overview of the cities i have visited lately

• Create your own travel map or travel blog


• Find vacation rentals at TripAdvisor

ahora que

Ahora que nos besamos tan despacio,

ahora que aprendo bailes de salón,

ahora que una pensión es un palacio,

donde nunca falta espacio

para más de un corazón...

Ahora que tengo un alma

que no tenía.

Ahora que suenan palmas

por alegrías.

Ahora que nada es sagrado

ni, sobre mojado,

llueve todavía.

Ahora que hacemos olas

por incordiar.

Ahora que está tan sola

la soledad.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

Ahora que está tan lejos el olvido,

ahora que me perfumo cada día,

ahora que, sin saber, hemos sabido

querernos, como es debido,

sin querernos todavía...

Ahora que se atropellan las semanas,

fugaces, como estrellas de Bagdad,

ahora que, casi siempre, tengo ganas

de trepar a tu ventana

y quitarme el antifaz.

Ahora que los sentidos

sienten sin miedo.

Ahora que me despido

pero me quedo.

Ahora que tocan los ojos,

que miran las bocas,

que gritan los dedos.

Ahora que estoy más vivo

de lo que estoy.

Ahora que nada es urgente,

que todo es presente,

que hay pan para hoy.

Ahora que no te pido

lo que me das.

Ahora que no me mido

con los demás.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

RRHH

Los RRHH nunca han sido mas divertidos!

Minunat

Pam pam

La multi ani tata si la multi ani mieeee!!!!

Dupa ce frisca mi-a dat serioase batai de cap, mi-am calmat toti nervii dupa ce am vb cu tata si l-am felicitat. Azi e ziua noastraaaa!!!!

Cred ca e primul an in care nu pregatesc cine stie ce party.. un tort pentru mine , mustafa, tufan , hakan si jorje. Duminica vine Marien asa ca am sa-i pastrez o bucatica daca mai ramane vreo ceva;)).

Va pup infidels si la multi ani tuturor celor care poarta acelasi nume ca mine si ca tatal meu!

Ps: Va multumesc pentru urari!

8->

"Te beso con toda mi persona inclinada hacia ti..."

*

Cand poti sa-i spui unei persoane cu toata daruirea de sine ca o iubesti? Cand poti sa accepti in toada decadenta abandonul care te face sa devii atat de vulnerabil in fata unui singur eu, poate mai vulnerabil decat tine?.. Cand recapeti curajul de a-ti deschide gura si de a striga din tot plamanul tau, acele cuvinte care par mai grele decat un orice : " Imi pare rau", acele cuvinte pe care nu vrei sa le regreti mai tarziu?

Nu stiu. Adevarul e ca nu am raspunsul la intrebarile astea..mereu mi-a fost teama sa ma aud rostindu-le, pentru ca le-am spus candva si m-au tradat, s-au intors cu toata puterea lor impotriva-mi, si m-au facut sa ma dispretuiesc cu fiecare celula, sa ma inchid cu fiecare sunet, sa ma consum cu fiecare bataie de inima.

Nu stiu, dar le simt. Acum cand am ochii inchisi si te vad numai pe tine, acum cand ma doare pieptul si te vreau numai pe tine, acum cand stiu ca pot avea orice numai pe tine nu, acum mai mult ca niciodata imi vine sa ma inchid intr-un cerc si sa inghet timpul, si sa las sa se calmeze focul care ma fierbe pe dinauntru, si ma face sa ma strang ca un muschi, ca intr-un spasm.

Inca putin, mai cade inca un minut peste pamant, si peste picioarele mele, si peste pleoapele tale, inca putin si te voi avea in bratele mele, pregatita poate pentru toate acele cuvinte care ma rusineaza, si care aprind in obrajii mei rosul sangelui care curge cu repeziciune in venele mele.

Am sa te strang in brate si am sa-ti tin cu mainile amandoua capul, am sa te privesc in ochi, si in momentul in care se va face cea mai solemna liniste, am sa-ti spun cu cele 2 aorte si cu tot ventriculul stang si ventriculul drept, cu buzele si cu emotiile toate, singurele cuvinte care in simplitatea lor, ma linistesc si ma elibereaza de mine, pentru a ma darui tie...

Ce soooooomn

mi'am blestemat zilele azi cand m'am ridicat din pat. dupa ce am pierdut 2 ore la filmul plictisitor : Crazy heart cu Mustafa, am mai pierdut inca jumatate de ora sa'l scot din camera mea. pe scurt m'am culcat la 4 si m'am trezit la 9 ca sa ma duc la drept administrativ.. acum sunt la analiza de date si mi'é somn. Profa vorbeste de statistici descriptive si grafice cand gandul meu nu e decat la pat si la somn si la faptul ca azi am ore pana la 9 seara.


Sanatate somn!

chaotic

3 ore de somn
drept administrativ
mi'e somn
pauza
vreau o cafea
automatul nu da rest
picior in automatul de cafea
automatul da rest
cafea
drept administrativ
mi'e in continuare somn
pauza
calculator
postare blogger
mesaj marien
beep zizu
cafea
sociologia companiilor
repensar el consumo
bleah
vreau o cafea
imi cumpar inca o cafea
beau cafea
pauza
sociologie
repensar el consumo
bleah
miguelito
fericire
acasa
cafea
....

Babylon

Am avut cel mai bolnav weekend de pana acum. Fara energie, singura in casa timp de 3 zile, am simtit ca nu vreau lumina afara, ca nu vreau sa ma ridic din pat, nu vreau sa deschid ochii sau sa ma spal pe dinti, sa fac dus sau sa mananc. E un sentiment oribil, vroiam doar sa zac si sa sper ca o sa treaca cat mai repede zilele astea. Acum e aproape 1 jumate dimineata si nu pot sa dorm. Fiecare incheietura imi tremura, din micutele difuzoare ale laptopului meu se aud Angus si Julia Stone si imbracata in haine frumoase, incerc sa ma auto-echilibrez. Dintotdeauna am avut micile mele caderi, dintotdeauna am avut stari de deplina singuratate de care nu m-am ascuns si pe care le-am asumat de fiecare data cu intensitatea pe care mi-o cereau. Cu toate astea stiu ca nu sunt productive pentru sanatatea mea emotionala..

Azi, spaland o farfurie deasupra chiuvetei, vedeam tot spatiul gol care ma inconjura. Un apartament cu 4 camere si un hol imens , o bucatarie care pare frumoasa la prima vedere insa practic goala.. toate astea m-au adus la concluzia ca sunt cu nimic mai diferita decat bucataria mea, ca interiorul meu e ca holul la capatul caruia se ascunde camera in care dorm.. desi sunt tanara si poate frumoasa la prima vedere, deseori in interior ma simt batrana, mai batrana decat ceilalti, mai lipsita de utilitate pentru cei din jur decat ceilalti.. Sunt singura care merge pe holul asta inainte de culcare, sunt singura care lasa din cand in cand o lumina aprinsa..

Nu stiu daca e asa de rau sa fi ca mine. Cred ca toti avem stari cand ne vine sa zicem the fuck with all this si sa ne refugiem in ceva. Pacat ca nu toti o recunosc.

M-am obisnuit sa fiu singura chiar daca uneori sunt inconjurata de 1000 de persoane. M-am obisnuit sa las cu randul oamenii sa ma cunoasca, si de cele mai multe ori am acordat privilegii unei singure persoane din cele 1000. De cand sunt departe de casa am facut acelasi lucru. M-am izolat de toti minus 1. Iar acum cand exceptia de la regula nu este, ratacesc pe drumuri solitare incarcate de cafea, cearcane si sentimente de abandon. Singuratatea mea este fecunda, si incompleta totusi, pentru ca minus unu este chiar aici pe tastatura mea si ma priveste. Eu il aduc aproape de buzele mele iar in jurul nostru se aud din difuzoarele mici toate sentimentele carora ne este teama sa le dam glas :"No I don't want to/See you go./No I don't want to/Be alone./So rest your hand -/You're all mine./I can't stay awake, /My eyes fall down./Said I dreamed a dream/That you wore a crown./She's my Babylon."...

*

"Je suis seul. Le silence emplit les quais déserts.

L'âme en fleurs du printemps s'exhale dans les airs.
C'est une tiède nuit d'amant ou de poète,
Et j'ai l'amour à l'âme et l'amour à la tête,
Et j'ai soif de tes yeux pour me mettre à genoux !"

...

...

ca o ceata se lasa peste noi distanta,

care cuprinde in centrii ei nervosi

unitati de masura pe care nici eu nici tu

nu le putem strabate cu piciorul.

Uite, ma astern intre asternuturi,

ca o pana care cade din cer

rupta din aripa soimului,

pe care-l urmareai mai devreme

cu privirea.

In alt colt de lume,

atat de aproape de mine coexisti,

ca si cum in pieptul tau ar bate 2 inimi,

in acelasi tempou,

sub aceiasi intensitate,

coexisti si respiri prin fiecare por iubire,

iar eu nu incetez sa te rog,

sa ma prind de bratul tau si sa te rog:

ramai langa mine.

spune-mi,

vreau sa aud cum se desprind de pe buzele tale,

acele cuvinte nedemne de un alt eu si tu,

acele cuvinte

ce rasuna in urechile tale

ca sunetul unei corzi de chitara

de care nu te poti elibera,

ca sunetul pantecelor noastre amandoua

unindu-se si desprizandu-se sub aceiasi miscare,

sub aceiasi suflare,

sub aceiasi forta.

in noaptea asta esti langa mine,

si te strang in palmele mele amandoua

in timp ce le duc la cap,

ca un prunc imi duc mainile sub cap

langa barbie si astept sa ma ia somnul,

sa-mi inchid ochii si sa-ti dau viata.

