Sunt clipe cand nu as putea sa te iubesc mai mult.
Rataciti,
In aceiasi clipa de nebunie
Lasam strazile intunecate sa se inchida in noi
Atat de adanc si misterios
Pana cand imbratisati
Ne dizolvam si devenim una cu drumul
Care nu stim unde ne va duce.
Impartasind acelasi cuvant drag
Ne dezbracam de tot ce avem
Pana cand nu ramane in noi
Nimic mai mult decat umbra a tot ceea ce am fost
Inainte de a fi unul.
Sunt clipe cand nu as putea sa te iubesc mai mult.
Cand te privesc si te descopar ca niciodata
Flamand,
Nerabdator,
Salbatic,
Al meu.
Sa ne scriem scrisori de dragoste, ca si cum am fi la inceput de drum, ca si cum nu ti-as cunoaste fiecare zambet, fiecare centimetru de piele si fiecare cuvant..
Sa ne pierdem in cuvinte frumoase, ca si cum ar fi ultima oara cand putem.. sa ne marturisim unul celuilalt ca ne-am indragostit pana peste cap, ca suntem beti de emotii si ca fiecare minut pare prea lung cand nu suntem impreuna, la fel de mult pe cat pare prea efemer cand suntem aproape.
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum am impartii secrete. Secrete, ganduri, iluzii, deziluzii, asteptari si sperante, planuri de viitor, greseli din trecut...
Sa ne scriem scrisori de dragoste pe care sa le asteptam cu nerabdare. Sa ne cunoastem ca la inceput si sa ne pierdem pe drumuri intunecoase, doar ca sa ne regasim la capatul lor unul in bratele celuilalt.
Sa ne scriem scrisori de dragoste care sa se termine cu te pup, te sarut, imi lipsesti, te iubesc...scrisori care ne fac vulnerabili, care ne dezvaluie unul celuilalt asa cum numai intimitatea corespondentei o poate face, scrisori care poate peste ani, cand noi nu vom mai fi, vor marturisi in locul nostru, secretele pe care le-am impartit...
***
Sa ne scriem scrisori de dragoste ca si cum prezentul nu ar fi de ajuns,
Ca si cum am vrea sa le dam cuvintelor noastre un corp,
Sa le materializam si sa le dam forta
De a nu ramane doar cuvinte..
Niciodata nu mi-a lipsit marea mai mult ca acum. Gandindu-ma la viata mea de acum doi ani si la cat de aproape am putut avea marea, imi dau seama ca nu am stiut sa profit de ea. Poate ca asa se intampla mereu, nu realizam ceea ce avem decat dupa ce am pierdut acel lucru sau ne-am indepartat de el.
Anul trecut am sperat sa pot ajunge acasa si sa ma pot urca in tren impreuna cu Maru, sa fugim la mare pentru cateva zile, sa uitam de noi, de reguli si de toate bagajele grele de luat cu noi in vacanta. Din pacate vacanta mi-a fost mult prea scurta si marea prea departe.
Astazi, inchisa in biroul mult prea ingust si ascuns printre alte cladiri inalte de beton, evadez un pic din sarcinile cotidiene si ma intorc sa scriu, asa cum o faceam mai demult, pentru a-mi alina dorul de apa, de valuri, de albastru, de libertate..
Ma intorc cu o promisiune, sa nu mai las dorul de mare sa ma ajunga, si sa incerc pe cat se poate sa raman fidela primei mele iubiri, si sa ma intorc la ea macar o data pe an.
Bocina en que el viento pasa cantando.
Tanta pasión de llanto anudada a mi cuerpo.
Sacudida de todas las raíces,
asalto de todas las olas!
Rodaba, alegre, triste, interminable, mi alma.
(.....) If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life,
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots,
remember
that on that day,
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land.
But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
climbs up to your lips to seek me,
ah my love, ah my own,
in me all that fire is repeated,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love, beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.
Whatever is on my mind, I say it as I feel it, I'm truthful to myself;
I'm young and I'm old, I've been bought and I've been sold, so many
times. I am hard-faced, I am gone. I am just like you.
Des bons moments, des mauvais moments, de moments de combat avec moi-même et
avec les autres, de moments quand j’étais perdue, des autres quand j’étais
impatiente de partir et de recommencer de nouveau.
