romania se calificase la cupa mondiala sau ceva de genul.

Dar cum ziceam, nu ma pricep in domeniul asta, insa ma bucur sa vad ca inca mai sunt lucruri care ne pot uni, ne pot scoate in strada, ne pot face sa ne bucuram toti pentru aceiasi victorie. E un sentiment de mandrie care nu provine de la tine, ceva total ne-egoist care ne face pe toti sa zambim si sa impartasim acelasi orgoliu de invingator. Probabil am sa injur intr-o ora claxoanele care se aud, insa acum nu imi pot imagina cum ar fi fost noaptea asta fara ele, cum ar fi fost noaptea asta daca se advereau toate cuvintele mele de baba amara. Ma bucur ca ati castigat, si desi nu va cunosc pe niciunul din voi, sunt mandra ca ati adus victoria aici, in Galatiul asta care inca mai are puls si vibreaza la mal de Dunare.

E incredibil cum unele lucruri par sa mearga asa de bine in exteriorul tau, iar altele atat de neasteptat de diferit in interiorul tau. Uneori cand inchizi capitole te astepti naiv, la un oarecare echilibru intre ceea ce simti si ceea ce se petrece in afara ta. Din pacate insa, experienta m-a invatat ca e cam pe de'andoaselea de fiecare data.

De curand am inchis si eu un anumit capitol. Capitol care m-a lasat fara energie si motivatia necesara sa ma concentrez pe celelalte aspecte ale vietii mele. Si desi l-am inchis, se pare ca exista inca unele usi care nu se vor incuiate si care ma rascolesc din cand in cand.

Am invatat sa accept ca urmeaza vremuri dificile si solicitante pentru mine, In contratimp cu toate aceste realizari, corpul si mintea mea par ca vor sa traga de timp. Licenta e aproape gata dar abandonata de mai bine de o saptamana, si din nefericire nu stiu daca aceasta luni ma va face sa "renasc" din propria lene si sa ma mobilizez mai exemplar decat saptamana trecuta. As avea nevoie, oricat de ridicol ar suna, de un horoscop optimist, sau macar de cineva care sa imi spuna ca totul o sa fie bine, ca toate vor trece si ca in curand voi deveni acea femeie care nu are nevoie de niciun cuvant ca sa se pastreze cu firea, ca sa ajunga acolo unde vrea sa ajunga, ca sa zambeasca si chiar sa simta ca a vrut din tot sufletul sa faca asta.

Nu sunt trista, cred ca mai degraba sunt furioasa si obosita ca totul este atat de greu de fiecare data.