Uite,

simt cum bratele tale

incep sa ma aduca tot mai aproape de tine,

atat de aproape incat simt cum devenim timp,

cum devenim distanta,

cum devenim acelasi intreg primordial

din care ne-am rupt intr-un spasm prea violent

si prea zdruncinat

si prea deodata.

Acum,

cand totul devine incoerent si difuz,

Sfidam inconstient materia

Si fara sa stii,

Si fara sa vrei,

Si fara sa iti imaginezi

Simt cum

in noaptea asta esti langa mine..

Derniers poemes d'amour

Charles GUÉRIN (1873-1907)


J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante

J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante.
Nous écoutons, muets encor de volupté,
Voleter un phalène aveugle dans la chambre.
Ton visage pensif est rose de clarté.

Tu caresses les doigts que je te laisse et songes :
" Si vraiment il m'aimait ce soir, écrirait-il ? "
Tu soupires, tes mains tressaillent, et tes cils
Palpitent sous tes yeux en fines grilles d'ombre.

Je devine un chagrin secret, et je t'attire ;
Tu fais sous mon baiser un effort pour sourire,
Et voici que, longtemps, le coeur lourd de sanglots,

Silencieuse et sans vouloir être calmée,
Tu pleures, inquiète et jalouse des mots
Qui te parlent de notre amour, ma bien-aimée.


[ainsi tu t'en allais vers ailleurs... ]

Mango tree

Doi

Cateodata, cand respiram adanc acelasi aer, simt cum devenim o singura fiinta. Cand mana ta o strange puternic pe a mea, si cand te apropii sa ma saruti, timpul se dizolva, distantele dispar, si dintr-o data simt cum suntem numai noi 2 pe pamant.
Pe birou stau una langa cealalta, cana mea cu vacuta si cana ta roz cu omul care scoate limba. Inauntrul lor, cafeaua inca fierbe, proaspata turnata, asa cum in noi fierb in acelasi timp dorinta, durerea si clipele ce traiesc mult prea putin pentru a putea fi oprite.

Ramai lipit de pieptul meu cautandu-mi instinctiv sanul pentru a-i simti moliciunea, pentru a te intoarce macar simbolic in zona protectiva a spatiului matern de care ti se face dor, prin natura. Mana mea se joaca in parul tau ignorand clipele de impact cu pielea un pic rigida si dura a obrazului tau care te tradeaza si te arunca in maturul varstei de 20 si un pic..

Cu un singur freamat, cu un singur sunet, cu un singur si neschimbator trup oftez usor si te rog : stai langa mine..

Cu un singur gest, de imbratisare mai puternica, mai convingatoare si mai dureroasa imi spui ca in ceasul asta care-si trece minutele si secundele peste pielea noastra, ai sa ramai tot mai aproape de mine..

Pe birou, stau asezate una langa cealalta cana mea si cana ta. Inauntrul lor cafeaua s-a racit.

Cu capul lipit de pieptul meu imi cauti sanul si imi promiti ca n-ai sa pleci niciodata..

swell season

Shut the door to the moon
And let the birds gather
Play no more with the fool
And let the souls wander
And bleed
From the soul..

Dor de casa

Pieduta printre cursurile de drept administrativ, cocotata pe birou, cu foile in mana , privind de la fereastra mare trecatorii care veneau spre casa dinspre Mercadona, mi s-a facut dor de casa, dor de voi. Dor de cafeaua de dimineata si iesirile la Mc cu Daria, dor de zilele de practica cu ciocoflenderele mele, dor de zeflemeaua de zi cu zi cu fetele la facultate, dor de escapadele si fuga nocturna de onanisti cu iubita mea Ilhem, dor de tablele cu Murphy si mai ales dor de noptile de taclale pana dimineata si ras pe sub plapuma cu Zizu.

Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa bag capul adanc in perna si sa incep sa plang. Am simtit cum tot sangele mi se urca la cap, si cum singura modalitate de a face fata presiunii imense era sa plang, sa plang si sa plang pana cand simt ca nu mai am respiratie. In ciuda tuturor lucrurilor de care ma "bucur" aici, se pare ca nimic nu imi aduce satisfactie sufleteasca mai mare decat sa stiu ca sunt printre oamenii care ma iubesc si ma accepta neconditionat. Voi ma faceti sa ma simt o persoana mai buna, si din voi deriva intreaga mea incredere de sine. Daca uneori par mandra, voi nu ma judecati pentru ca stiti, in sinea voastra, ca toata forta orgoliului meu personal deriva din bucuria pe care mi-o aduce fiecare zi in care imi sunteti aproape, imi sunteti prietene/ prieteni.

Probabil simtiti ca sunt o ingrata care v-a uitat de tot doar din cauza faptului ca nu comunicam la fel de mult. Stiti mai bine decat maine cat de neexperimentata sunt la capitolul deschidere sufleteasca si tocmai de asta sper sa ma intelegeti si sa fiti sigure ca va iubesc mai mult decat oricand si ca sunteti unul din singurele motive (si putinele de altfel), pentru care si maine mi-as face bagajul si as veni acasa.

E adevarat, viata de unul singur , intr-o tara straina, sentimentul ca totul incepe de la 0 pentru tine, e coplesitor. In doar 70 de zile am vazut lucruri ce nu credeam ca am sa vad vreodata, am invatat sa comunic, sa iubesc, sa impartasesc, sa experimentez si sa las la o parte grijile obisnuite. Acum ca urmeaza perioada cea mai grea, incerc sa ma mentin deasupra liniei de plutire, si simt cu adevarat limite in tot ceea ce imi propun. Uneori cand vin acasa, las totul la o parte, ma trantesc in pat, si imi imaginez ca sunt acasa. Chiar daca e fictiv totul, sentimentul de confort si de caldura imi relaxeaza toti muschii si ma umple de o energie pozitiva care ma alimenteaza pe tot parcursul zilei. Apoi, cand simt ca totul in mine se epuizeaza si ma indeamna la somn, ma auto-disciplinez sa mai citesc putin, sa mai rezist putin, si ca un fapt ordonat de o lege pe care nu mi-o pot explica, il vad privindu-ma de dupa fereastra camerei mele, zambind si asteptand sa il invit la un ceai. Aici , familia mea s-a redus considerabil. Din 5 surori ;));)) un tata, o bunica si un bunic, am ramas cu o singura persoana cu care desi nu impartasesc aceiasi limba, par a ma intelege si fara cuvinte. Ma face sa uit distantele si sa adorm oarecum linistita. Pentru familia de aici.. sunt norocoasa.

va iubesc si chiar daca nu vorbim 24/24, sunteti la fel de importanti pentru mine.

song of all my almost 70 days

Gata vacantaaaa!!!

Ce inseamna sa calatoresti o saptamana in sudul Spaniei cu 3 baieti?.. pai inseamna sa fii aruncata in Marea Mediterana cu hainele pe tine, inseamna sa razi pe burta noaptea in casa veche a bunicii lui Jorge, sa mananci creveti si bocadillos la Oceanul Atlantic, sa ingheti un pic de frig la botellonurile din Granada, sa escaladezi Sierra Nevada si sa te bati cu zapada pentru ca dupa 3 ore sa inoti iar in Mediterana, sa ajungi la granita cu Marea Britanie si sa razi din nou pe burta pentru ca Mustafa nu poate intra pe teritoriu englez, sa descoperi strazile din Gibraltar si sa te amesteci printre englezii care fac shopping in Morrison, sa dormi o noapte in cort si sa faci gratar la lumina de lanterna, sa faci accident cu masina si sa iti petreci apoi noaptea intr-un hotel de lux cu un dus de vis si vedere la Marea Mediterana, sa vezi Africa la o distanta de doar 15 kilometrii, sa te ametesti cu Jack Daniels si vin alb si sa te intorci acasa cu o alta masina care aduce a un mic camion..

Vacanta asta a fost una din cele mai frumoase vacante. Nu credeam ca in doar 10 zile poti sa vezi atatea lucruri uimitoare: Africa, Sierra Nevada, Cadiz, Guadix, palmierii din Elche, Laroles, Granada, Guadix, Oceanul Atlantic(plaja din Tarifa), El Ejido, Gibraltar (Marea Britanie), Cabo de Gata.. intreaga Andalucia..

Ma simt de parca mi-as fi incarcat bateriile chiar daca nu prea am reusit sa ma odihnesc. A fost o experienta placuta sa ma trezesc in fiecare dimineata stiind ca urmeaza sa vad lucruri noi. Desi ne-am cam speriat la accidentul de masina,odata ajunsi la hotel, ne-am bucurat de o noapte buna de somn care a compensat noaptea petrecuta in cort in Jimena de la Frontera. 

Am facut cam 1500 de poze ca sa imi aduc aminte toata viata de acum inainte, si astept cu entuziasm clipele care urmeaza sa vina.

Va pup si va iubesc!

Mi-e dor de voi:X

[o parte din poze sunt pe facebook asa ca enjoy:X]

 Hello world. 

Trebuie sa recunosc ca de data asta chiar ca am lasat toate grijile intr-un bagajel mic si mi-am facut de cap. Cand am ajuns la petrecere eram sigura ca o sa fie un succes. Marien manca salata stingherit pe un scaun, si Vicky prepara tortilla in bucatarie. Jorge ca de obicei era cel mai pregatit. Dupa ce i-am salutat pe toti, m-am instalat comod in fotoliul in care stau de obicei la taclale cu el. I-am furat ochelarii lui Gaga si am intrat repede in spiritul de petrecere cu un pahar de rom cu cola. Am dansat toata noaptea, am facut poze, am ras cu Javi, am reusit minunata si nemaiauzita performanta de a-l convinge pe Halkan sa danseze cu mine (fapt pentru care am castigat respectul tuturor din camera:))), iar dupa ce Vicky si-a desfacut cadourile si a suflat in lumanari, am plecat toti spre Bretonne unde am continuat petrecerea.