Des bons moments quand je cherchais dans l’amour des réponses et quand je
croyais que il y a des histoires qui finissent jamais. Des moments qui sont passées
vite comme le temps et qui m’ont laissée éloignée de moi-même et pour toujours sensible
à des nouvelles présences.
…
A la fin on est tous glaise attendant des mains capables de nous donner une
forme.
nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatatile-n miscare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai în ochi,
numai în sprâncene, numai în barbie,
numai în bratul întins si atât,
restul încetând sa mai fie.
Iar suntem înscrisi într-un cerc,
si nu mai stim de unde începem si unde
ne sfârsim, în spatiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde
Și parcă ieri plângeai în brațele mele ca un copil și mă rugai să nu plec.
Atât de vulnerabil și de uman, te frângeai în brațele mele și așteptai să îți dau viață.
*
Astăzi privesc dintr-un colț, cu întreaga ființă pornită împotriva ta
Și mă întreb unde s-au dus clipele în care
Vibram sub același ton..
*
Timpul cu greutatea sa
A căzut peste mine și m-a îngropat în kilometrii
Pe care gandul și inima ta
Nu mai are voința să-i străbată.
La sfarsitul unei zile in care toate au mers rau realizez ca atat timp cat ai un prieten langa tine, cat reusesti sa vezi inainte de a merge la somn zambetul persoanei pe care o iubesti, atat timp cat ii ierti pe cei care ti-au gresit si te culci cu sufletul usor si atat timp cat inca mai gasesti un cantec capabil sa te faca sa zambesti, sufletul tau nu va putea fi niciodata invins...
*
say hello then say farewell to the places you know we are all mortals aren't we any moment this could go cry cry cry even though that won't change a thing but you should know you should hear that i have loved i have loved the good times here and i will miss our good times here
Asta e ultima mea noapte in Napoli. Ciudat
dar nu ma simt de parca urmeaza sa se termine… Ma simt de parca timpul a trecut
prea repede in orasul asta. Totul m’a acaparat cu o viteza uimitoare. Stilul de
viata, haosul, zumzetul, ritmul, totul m’a luat prin surprindere.Cam 70% din
timpul petrecut aici l’am urat pentru ca m-am simtit zbuciumata, agresata de
euforia asta inconfundabila a Napoli-ului.. acum insa stiu sigur ca imi vor
lipsi noptile petrecute pe balconul meu, centrul istoric si cafeaua la 3
dimineata, noaptea transformata in dimineata petrecuta pe terasa din Forcella.
Niciodata nu mi-a placut sa zic adio.
Maine va trebui sa spun la revedere prietenilor mei de aici care mi-au facut
viata mai usoara si care m’au invatat italiana. Va trebui sa zic “ciao” pietei
din apropierea casei cu lucrurile ei ieftine si cu hainele la 50 de centi, la
patiseria si la pizzeria de la coltul strazii, de la barurile de cartier care
vibreaza mereu de oameni, de la statiile de metrou.. Cred ca intr-un final nu
tot ce am invatat m-a maturizat atat de tare, ci faptul ca am fost si ca a
trebuit sa parasesc atat de multe locuri pe care am invatat cu timpul sa le
iubesc si unde am lasat la plecare cate o bucatica din mine.
O sa imi lipsesti Napoli. M-ai invatat
atat de multe lucruri incat in ciuda aspectelor tale negative nu am cum sa te
urasc.Ai sa imi lipsesti atat de tare incat intr-o zi ma voi intoarce sa te
vad, si cu zambetul pe buze voi traversa strazile tale amintindu-mi de zilele
astea cand invatam sa te cunosc si cand ma rataceam pe decumanele si pe
cardinalele centrului tau istoric.
Italia a fost o experienta placuta. Am
vizitat din nou locuri in care unii oameni viseaza toata viata lor sa ajunga,
am trait experiente noi, am invatat lucruri noi si m-am descoperit in fiecare
zi altfel…
La sfarsitul acestei calatorii privesc
inainte si realizez ca la mia dolce vitta a fost exact asa cum mi-am imaginat-o:
surprinzatoare pana la capat.