Paște Fericit

M-am trezit și am descoperit cu emoție că a venit primăvara, că e Paște din nou. Îmi aduc aminte cu nostalgie de Paștele de anul trecut care deși m-a prins foarte departe de casa și de tradițiile cu care eram atât de obișnuită, mi-a adus fericire pentru că, pentru prima oară în viața mea, străbăteam zecile de kilometrii ale minunatei Andaluzii. Eram lânga omul pe care îl iubeam, aveam pielea sărată de apa Mediteranei si tenul uscat de vântul rece al Sierrei Nevadei și adormeam noaptea în cort. Cozonacul anul trecut era înlocuit de pâinea dulce de Laroles iar drobul de omleta făcută la foc de tabără. Îmi era dor și în același timp nu îmi doream să mai plec.

Astăzi iar îmi este dor. Îmi este dor de Marusia și de ciocoflenderele mele, îmi este dor de el deși l-am revăzut acum 1 săptămână, îmi este dor de mare și de pământul uscat al minunatei Andaluzii.

Simt cu o oarecare emoție toți cei 21 de ani pe care îi am și care nu au încetat nicio clipă să mă surprindă. Ultimii 3 ani cel puțin mi-au adus atât de multe lucruri încât nu pot să fiu decât recunoscătoare. Este adevărat că am îmbătrânit și că am pierdut unele lucruri care mă făceau să mă simt încă un copil, însă mi-au dăruit în schimb capacitatea de a întelege că totul este trecător și că unicul mod de a-ți împăca sufletul cu această decepție universală este de a te resemna și a alege să trăiești în așa fel încât sa nu regreți nimic atunci când privești în urmă.

Aștept cu nerăbdare să văd pe ce meleaguri mă va găsi Paștele anul viitor și sunt entuziasmată pentru că simt că urmează ceva frumos, ceva măreț, ceva demn de orice clipă de tristețe sau rătăcire îndurată până acum.

Vă doresc Paște fericit dragii mei și sper să aveți parte numai de clipe care încă reușesc să vă surprindă, să vă scoată din cotidian.

Hristos a înviat!