Pe la 5 nu-mi mai simteam picioarele asa ca i-am zis lui Marien sa mergem acasa. Toti eram terminati. Cand am ajuns la apartament ziceai ca a fost o armata de oameni acolo. L-am luat frumusel pe Marien si ne-am pus sa strangem tot. In putin timp a venit Javi cu Vicky in carca. Dupa ce a trantit-o pe pat si a bagat-o la somn, ne-am adunat toti in bucatarie, am mai pregatit o pizza si am privit impreuna cum rasare soarele. A doua zi a fost descanso. Ne-am linistit si am recuperat orele de somn.

Eu mi-am inceput saptamana binisor. Mergea totul brici pana cand azi dimineata am aflat ca pe 20 am examen la drept administrativ. Nu mai am de ce sa zic ca profa e o inghititoare de copii careia nu-i pasa ca am doar o luna de spaniola si ca nu's rocket scientist sa invat constitutia spaniola si articolele de drept juridic pana atunci, asa ca 2 zile inainte de marea finala:)) (din care sper sa nu ies K.O), am sa mananc numa drept si ... drept.

Azi mai am un curs si inchei. Doar de la 8 la 10 noaptea, daaaar cum imi pastrez toata energia pentru saptamana sfanta, am decis ca inca nu e cazul sa ma demoralizez. Joi plecam in Andalucia pentru o saptamana. Vineri mi-a zis jorge ca o sa facem un gratarel la casa de pe malul marii, un foc de tabara si o sa ne simtim oleaca hippie cu melodii cantate la chitara. Nu stiu inca daca baietii s-au hotarat sa trecem si pe partea cealalta sa innotam in ocean, insa e 100% ca o sa innotam in Mediterana. Indiferent de cat de rece e apa. (Acum e unul din momentele Mastercard in care imi smulg parul din cap ca n-am avut inspiratia sa imi iau costumul de baie de acasa. Because i'm dumb i'll have to buy one..). 

Slava Domnului ca mi-a bagat zizu niste bani pe card. Asa nu am sa imi intru in plan. Am descoperit ca am dobandit aptitudinea de a-mi tine un balant echilibrat de cheltuieli si sunt mandra de mine. Sury ai lav iu>:D<>:D<>

Mi-e dor de ciocoflenderele mele, (ma gandesc la voi in fiecare zi) si de iubita meaaaaaaaaaaaaaaa mica >:D<>:D<>

Pe curand infidels.

Love 

stateline

Niciodata nu mi-am dorit mai mult ca acum sa pot sa opresc timpul.

Sa raman inghetata aici,

in clipa asta, cand esti in bratele mele pierdut,

cand imi cauti mana sa o strangi

si sa o aduci aproape de inima ta. 

Intre noi doi si orasul care se pierde singuratic la picioarele noastre

nu exista decat noaptea

si fatalitatea timpului

care ne aduce aminte ca totul,

totul are un sfarsit..

['ai fait la saison

dans cette boîte crânienne

Tes pensées, je les faisais miennes

T'accaparer, seulement t'accaparer

d'estrade en estrade

J'ai fait danser tant de malentendus

Des kilomètres de vie en rose

Un jour au cirque

Un autre a cherché à te plaire

dresseur de loulous

dynamiteur d'aqueducs

La Nuit Je Mens

je prends des trains à travers la plaine

La Nuit Je Mens

je m en lave les mains

J'ai dans les bottes

des montagnes de questions

où subsiste encore ton écho

où subsiste encore ton écho.]

About this section

Uite. Unde se inalta soimii, peste puntea cea mai inalta incepe cerul. Nu ai fi putut spune niciodata  nu?.. Mereu ti-ai imaginat ca nu exista un inceput, ca cerul apare pur si simplu dintr-un punct si ne inconjoara, ne acapareaza si ne creeaza falsa iluzie a unei realitati neintrerupte. Drumul asta parca nu a fost strabatut de picior de om.. Si totusi amandoi ne-am incumetat sa-l strabatem. Nu credeam ca am sa gasesc cascada.. Incercasem inainte insa parea ca se ascunde cu tot dinadinusul de tot ce sunt. Acum iata-ma langa tine. Cascada isi coboara apele cu furie catre roci, un pic langa noi se intinde drumul iar de sus putem privii soimii cum nasc cerul..

Lasa-ti acum capul pe picioarele mele. E un pic frig stiu iar aerul e umed. Ne vom adaposti aici, intre rocile astea doua care par iesite din pamant in forma de leagan de copil, si vom innopta langa cascada, cu sunet de apa si din cand in cand de soim ratacit in inaltul muntelui.

Poate maine cand o sa ma trezesc nu o sa te mai gasesc langa mine. Poate te vei fi transformat in ape sau poate vei fi plecat pe munte sa cauti sa nasti cerul intre aripi. Daca va fi asa, sunt sigur ca nu am sa mai gasesc cascada nicicand iar daca nu va fi intocmai asa atunci imi voi dori sa nu o fi gasit nicicand pentru ca de azi, de acum, din clipa asta cand te vad pierduta cu capul pe picioarele mele, cascada are trupul tau, iar apele ce-I cad cu putere sunt suvitele tale de par. Eu sunt doar o roca de care te izbesti cu toata puterea, pe care nu o poti darama, dar care se erodeaza , care se usuca si care nu ar avea nimic de oferit daca nu ai fi tu…

Uita-te spre cer

Uita-te spre mine

Chiar daca o faci pentru ultima data, pentru ca o faci pentru ultima data. De pe picioarele mele te simt tot mai usoara, ca si cum te-ai risipi pana cand nu ramane decat o pana, cazuta de undeva de sus, pana cand nu raman decat eu in singuratatea care ma inghite si ma face sa ma confrunt cu realitatea sumbra unde nu exista inceput de cer, unde nu existi tu ca apa care ma naste de fiecare data, unde nu exist decat eu in fata ferestrelor mari ce dau spre strada.

 

E tarziu, imi simt venele cum vibreaza. Pe strada nu e nimeni iar in salon lumina e stinsa. Sunt doar eu solitar si obscur, soimul pierdut pe culmile propriilor disperari ce priveste spre pamant, spre cascada care-si pierde apele iara si iara, spre strada pustie..

 

In curand, vor trece cei cu masina de gunoi iar eu voi adormi in sezlong… singur..

Sunt matusica din nou!!!!!!

Ziua mea nu putea fi mai minunata decat a fost.. in drum spre casa Maru m-a anuntat ca la ora 3:00 dimineata Miha a nascut..Primul meu nepotel :David Cristian!!!...abia astept sa il vad si sa-l strang in brate. Sunt sigura ca Miha o sa fie cea mai buna mamica din lume iar Adi cel mai bun tatic.

Sa ne traiasca noul membru al familiei, sa fie destept si sanatos si sa aiba o viata frumoasa si plina de lucruri bune.

:x

Teruel says hy

Stiu.. sunt o mica ingrata.. n-am mai dat nici un semn de viata de ceva timp incoace. Trebuie sa ma scuz si sa spun ca nu e vina mea.. de abia vinerea asta au venit cei cu wirelessul si la noi la apartament..
Nici nu prea stiu cu ce sa incep.. am avut parte de 2 zile in care mi-am dat seama cat de mult incepe sa se schimbe viata mea. M-am adaptat destul de usor la viata de aici din Teruel si chiar am reusit sa cunosc si mai multa lume. Weekendul asta l-am petrecut cu Marien in intregime. Am fost la lacul San Blas, am gatit si am mancat impreuna, am fost in cluburi si am ras, ne-am uitat la filme si am comentat filosoficeste cam despre tot ce misca.
In inima mea nu este loc decat pentru Marusia. Ma gandesc tot timpul la ea si o simt nelinistita. As vrea sa am remediile necesare sau cel putin sfaturile potrivite ca sa o ajut sa depaseasca etapa asta confuza si tampita din viata ei.. dar din pacate nu am nici cuvintele potrivite si nici sansa de a-i fi alaturi..
1martie m-a intristat putin. A fost singurul an in care nu am primit flori si nici felicitari. M-am gandit la ciocoflenderele mele, la Dariuca mea si la toate lucrurile de acasa care imi lipsesc cu adevarat. Ma simt oarecum impietrita, insensibila si ma intreb de fiecare data daca este in regula sa fii atat de pasiv la tot ce se intampla in jurul tau.
Cu facultatea merge bine. Invat pe zi ce trece sa comunic in spaniola, citesc destul de mult in limba lor si chiar cred ca imi castig admiratia profesorilor. Exista totusi momente frustrante in care nu imi gasesc cuvintele necesare pentru a raspunde unor intrebari desi stiu foarte bine raspunsul..
Nu stiu ce altceva as putea sa spun. Aici e deja ora 3, urmeaza sa dorm cred cateva ore pana sa ma trezesc sa ma duc la facultate. E tarziu, sunt singura in patul meu si ma gandesc daca Maru doarme la ora asta. ( Sper ca saptamana asta care vine sa fie mai frumoasa pentru tine zizu decat weekendul).. Ma aflu intr-o perioada in care simt ca este nevoie sa ma eschivez oarecum in fata procesului de a lua decizii referitoare la viitorul meu. Ma simt confuza si oarecum solitara si imi reevaluez pe zi ce trece principiile si credintele. Sunt un pic nerecunoascatoare poate. Nu reusesc sa ma bucur in intregime de toate sansele care mi se ofera aici. Toata adaptarea mea se produce lent si nu da semne ca ar vrea sa progreseze strategic. Simt ca totul ma acapareaza, ca totul este guvernat de o lege a haosului care ma copleseste. Nu stiu daca sunt fericita, nu stiu daca sunt multumita insa stiu ca asta imi doresc, stiu ca asta este ceea ce trebuie sa fac ca sa ma maturizez. Imi lipseste spiritul si calmul necesar pentru a scrie. Cred ca lipsa asta mi-a inhibat oarecum orice demers creativ. Ma simt ca un naufragiat pe o insula care nu-si doreste nimic zi de zi decat un ziar cu stiri sau imagini care sa ii poata aduce aminte de acasa...

Pana ne auzim din nou infidels..love...

Lav iu Z, miss my ciocoflendere:X

recent thoughts

Ultimele 2 zile au fost o nebunie totala. De vineri am ramas singura in apartament pentru ca Mustafa e in Paris iar Cagla a plecat cu Natalie si cu Bilgenur in Zaragoza la shopping. Vineri a fost oribil, abia daca am putut dormi. Casa e mare si destul de rece asa ca nu m-am simtit foarte confortabil de una singura.. Sambata cand m-am trezit am ramas surprinsa.. Primisem un mesaj de la Jorge in care imi zicea ca au petrecere hippie si ca sunt invitata incepand cu ora 6. Pentru ca mi’a fost teama ca n-am sa nimenresc de una singura adresa am plecat de acasa cu jumatate de ora mai devreme. Spre surprinderea mea drumul m-a dus de unul singur pana acolo, si am ajuns chiar mai devreme cu un sfert de ora decat trebuie. M-am scuzat si m-am pus sa-l ajut pe Marianne sa decoreze peretii cu mesaje hippie gen: “sexo, drogas and rockandroll”. Vicky si Jorge pregateau pe la bucatarie asa ca mi-am facut de cap cu foile colorate si cu foarfecele.. cred ca Marianne s-a suparat ca i-am zis ca literele lui sunt urate.. m-a iertat.
Cand au sosit invitatii eram déjà in spiritual petrecerii… am dansat, am baut, am ras, am jucat carti, am mancat din tortul Lorennei si ne-am distrat de minune. Pe la 4 dimineata am plecat in cluburile din Teruel. Impreuna cu Marianne am tranzitat vreo 4 cluburi insa niciunul nu m-a atras in mod deosebit.. ingramadeala, fum de tigara, decoruri burlesque.. nimic special. Am mai stat cam pana la 5 intr-un club unde erau toti, apoi am plecat acasa cu un sentiment placut gandindu-ma la cat de norocoasa sunt.
Astazi cand m-am trezit m-am dus acasa la ei sa imi iau rucsacul (nu puteam sa ma duc cu rucsacul in club asa ca Vicky mi-a imprumutat o geanta de a ei pe care a trebuit sa o returnez)si sa duc din poze.. toata lumea era mahmura. Toata lumea era obosita. Am ras uitandu-ne toti 4 la poze, am mancat din desertul si torul ramas de la petrecere iar Marianne mi-a facut cea mai buna cafea eva’… Dupa ce am terminat de vazut poze Marianne s-a oferit sa ma plimbe prin Teruel.. impreuna am fost in parc, ne-am dat in leagan si nous nous avons bien compris. Am ras pe burta vorbind in franceza si spaniola si am impartit impresii legate de casa si de cei dragi… si uite asa a trecut si valentines day..




[love you zizu.. miss my girls:X]

Spain sais hy

pentru toti ce se intrebau ce mai fac, ei bine raspunsul e bine. Mi-am revenit ca prin miracol si nu stiu daca e medicamentul de la farmacie sau bitterul lui tata. Inclin spre bitterul lui tata.. Deja am intrat cum se spune "in paine" cu scoala. Imi este un pic teama ca nu stapanesc spaniola atat de bine insa e un lucru ok ca pot sa aleg sa-mi dau examenele oral.. in spaniola(desi limba pe care am venit este engleza :-l)..

Urasc mancarea lor si condimentele lor si tot... bine painea e buna ca e moale:D... si apa plata e ieftina.. adik 1 euro 5 litrii e destul de avantajos.. in rest totul e inselator pentru ca toata chestia asta cu 1 euro, 0.5 euro, 10 eurocenti si asa mai departe poate fi foarte tricky... cand mergi sa cumperi cv sa mananci ti se pare ca 5 euro nu e chiar atat de mult, dar de fapt la un buget de student ca al meu... 5 euro at a regular basics e un pic cam ... LUX:))..

In fine.. Sunt bine... acum imi iau niste carti si ma pun pe treaba, ca nu se mai poate..

Pana ne-om mai auzi infidels.. love.

Inca nu am net dar ma rog.. speranta moare ultima.

[Love you zizu.. miss u girls:X]

Am ajuns in final in Teruel. Dimineata am alergat dupa autobus in Zaragoza ca sa ma poata duce la statia de autobus. E uimitor tot ce se intampla. Am aterizat in Barcelona un oras minunat care m-a surprins. Ce e aici e o alta lume. Nu sunt caini vagabonzi si nici gunoaie aruncate pe strada. In locul parcarilor de masini sau masinile parcate pe fiecare trotuar vezi parcari de biciclete. Cu cladiri uniforme si marete, cu istorie la fiecare pas, cu oameni care sunt gata sa te ajute si sa te ghideze spre ceea ce cauti. Nu as fi crezut niciodata ca am sa vorbesc cu un sofer de taxi despre istoria spaniei si a romaniei in spaniolo-engleza. Nu credeam ca ma voi trezi intr-o gara imensa cu un bagaj de 200 de kilograme :)) dupa mine si un rucsac greoi, fara studii de spaniola ci doar un bagaj lingvistic deprins “din auzite” cumparand bilet spre Zaragoza si alergand dupa trenul care tocmai pleaca.

Nu credeam ca ma voi trezi in gara imensa din Zaragoza cautand un loc sa dorm sau cazandu-ma la un hostel del Carmen si petrecandu-mi seara de una singura mancand snitele de acasa si furand internet wireless ca sa o vad pe marusia…

Acum, sunt cazata aici. Teruel este un oras surprinzator. Am auzit ca joia este seara petrecerilor pentru studenti si ca este o brutarie in zona condusa de o tipa de acasa. Din cate am vazut venind dinspre autogara spre apartament, nu cred ca as putea sa ma plictisesc vreodata de oraselul asta. E un castel chiar la 100 de metrii de unde stau pe care nu mai am rabdare sa-l vizitez. Cladirile sunt uimitoare sunt construite pe coline in asa fel incat sa ai impresia ca totul este etajat. Daca stai de undeva de pe un pod , vezi cladiri insirandu-se sub tine ca si cum s-ar afla intr-o prapastie. Ma incanta uniformitatea de aici si inca nu vreau sa ma ingrijorez de bani. Cred ca am pornit cu dreptul. Sunt intr-un loc sigur, déjà am facut un dus, mai am niste cozonac si niste snitele de acasa si am primit chiar si lapte proaspat. Cola e total diferita, btw. Am luat o sticla de cola in gara, nu mancasem nimic dimineata si m-am temut ca nu am bani suficienti sa ii pun in aparat. Ea costa 1.80 euro si eu aveam 1.90. Cu riscul de a-mi pierde o.10 eurocenti(stiu ca suna a costache tulea insa banii mei sunt numarati si impartiti pe zile in asa fel incat sa-mi ajunga), am bagat monedele in aparat si am apasat butonul pe care era imaginea unei sticle de cola normale. Am ramas surprinsa cand am primit inapoi 0.10 eurocenti. Acasa nici un aparat nu-ti da rest, unele chiar nu-ti dau nici macar ce cumperi.. 

O alta surprindere a venit chiar la plecare cand am ajuns in Otopeni. Mi-am zis ca mereu imi imaginam aeroporturile ceva mai mari, desi si Henri Coanda trona destul de impunator. Mi-a placut ca am trecut pe langa Cristi Chivu care este mult mai simpatico decat la tv. As fi vrut sa fac o poza insa nu’s microbista as aca prefer sa-l am in amintirea mea , nu intr-o rama care nu ar insemna absolut nimic. Pe langa asta, m-au socat preturile care sunt mult prea mari pentru bugetul romanului de rand. Nu stiu daca ceilalti europeni platesc aproape 6 euro pe un sandwich rece si deloc consistent. Chiar si o doza de cola la 0,33 costa 2 euro pe cand aici in zaragosa dar si in Barcelona o sticla la jumatate de litru e dupa cum am mai zis 1,80 euro (cred ca aici in teruel e mai ieftina).Zborul cu avionul mi-a facut mainile sa transpire intr-un mod necontrolat. Cand a inceput sa se ridice de la sol am simtit cum stomacul imi ajunge in gat. Putin cu putin a deposit norii in asa fel incat uitandu-ma pe geam puteam avea impresia ca ating cerul. A fost o senzatie minunata insa nu s-a comparat cu momentul aterizarii in Barcelona. Sa vezi din apropiere coasta marii mediterane si miliardele de lumini care nghit parca pamantul, sa vezi cladirile asezate ordonat.. a fost uimitor.. nu puteam sa scot niciun cuvant. Cand am iesit din aeroportul din Barcelona am avut noroc sa stau langa romanul care statuse langa mine in avion. Un om ceva mai in varsta mi-a explicat ca taxiurile aici nu stau cum stau la noi si inhata practice calatorul. Dimpotriva, ele asteapta in siruri si fiecare la rand preiau calatorii. Imi era teama ca va fi scumpa calatoria pana la gara care era in central orasului si imi era teama sa impart taxiul cu un necunoscut insa domnul respective m-a asigurat ca sunt in siguranta sic and ne-am urcat i-a spus soferului sa-l lase la una din locatiile din Barcelona sip e mne sa ma lase la gara. In continuare ma temeam de bani. Cand a ajuns la destinatie, domnul mi-a dat 100 de euro si mi-a urat success. A zis ca admira tinerii care vor sa faca ceva ceva cu viitorul lui si mi-a recomandat sa nu ma incred in romani. Eram rusinata si nu vroiam sa accept banii insa mi-am dat seama ca nu e cazul sa o fac pe modesta. Si banii aia m-au ajutat sa-mi platesc taxiul, biletul de tren si cazarea de o noapte in Zaragoza.

Despre tren.. bineinteles ca iar am ramas socata de conditiile de calatorie.. fiecare scaun are radio cu 8 canale diferite si butoane de volum. Primesti gratiut casti de urechi pe care le poti refolosi. Este un lux pe care noi acasa nici nu-l imaginam. Inainte de a te urca in tren exista filtrul de securitate care se asigura ca nu esti vreun terrorist sau altceva. Inainte de a te urca in tren, biletul iti este verificat de cineva pus sa faca asta sip e tot parcursul calatoriei nu mai vine nimeni sa te bata la cap si sa iti ceara “biletul la compostat”.

Poate ca nu ar trebui acum sa vorbesc doar despre lucrurile bune. La urma urmei nu sunt decat de 2 zile aici si inca nu a inceput scoala. Tot caut si tot caut ceva care sa-mi displaca si nu reusesc sa gasesc. Oamenii sunt de treaba, chiar comici. Fara nicio alta conotatie, limba lor imi rasuna in urechi incontinuu. Ma chinui si eu sa leg doua fraze fara sa par ridicola si uimitor este ca toata lumea ramane surprinsa si-mi spune: “ vai dar ce bine te descurci”. Locul in care sunt acum cazata are o bucatarie frumoasa care ma face sa ma gandesc la cat de usor o sa-mi fie sa imi gatesc ceva sa-mi aduca aminte de tata. Camera mea e un pic cam rece insa cred ca am sa ma descurc. Imi pare putin rau ca nu mi-am adus acasa lenjerie de pat pentru ca asta intr-adevar imi lipseste. Am 2 paturi si cearceaf pe pat+ fata de perna insa nu prea ma incanta idea sa dorm asa.. azi e duminica ma indoiesc ca voi putea cumpara ceva insa de maine dupa ce ma duc la facultate si imi duc actele sau vorbesc cu profa am sa caut ceva mai ieftin, poate voi face niste cumparaturi. Ma indoiesc ca o sa mai am vreun snitel sau vreo bucatica de cozonac.

Colegii mei de apartament sunt tot ca mine studenti E. :Un baiat si o tipa, amandoi sunt turci insa sunt de treaba.

Scriind imi aduc totusi aminte de un lucru care nu m-a incantat destul de mult: spaniolii nu prea stiu engleza. Lucrul asta m-a determinat pe mne sa fac efortul de a vorbi logic si de a ma face inteleasa. Nu stiu daca e un aspect bun sau nu.. auzisem de acasa ca sunt destul de nationalisti si din cate mi-a explicat si tipul din barcelona(soferul de taxi), tocmai mentalitatea si atitudinea asta i-a facut pe spanioli sa-si revina din comunism si sa construiasca printr-o democratie o tara care desi lor nu li se pare suficienta noua (sau cel putin mie) ni se pare ca dintr-o alta dimensiune. Am auzit in autobus, venind spre teruel o doamna spunand ceva de genul : presedintele nu trebuie sa ne minta facand promisiuni false. Suntem capabili sa intelegem ca pentru progress trebuie sa muncesti mult.. Am ramas surprinsa intr-un mod placut si am privit cu un oarecare off in sufletul meu gandindu-ma la cum suntem noi romanii in general.Cu toate astea, pana acum, toti cei care m-au intrebat de unde sunt.. am raspuns Romania si am zambit larg. Pentru ca desi nu este la fel de dezvoltata ca Spania si poate nu la fel de frumoasa acolo m-am nascut, de acolo imi trag radacinile, si acolo sunt persoanele pe care le iubesc si carora ma trezesc acum simtindu-le mai mult ca niciodata lipsa.

Azi: 7.02.2010

Aseara a fost cea mai oribila noapte din viata mea. Mi s-a facut atat de rau incat am vomitat de 3 ori tot ce aveam in stomac. Dimineata a trebuit sa ma duc la universitate si mi s-a facut iarasi rau. Vroiam sa ajung cat mai repede la farmacie sa pot sa-mi iau cv.. cand am terminat am fost la farmacie si spre rusinea mea cea mai mare am vomitat in farmacie. Mi s-a zis ca e de la clima si ca daca nu inceteaza ar trebui sa ma duc la spital.. poate nu e asa de rau.. eu zic ca e de la mirosul de aici de rufe uscate inauntru si de detergent de podele amestecat cu parfum de femeie si alte mirosuri. Mancarea nu e cine stie ce. Mi-am luat niste legume si niste fructe insa nu pot manca. Trebuie sa beau un litru de apa cu medicament.. Mi-e dor de casa, am vorbit cu Marusia si am plans pentru ca imi este dor si imi este rau..

Sper sa fie in regula maine la scoala. Am aflat ca trebuie sa mai aleg inca 2 obiecte pentru ca sa-mi pot face numarul obligatoriu de credite. Nu imi este  teama de nimic, insa gandul ca sunt departe de tata si de Marusia si de iubitele mele ma fac sa ma simt mica si singura. Am incredere ca o sa fie ok. Trebuie doar sa-mi revin din starea asta..

If you forget me-P.B

"...Well, now,
if little by little you stop loving me
I shall stop loving you little by little.
If suddenly
you forget me
do not look for me,
for I shall already have forgotten you.
If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life,
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots,
remember
that on that day,
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land..."

Fetili meli

Nu cred ca exista ceva mai frumos pe lumea asta decat prietenia.
In momente ca astea imi dau seama cat de norocoasa sunt ca mi-am gasit prietenele fara de care nu imi pot imagina viitorul. Indiferent de cati kilometrii o sa ne desparta stiu sigur ca nimeni nu va poate inlocui. Va iubesc asa nebune si complexe pe cat sunteti si nu cred ca m-as putea satura vreodata sa pierd timpul alaturi de voi. Sunt recunoscatoare ca sunt o parte din viata voastra si numai amintindu-mi de tot ce am trait impreuna realizez ca cel ce a spus ca prietenia adevarata nu exista a fost fie un om foarte singur, fie un om foarte rau.
Abia astept sa treaca anii sa devenim femei pe picioarele noastre, sa va invit la cafea si sa va rog sa-mi fiti domnisoare de onoare sau sa-mi botezati copii. As face cred 4 copii numai de dragul vostru daca as stii ca vreti sa le fiti nase (desi imi ies din planul de 3).
Ma bucur ca va am fetelor si ca sunteti atat de diferite una fata de cealalta.
Ma bucur ca aveti rabdare cu mine si ca ma cunoasteti atat de bine.
Ma bucur pentru tot ce impartim si sper ca ceea ce ne uneste acum sa nu se schimbe niciodata. Eu una stiu ca am sa incerc sa nu ma schimb si sa fiu mereu alaturi de voi indiferent de toate orgoliile sau obstacolele care poate ne vor sta in cale.

Va iubesc si sa nu cumva sa credeti ca ati scapat de mine >:)!

Incerc sa-mi dau seama de ce
Oamenii sunt facuti sa ne dezamageasca.
Mi-ar fi trebuit mai putina inima
Sa se scalde in golul meu intern
Si sa bata atat de incet si de domol
Incat sa nu simt nici ca exista.
Daca as fi avut doar un gram de inima
Poate ca nimeni nu ar mai fi rupt cate putin din ea
Si azi eram si eu mai intreaga.

Everyday thoughts

THE QUESTION
Pablo Neruda
*
"Love, a question
has destroyed you.
I have come back to you
from thorny uncertainty.
I want you straight as
the sword or the road.
But you insist
on keeping a nook
of shadow that I do not want.
My love,
understand me,
I love all of you,
from eyes to feet, to toenails~
inside,
all the brightness, which you kept.
It is I, my love,
who knocks at your door.
It is not the ghost, it is not
the one who once stopped
at your window.
I knock down the door:
I enter all your life:
I come to live in your soul:
you can not cope with me.
You must open door to door,
you must a bey me,
you must open your eyes
so that I may search in them,
you must see how I walk
with heavy steps
along all the roads
that, blind, were waiting for me.
Do not fear,
I am yours,
but
I am not the passenger or the beggar,
I am your master,
the one you were waiting for,
and now I enter
your life,
no more to leave it,
love, love, love,
but to stay."

Il ador pe Pablo Neruda. Parca e primul barbat care a iubit pe pamantul asta. De aseara si pana acum nu imi pot dezlipii ochii de laptop. Stau si pierd ore in sir citind in soapta si repetand cate un vers care mi se pare ca descrie cel mai bine tot ce simt in interiorul meu.
Astazi m-am uitat cu Daria la "The notebook" si m-am maimutarit ca un copil desi stiam pe dinafara tot ce avea sa se intample. Astea sunt micile bucurii de care nu ma pot ascunde si in fata carora ma relev asa salbatica poate si visatoare cum sunt.
Am un sentiment placut avand in vedere ca pentru mine sesiunea a luat sfarsit. Din cate stiu pana acum nu am nota mai mica de 10 si lucrul asta ma satisface intelectual.
Am sa imi petrec ultimele zile in tara vazandu-ma cu cei dragi. Dintre toti, numai tu nu m-ai cautat sa iesim desi mi-ai spus ca ai sa ma suni. Nu stiu ce sa cred si cum sa ma simt. Sunt pe deplin constienta de faptul ca nu sunt printre prioritati si oricat de mult m-ar lovi realitatea in orgoliu, trebuie sa accept acest fapt si sa merg mai departe, fara a ma preocupa sa-mi raspund singura la inevitabila intrebare : "-..dar oare am fost vreodata...?"
Sunt ciudata. Poate nu ar trebui sa ma mai gandesc la lucrurile astea.
Stateam azi cu Daria si in timp ce ne uitam la film, o aud deodata izbucnind : "-Esti culmea. Esti in stare sa gasesti scuze oricarui barbat de pe lumea asta, indiferent de cat de nemernic e, dar cand vine vorba de femei nu le intelegi deloc.."(sper sa-mi fi amintit cu exactitate cuvintele tale dear).. Mi-e greu sa recunosc lucrul asta avand in vedere ca ma consider la fel de transanta indiferent de circumstantele astea, insa totul ar avea o explicatie logica pe care cei care ma cunosc probabil o intuiesc. Dar e paradoxal nu?.. ca la urma urmei sunt.. femeie:)).. ar trebui macar eu sa ma inteleg pe sine..
Pierd teren in lupta cu plictiseala. Abia astept sa ma scot din rutina si sa cunosc oameni noi. Incerc sa ma asigur ca totul o sa fie perfect si ca nu o sa intervina nimic neasteptat pe ultima suta de metrii si parca nici nu constientizez ca in 4 zile nu am sa mai adorm cu capul pe perna mea de acasa.
Vroiam acum ceva timp sa scriu un post mai mare despre toata exeperienta asta Erasmus ca sa le fie de folos tuturor studentilor care se afla in aceiasi dificultate in care m-am aflat si eu la inceput. Sa scriu cum este in zadar sa incerci sa faci rost de vreo finantare in cazul in care nu ai bani suficienti, sau macar cum trebuie sa iti alegi biletul de avion. Niciodata nu se stie ce student mai intra pe blogul meu. In fine, nu avea rost sa ma chinui prea mult cu descrierile astea, din moment ce concluzia este una singura si aia destul de elocventa: Daca vrei sa pleci cu un Erasmus, don't build your expectations too high in ceea ce priveste sponsorizarile pentru ca in mod sigur nu ai sa primesti niciun sfant. Intr-o experienta ca asta cele mai utile sunt economiile de familie si bineinteles pusculita personala. Ai putea avea totusi o sansa la un decont oferit de Universitate daca te misti din timp(cu totii stim ca birocratia e boala grea aici la noi acasa). Un lucru foarte important de care trebuie sa te mai ocupi este cazarea. Cel mai convenabil este sa gasesti un apartament pe care sa-l imparti cu mai multi studenti (in acest caz este necesar sa discuti cu tutorele tau academic de la universitatea la care te duci sau cu coordonatorul de proiect Erasmus, pentru ca el te poate ajuta -ca in cazul meu- mai mult decat iti poti imagina). Exista in orice caz site-uri de inchiriere de camere in apartamente, sau inchiriere de apartamente, pentru care este nevoie sa stapanesti destul de bine limba tarii gazda. Ceea ce nu exista este o baza de date, ierarhizata pe ani de studiu, cu datele de contact ale studentilor Erasmus din Romania. Cred ca asta s-ar dovedi mai mult decat utila...
Nu vroiam sa scriu despre asta acum pentru ca sper sa dezvolt mai mult topicul asta dupa ce ajung acolo. In orice caz, m-as bucura sa stiu ca am ajutat pe cineva sa se descurce intr-o situatie similara.
In loc de incheiere, vreau sa zic ca indiferent de toate lucrurile care evolueaza greoi, trebuie sa recunosc ca zilele astea au fost incarcate de clipe frumoase pe care le-am petrecut cu prieteni pe care stiam ca ii am, prieteni pe care nu-i vazusem de mult, prieteni care mi-au fost aproape in cele mai oribile situatii din viata mea, si care se bucura si ma asigura ca nu o sa se prabuseasca avionul si nu o sa se intample nimic din ce se teme mintea si imaginatia mea bolnava.

Noapte buna infidels.


Enjoy the poem and love:*

Poem

Pablo Neruda...
*
I do not love you as if you were brine-rose, topaz,
or barbed carnations thrown off by the fire.
I love you as certain hidden things are loved,
secretly, between night and soul.
I love you like the flower-less plant
carrying inside itself the light of those flowers,
and, graced by your love, a fierce perfume
risen from earth, is alive, concealed in my flesh.
I love you without knowing how, whence, when.
I love you truly, without doubts, without pride,
I love you so, and know, no other way to love,
none but this mode of neither You nor I,
so close that your hand over my chest is my hand,
so close they are your eyes I shut when I sleep.

Why does my heart feel so bad?

Daca stiam cate batai de cap urmeaza sa am stateam acasa.
URASC toate agitatiile astea. Sunt obosita, vreau sa dorm, sa stau, sa ma uit pe geam si sa vad oamenii cum trec fiecare in drumul lor.
Mereu am spus ca lumea este de fapt asa cum o cream noi in mintea noastra. Acum cred ca ma razgandesc. Lumea este exact cum nu ar trebui sa fie,iar noi nu vedem lucrul asta tocmai pentru ca ne incredem intr-un ideal care nu exista. Un ideal pervers care ne face sa vedem lucrurile acolo unde nu sunt. Cam ca in dragoste unde abia cand e gata ne dam si noi seama " vai ce greseala am facut", "ce porc/bou/nesimtit/(si alte cuvinte de lauda)este/ a fost..".
Mi-e scarba, mi se intoarce stomacul pe dos cand vad chestii de astea. Dragostea chiar daca nu tine 1000 de ani, inseamna ca nu lasa loc de balacareli.. but what do i really know about love..?
Recunosc ca nu's atat de virtuoasa incat sa nu las cateva adjective sa-mi scape cand ma gandesc la persoanele din viata mea care au trecut si mi-au lasat chestii neterminate si se fac acum ca ploua.. da asta e e riscul pe care mi l-am asumat, este tot ce n-am vazut la inceput.
Acum nu vreau sa par martira da tind sa cred ca m-am mai indreptat. Sunt mai cerebrala si imi dau seama ca sunt si eu capabila sa gresesc iremediabil si sa induc comportamente. Imi pot cere si scuze daca simt ca e cazul.. insa numai cand simt ca e cazul.
In fine. momentan sunt nervoasa. Vreau sa trec de examenul de maine si sa termin si sesiunea asta cu 10. E orgoliul meu personal care nu imi da voie sa dorm pana nu las toate lucrurile acasa asa cum trebuie sa fie...perfecte. Macar asta sa mearga perfect daca viata mea personala e un dezastru. Nu zic asta ca si cum m-as plange. Nu ma plang pentru ca in dezastrul asta eu am o ordine, am o ierarhie care se mentine de cand ma stiu , si am sentimentul ca tocmai in haosul asta sunt raspunsurile la intrebarile pe care mi le-am pus in ultima vreme.
Nu stiu ce naiba ar trebui sa mai scriu in continuare. Mereu am zis ca n-am sa permit ca scrisul sa devina o obligatie, dar nici nu vreau sa devina prea personal blogul. Nu vreau ca toti cei ce citesc sa ajunga sa creada ca ma cunosc pentru ca ar fi departe de adevar asta. Macar tu de m-ai cunoaste si viata mea ar fi poate mai putin complicata. Daca m-ai fi stiut mi-ai fi zis acum : " Cristina viata ta nu este complicata. Tu o faci sa para asa ca sa te protejezi".. scrisul ma descoase de toate secretele. Traiesc prin litere mai mult decat traiesc prin cuvinte. Zic multe dar de fapt spun putine, scriu putine dar de fapt zic multe.. story of my life..

Song of my day

[So young and full of running, all the way to the edge of
desire,
Steady my breathing, silently pleading, I have to have
you now,
Wired and I'm tired, think I'll sleep in my clothes on
the floor,
Maybe this mattress will spin on it's axis and find me on
yours...]

*

Bineinteles ca am un moment emo. Nu stiu daca e din cauza ca n-am dormit suficient de mult, sau din cauza ca intru iar intr-o perioada de aia tampita de-a mea cand simt ca stau cu un picior pe pamant si unul in prapastie. Am lasat melodia asta pe repeat pentru ca practic ma hipnotizeaza. Imi pune un nod in gat si-mi aminteste de tine, de modul in care ma faci sa ma simt atunci cand te am langa mine.. aproape ca imi este teama ca nimeni nu o sa ma faca sa ma simt vreodata asa. Doamne femeile astea's niste plangacioase.. Incerc sa ma directionez spre politicile mele sociale dar m-am indragostit din nou de tine printr-o singura melodie si nu pot sa pun play oricat de fragila si vulnerabila m-ar face sa ma simt .

Incerc sa-mi gasesc cuvintele sa pot sa scriu ceva care sa ma elibereze de starea asta. Avea dreptate Marcuse cand zicea ca arta, muzica, exprima mai multe decat ar putea vrodata limitatul nostru limbaj sa exprime. Peste o saptamana plec. Nu stiu daca trebuie sa intru inca in panica, nu stiu cum o sa ma simt sau ce o sa se intample cu mine. O sa-mi fie atat de dor si stiu cat de rau imi face dorul insa nu am ce sa fac. Mai rau e ca sunt constienta de toate lucrurile astea. Cred ca sunt asa cum zic toti : curajoasa. Mereu am fost.

In fiecare dimineata cand ma privesc in oglinda imi spun : " Astazi o sa fie diferit.. astazi am sa fiu fericita".. da, sunt un fan al auto-sugestiei si merge destul de bine. Pana in punctul cand gasesti cate cv care trezeste tot ce e latent in tine. Toate slabiciunile, toate dorintele, toate lucrurile pe care esti constient ca le-ai fi putut face mult mai bine decat le-ai facut, sau mai rau, nu le-ai facut. Ma ajunge si pe mine tristetea Marusiei. Ma ajunge si-mi trezeste toate neajusurile dar trebuie sa imi inhib toata furia asta si sa ii spun ei ca lucrurile bune pentru noi urmeaza sa apara. Mereu am zis ca viata nu trebuie sa fie asa. Fiecare isi stabileste propriile valori si chestii care il fac fericit. Valorile astea nu's universale. Nu putem lupta toti pentru acelasi lucru. Ar fi o utopie mai mare decat utopia masei eliberatoare a lui Weber sau a statului ideal a lui Hitler. E trist ca e asa si tocmai lucrul asta ne dezbina din start ca omenire.. ar fi bine daca am avea toti macar un lucru comun pentru care sa luptam . un lucru pe care sa-l stim din start si spre care sa ne indreptam fara oprire..

Raman in tristetea mea generala, asa baba cum sunt. Am 20 de ani si simt greutatea lumii pe umerii mei in cele mai nepotrivite situatii. Urasc sa fiu singura, ma indragostesc mereu de cine nu trebuie, nu uit nimic si sunt un analysis- freak. Mananc ca un baiat, rad zgomotos si vorbesc mult. Nu sunt gratioasa si nici nu am pretentia sa fiu vreo Audrey Hepburn.. si desi ar trebui sa fac cu totul si cu totul alte lucruri la ora asta, am sa stau cu capul pe biroul meu si am sa ascult melodia asta over and over again, poate am sa ma comport ca o femeie tipica si am sa bocesc putin, iar maine dimineata am sa-mi zic iarasi ca totul o sa fie diferit, ca am sa fiu fericita, si poate chiar o sa se intample..

In the cold light of morning

Buna dimineata!

ura fata de secret

" ura fata de secret, in fond, nu este altceva decat una dintre formele urii pentru tot ceea ce depaseste nivelul "mediu", ca si pentru tot ce se departeaza de uniformitatea care se vrea impusa tuturor; si totusi exista, chiar in lumea moderna, un secret care e mai pastrat decat oricare altul: este acela al formidabilului plan de sugestionare care a produs si intretine mentalitatea actuala, si care s-ar putea spune ca a format-o, a fabricat-o, in asa fel incat ea nu mai poate decat sa-i nege existenta si chiar posibilitatea, ceea ce este desigur, cel mai bun mijloc, si un mijloc de o indemanare cu adevarat "diabolica", pentru ca acest secret sa nu poata fi niciodata descoperit"- Rene Guenon- "Domnia cantitatii si semnele vremurilor"

2

"Sa mor daca vreau sa-l mai vad vreodata. E ultima oara! jur !e ultima oara cand il las sa-mi intoarca spatele ca unui caine plouat si sa ma faca sa tip dupa el in mijlocul strazii cu sacosele izbite pe trotuar. Unde sunt si unde s-au dus toate povestile de dragoste pe care le auzeam cand eram mici de la parintii nostrii nu stiu.. la naiba cu ele, la naiba cu tot.. La naiba ca nu stiu cum am sa car sacosele astea de una singura pana acasa..parca il vad asteptandu-ma fumand o tigara cu fata aia de je ne sais pas que est-ce-que ce passé avec toi ma petite.. Da nu mai sunt eu fraiera.. daca inca nu e acasa ii fac bagajele si la usa I le las…sa si le culeaga si sa se duca unde o vedea cu ochii ca la mne nu mai e loc…
imi ridic sacosele doua cate doua in fiecare mana si pornesc cocosata spre apartamentul de pe brailei. Norocul meu ca ma intalnesc cu vecinul de la scara doi care ma ajuta sa-mi urc sacosele fara sa ma lungesc pe langa ele. Pentru un minut invoc dorinta aia realmente stupida care indica faptul ca lumea ar fi fara indoiala un loc mai bun daca toti baietii ar fi ca vecinul meu.. dar nu ma arunc prea departe in introspectiile mele.. cine stie ce schelete are si el ascunse prin dulap..
Nu a ajuns acasa. Las toate cumparaturile trantite in mijlocul bucatariei si ma duc in dormitory. Deschid furioasa usile de la sifonierul mare, cobor trollerul jerpelit cu care acum cativa ani ne taraiam prin strazile mici si ingramadite de tarabele comerciantilor din costinesti si incep sa trantesc una cate una camasile lui pe care le tine cu cea mai mare sfintenie pe umerase, asezate una langa alta dupa culoare si textura.. daca tot uraste sa le aiba sifonate, de data asta ii fac o surpriza. Trebuie sa fiu operativa. Il simt cum mai are un pic si apare in pragul usii gata sa ma izbeasca departe de valiza. La cat de orgolios e nu m-as astepta sa vina sa imi spuna :”- Cristina potoleste-te imi pare rau… nu vreau sa plec de langa tine.. stii ca-s impulsiv.. hai mai bine sa bem o cafea sa discutam..”..nuu mai degraba mi-ar zice : “-da-te ca-mi fac singur bagajul isterico ce esti”. Da eu nu’s istrica niciodata nu am fost..cred..
Termin cu camasile si arunc in scarba lenjeria si sosetele pe care le pastreaza bineinteles atent sortate dupa culoare, dupa textura.. na de aici!.. cand termin cu bagajul ma retrag linistita ca dupa o sedinta relaxanta la spa spre bucatarie. Scot alimentele din sacosa.. la naiba s-au spart toate ouale..le asez in frigider si pun sa fiarba cafeaua. Deja au trecut doua ore si el nu a ajuns.. cine stie pe unde umbla ce face.. cred ca e cu baietii.. normal.. de ce sa vina acasa sa impace fraiera cand poate sa stea cu baietii la o treaba, la o combinatie. Fierbe cafeaua, imi torn o cana mare, ma schimb in cele mai confortabile pijamale, dau drumul la dvd si ma uit la un film. In sfarsit ma bucur si eu de tot arsenalul de casete. El nu se mai uita cu mine la filme de mai bine de una an.. filmele nu sunt de el ca sunt plictisitpoare si girlish.. mai degraba sa stea sa faca altcv decat sa ma tina in brate si sa adoarma langa mine. Gata am gasit.. o sa ma uit la un documentar despre ritualurile de initiere a tinerilor din triburile sud-africane.. pare interesant.
Deja e noapte, nu a sunat nu a dat niciun beep si nici macar un sms sa ma anunte pe unde umbla. Incerc sa ma gandesc la cat de furioasa sunt pentru ce mi-a facut azi insa nu pot sa imi opresc mintea sa nu zburde la toate chestiile din cele mai tampite.. daca I s-a intamplat vreo ceva?.. Il sun pe prietenul lui cel mai bun care bineinteles ca nu stie unde e.. simt ca innebunesc.. ma duc ii scot hainele din bagaj, le sortez inapoi cum erau, camasile pe umeras , dupa culoare, dupa textura(sunt cam botite dar inca nu arata ca si cum ar fi fost trantite in prealabil intr-o valiza jecmanita si cu rotile tocite de drumurile naspa din Costinesti).. trec la sosete apoi la lenjerie.. fiecare in locul ei dupa culoare dupa textura..niciun mesaj, niciun beep, nimic.. incep sa intru in panica. O sun pe ea si ii spun ce s-a intamplat. Imi zice ca exagerez si ca ar fi cazul sa ma culc si imi promite ca daca pana dimineata nu ajunge o sa ma ajute sad au telefoane pe la toate spitalele din oras.. nu e copil..da daca I s-a intamplat ceva teribil?
E dimineata. Sunt nedormita si ma abtin cu greu sa nu plang. Incerc sa-mi amintesc de ce m-am suparat pe el si de ce a plecat lasandu-ma cu sacosele’n strada.. nu pot sa imi amintesc asa cum nu pot sa imi inhib grijile. Iau telefonul in mana. Am cartea de telefoane pe brate, agenda lui intr-o parte si sunt gata sa sun cand vad cum se deschide usa. Nu-mi vine sa cred, parca mi s-a luat pamantul tot de pe umeri, parca am iesit dintr-o criza de astm si pot respire normal. Ma duc ma reped in bratele lui si inainte de a-l certa pentru sperietura groaznica pe care mi-a provocat-o il strang in brate sa ma asigur ca e el si nu o “fata morgana” pe care mi-o produce mintea de la oboseala, draci si nesomn. E el, nu ma respinge , ma strange in brate si-l aud cum imi spune:
“- iarta-ma ca n-am dat p’acasa cristina.. da stii cum sunt si tu nu ma lasi deloc.. hai sa vorbim sa bem o cafea.. iarta-ma te-ai speriat?”
I-as trage un pumn fix in nas daca n-as fi asa de sissy. Ii zic ca e cafea si ca trebuie doar reincalzita si sunt constienta ca in sinea mea déjà l-am iertat.. cel putin pana cand m-o lasa iar cu sacosele in strada.. da daca se intampla iar jur ca-l dau afara de tot..”

Minunat

I said I-L-O-V-E-Y-O-U
I'm so into you girl, she said
M-E-T-O-O
It's obvious I'm so into you boy
So why don't we hold on for love
Through the ups and downs
Never let go
Holding on forever never let go

Ah leneo mi-ai mancat zilele

nu stiu cum se face de n-am niciun chef sa invat. Dupa ce ca mai am cateva examene, stau si ma lungesc mai cv ca pisica la bolul cu lapte. Nu am chef s ainvat, nu am chef sa stau tintita intr-un loc, nu am chef sa scot idei sa fac diagrame, tabele, chesti chestiiii:(:(:(:(:(... e un sentiment deprimant pentru numele lui Dumnezeu. Am intrat ieri sau alataieri pe blogul unei tipe care scrie fain de tot si cand ma uit eu acolo la older post hop poc dau peste o lista de peste 400 de carti pe care tipa le-ar fi citit.. si frate la cum se exprima nu ma mira deloc ca are asa un bagaj intelectual la bord. M-am simtit penibil. Cum pot eu sa compar suta mea de carti citite (sau poate chiar mai putin) cu ce avea tipa aia acolo?
Poate n-ar trebui sa ma preocupe atat de mult insa ma enerveaza la culme sentimentul asta de leneveala care pune stapanire pe mine. Nu ar trebui sa fie asa nu e normal sa fie asa... am nevoie de o viata persoanala and i mean really quick...
Stiu ca multe lucruri din viata asta si poate cele mai importante nu le aflii din carti , da nu e de neglijat nici impactul pe care il are o carte asupra vocabularului tai, asupra fluentei in comunicare si exprimare.. si eu cum sunt omul care vorbeste mult nu vreau sa ajung sa ma impotmolesc sau sa imi fac griji ca ideile mele nu mai sunt interesante. Traiesc prin cuvintele mele pentru ca numai ele asa cum sunt ma ajuta sa ma exprim cat de cat...concluzia e ca am sa ma intorc la toolkitul de anul trecut pentru sesiune si am s atrag cat pot de ambitia asta a mea subreda si am sa o scot cumva la lumina. Iar in viitorul apropiat, cu prima ocazie imi fac o lista cu toate cartile pe care am vrut sa le citesc si nu am avut ocazia si ma apuc sa vad ce e de capul lor. Asa ca's maniaca si ca am chef sa-mi mananc restul zilelor facand treburi intelectuale care in definitiv ma fac fericita.


succes si voua infidels.
va tzuck.

1.

Erai intins pe canapea in tricoul tau alb care te face sa pari mereu imaculat si steril ca un pat de spital gata sa-si intampine cu cele mai calde asternuturi pacientul. Te priveam cu un oarecare regret incercand sa realizez daca in latenta ta de neclintit te intrebi macar o clipa : “oare ea cum se simte acum?... “era ciudat sentimentul pe care il lasam sa ia nastere in interiorul meu, pentru ca ma facea sa te simt mai strain si mai intangibil ca niciodata, desi puteam sa te ating cu degetul mic de la picior in asa fel incat sa nu simti atingerea mea, in asa fel incat sa nu te trezesc din acea stare pe care pareai sa o alimentezi cu aceiasi grija cu care un sofer isi alimenteaza masina la fiecare mila parcursa.. erai langa mine … iar daca m-ai fi intrebat intr-adevar ce simt te-as fi strans in brate si te-as fi sarutat ca dupa o lunga absenta…
De fiecare data cand ma privesti imi amintesc cuvintele pe care ni l-am spus inca de la inceput. Nu m-ai mai privit de mult. Tot acest timp ma face sa ma intreb de ce iti este frica.. ma face sa-mi doresc tot mai mult sa te primesc intre bratele mele si sa-ti spun: nu te teme… Nu m-ai mai privit de mult iar intre noi s-a deschis un gol pe care il retraim cu franturi din vieti anterioare in care eram pe punctul de a ne cunoaste, pe punctul de a ne spune : bine ai venit..
Poate este adevarat ca existi numai in mintea mea.. e cel mai bun loc in care ai putea sa capeti dimensiunile unui titan ce-mi poate zdrobi inima cu o singura lovitura de pumn,cu un singur cuvant.. pentru a renaste apoi din ungherele cele mai neasteptate ca un erou gata sa ma salveze si sa ma apere de lume. Pentru noi lumea este un loc mic nu..? Sunt legata de tine cu o franghie care nu ma strange decat atunci cand nu te am. Aceiasi franghie care ma apropie de tine, ma face sa-mi doresc sa-mi las capul pe pieptul tau, sa inchid ochii si sa simt cum inima ta ma roaga sa raman..
Erai intins pe canapea in tricoul tau alb care te facea sa pari mai arian decat esti de fapt.... Te puteam atinge cu degetul mic de la picioare atat de usor incat sa nu ma simti, atat de usor incat sa nu te misti nici macar un centimetru din locul de unde stateai. Vroiam atat de mult sa ma ascund intre bratele tale insa ma multumeam sa te stiu aproape.. corpul meu tanjea cu fiecare celula vie dupa tine, dupa toate acele lucruri simple pe care niciunul din noi nu avea curajul sa le faca. Asteptam sa imi marturisesti in cel mai solemn ton ca si tu ma doresti la fel de mult. Am asteptat prea mult, am ezitat prea mult..m-am temut prea mult…

In lumea ta nu a fost niciodata loc pentru mine
Spatiul tau a fost rezervat inca din geneza
Luptelor cu tine impotriva lumii.
Am fost poate o ancora
Capabila sa te retina la mal doar cat sa realizezi
Ca esti de fapt un om al marii…
Pacat ca marile sunt toate la fel,
Iar valurile nu sunt ca oamenii,
Ele nu obosesc si nici nu se linistesc
Vreodata…

Poate este adevarat ca existi doar in inima mea pe care nu o pot opri din spasmul ei nevrotic. Ma posezi, ma intrigi, ma inspiri. Ma faci sa tac sa imi musc buzele si sa admit cu furie ca nu exist. Toate existentele sunt relative. Un om nu exista decat printr-un altul mai puternic, mai capabil de dominatie, mai capabil de a neutraliza pana la disolutie totala existenta celuilalt. Daca iubirea este o lupta in care invingatorul castiga dreptul total asupra celuilalt atunci sunt gata sa recunosc ca daca tu nu ma mai vrei, acum dupa ce m-ai castigat, atunci nu stiu ce alt sens as mai putea avea..
As fi vrut sa pot adormi langa tine.. poate mi-ai fi spus sa vin mai aproape, poate m-ai fi sarutat ca si cum imi cunosti pentru prima data buzele..
Erai intins pe canapea in tricoul tau alb. Erai obosit si nepasator si ai trecut pe langa mine fara sa ma privesti. Ma intreb daca mai stii cine sunt. In linistea ta, in indiferenta si oboseala ta mi-ai spus ca esti fericit.. Te ascultam cu un oarecare regret si incercam sa realizez daca in sinea ta te intrebai macar o clipa : oare ea cum se simte acum?...

La multi ani!

Iata ca a mai trecut un an din viata ta. Poate nu a fost cel mai bun sau mai fericit an, insa cu toate lacrimile, cu toate greutatile si cu toate lucrurile care au stat in calea fericirii tale l-ai depasit si ai iesit trimufatoare dintr-o alta etapa a vietii tale. A fost un an incarcat care ti-a adus cate un pic din toate, care te-a facut sa cunosti si sa traiesti emotii de care nu aveai pana acum habar ca exista.
Stiu ca in unele momente nu am fost intr-u totul acolo unde trebuia sa fiu pentru tine. Si fiecare minut din acele clipe il detest si-l alung din mintea si inima mea pentru ca ma face sa imi dau seama cat de usor ti l-as fi putut dedica tie si nu altcuiva. Nu exista pe nicaieri un manual al surorii peerfecte asa cum nu exista nici manual al prieteniei perfecte. Dar noi putem sa zambim mereu, chiar si cand o sa fim doua babe impartind acelasi zat pe fundul cestii de cafea si aceiasi barfa, si sa spunem ca desi au trecut 200 de ani noi inca mai suntem prietene. Mi-e greu sa ma imaginez in viitor mai putin dependenta de tine decat sunt acum . e o dependenta care mi-a intrat in sange si care ma face sa simt ca esti o parte din mine, o parte din inima mea, din constiinta mea, din fiecare rand pe care il astern pe foile ce se duc..
ca timpul si ca orele din vietile noastre se duc..
pline de cuvinte…
Nu pot sa spun ce simt atat de bine pe cat ghicesti de una singura de fiecare data tot ce se petrece in interiorul meu. Esti un sprijin si un adapost care ma primeste de fiecare data cu bratele deschise si lucrul asta ma face sa zambesc chiar si in cele mai oribile clipe
.. cat de norocoase suntem.. unii sunt condamnati pentru o viata intreaga la singuratate.. noi ne vom avea intotdeauna una pe cealalta: cu certuri cu suparari, cu rasete si cu contraziceri si tot ceea ce inseamna eu si tu.
As vrea sa am puterea sa sterg o parte din tristetea pe care o porti pe umeri si sa te fac sa simti cel putin jumatate din puterea interioara pe care ma faci tu sa o simt de fiecare data cand plang si sunt la pamant. Nicioadata nu am sa pot sa arat influenta pe care ai avut-o asupra mea de-a lungul anilor. M-ai motivat sa nu mai fiu ratusca cea urata, singuratica fara prieteni, ultima din clasa la invatatura. Nu mi-a convenit la inceput pentru ca nu imi dadeam seama cat de important este sa ai un model la care sa te raportezi, insa azi sunt constienta ca o importanta parte din mine cu tot ceea ce sunt si cu toate realizarile mele ti-o datorez numai si numai tie. Nu suntem noi surorile seven days degeaba. Nu suntem noi surorile mardare doar de dragul titulaturii.

Iti doresc si am sa lupt impreuna cu tine ca sa fii fericita pentru ca ne-am castigat dreptul asta si pentru ca il meritam mai mult decat oricine . si ca sa inchei intr-un mod amuzant am sa citez niste mari intelepti care intr-un cantec de oda urbana ziceau catre un mare caracter:

“Mi-ai fost sora si iubita, chiar bunica uneori
Plus un unchi si-o verisoara si inca trei surori"


Te iubesc!