Cand eram mica..mancam nisip

Lost in Lyon

2011-11-06T22:42:00.002+02:00

Intra la mine in camera si imi spune ca in seara asta o sa petrecem undeva diferit. Ma pun sa ghicesc si incep sa zic nume diferite a locurilor din SaintE pe care inca nu le-am vazut. Pana la urma cedez si il las sa imi spuna: Lyon. Ne imbracam repede pentru ca nu avem decat 10 minute sa prindem trenul. Coboram repede la Chateaucreux, o parte din noi raman la borna cu bilete o parte fug spre trenul care e gata sa plece. Cand sa fim pe punctul de a ne ridica biletele, Youssef se hotaraste sa is ia bilet. Fugim spre tren, stigam spre ultimul lasat in urma, strigam noi, incep sa strige si ceilalti calatori de pe peron: Yousssseeeeef le tren est en train de partir...bouge ton cou..!!!..in cele din urma se urca in tren..Lyon, on arrive.

30min after: Lyon e magnific. Imens, culori peste tot, oameni peste tot, metroul si tramvaiul super. Ne urcam in metrou (uitam de bilet), ajungem la resedinta unor prietene unde ramanem aproape 2 ore.

Ne hotaram sa plecam spre club insa nu stim spre care. Pierdem aproape 4 ore plimbandu-ne prin centrul Lyonului toate cluburile sunt arhipline, ne oprim sa luam un Merguez de la un tip cu o duba si un caine. Monsef spune ca e bun, mai cumpara unul. Eu impart unul cu Amine, Youssef e bosumflat, vrea kebab, Rhitei nu ii este foame, Yassin e ...unde e Yassin???

In drum spre resedinta ne gandim sa ne luam biciclete si sa ne plimbam de-a lungul Ron-ului cu bicicletele. Zis si facut. Youssef isi pierde cheia, Monsef si Rhita pleaca acasa...Yassin e unde???

Ronul e minunat, bicicletele functioneaza numai bine, si ne trezim ca e deja 6 dimineata. Ne intoarcem la resedinta, stam intinsi jumatate de ora, Amine adoarme.

Ne ridicam, plecam spre gara sa prindem drumul spre casa. Ne oprim la quick sa mancam ceva pentru ca trenul intarzie pana la 9 si jumatate. Fata de la ghiseu ne spune ca e inchis si ca deschide peste 5 minute. Youssef se aseaza la drive-in si incepe sa numere: 4 minute...!

Intram in Quick, ne alimentam, prindem trenul, adormim in tren, ne trezeste o batranica. Trebuie sa coboram. Am ajuns "acasa".

Data viitoare o sa ne rezervam 2 zile pentru Lyon...si asa ca inca mai avem biletele de dus intors..:D

La vie ailleurs

2011-11-03T17:28:00.002+02:00

C'est comme ca..cu vacanta terminata am reluat fluxul initial..ore 8-18, multa oboseala, cafea, putin dormit si stres general pentru ca nu ai destul timp sa te pregatesti pentru toate examenele, proiectele, partialele care vin peste tine.

Cu toate astea trebuie sa ecunosc ca sunt motivata. Am bateriile incarcate dupa excursia in Belgia si nordul Frantei, iar rezervele nu se anunta epuizabile in viitorul apropiat pentru ca gandul la vacanta de iarna cand voi revedea Roma ma reenergizeaza.

Mi-ar placea, in schimb, sa pot sa scriu la fel de mult cum o faceam o data. Mi-ar placea sa ma relaxez prin cuvinte, prin asocieri neasteptate de silabe, mi-ar placea sa ma regasesc, la sfarsitul fiecarei fraze asternute, asa cum ma regaseam inainte. Mi-ar placea sa am timp sa ma cufund in lectura mea preferata, sa beau un pahar de vin alb gandindu-ma la acasa, la tata, la bunica si bunicul meu, la Maru si la ciocoflenderele mele dragi si la toti ceilalti prieteni cu care nu am mai avut timp sa vorbesc cum o faceam inainte.

Sunt multe lucruri pe care ti le ofera un Master departe de casa. Din pacate sunt mult mai multe lucruri de care te priveaza...E ciudat, dar intr-un fel nu te poti plange pentru ca alegerea de a pleca a fost in totalitate a ta. De catva timp ma gandesc la lucrurile care imi lipsesc de acasa, lucruri precum cada din baie,oglinda din hol, Domnul Peste, gratarul pe care il face tata, pestele si mamaliguta de fiecare sambata, cafea lui mamaia, frazele comice ale lui tataia, real, cafe koket, barfele cu Ilhem, sarcasmul lui Radu, cafeaua de la automat din Tiglina si rasul zgomotos al vecinei de langa. Uneori mi-ar placea sa am toate lucrurile astea aproape, pentru ca impreuna cu persoanele pe care le iubesc fac mai mult decat orice calatorie.

Where the oceans end

2011-10-07T17:50:00.001+03:00

I took a knife and a wheelchair
‘Cause I won’t be back home for a while.
You said I’d want to be a doctor
But I don’t and I need to know why.

Stay Hungry, Stay Foolish

2011-10-06T16:52:00.003+03:00

De obicei nu imi place sa scriu despre oameni pe care nu i-am cunoscut in niciun fel, insa astazi sunt coplesita de vestea mortii lui Steve Jobs. Poate pare banal, insa cand am auzit ca Steve Jobs nu mai este printre noi, m-am cutremurat si am simtit un mare gol inauntru. Fara indoiala ca lumea a pierdut un om remarcabil, insa din fericire, acest om, inainte de a ne parasi a reusit insa sa lase in urma o mostenire ce-l va tine treaz mult timp de acum inainte.

Ceea ce m-a impresionat poate chiar mai mult decat tragismul prin care i s-a sfarsit existenta, a fost declaratia pe care a lasat-o lumii inainte de a respira pentru ultima oara. Cuvintele lui nu au fost legate de Apple, de aspecte administrative sau de dorinte nerealizate pana in acea clipa, ci despre dragoste. Ultimele cuvinte ale lui Steve Jobs ne indeamna sa iubim, sa nu incetam sa iubim, sa cautam iubirea si sa nu ne lasam invinsi de greutatea cu care ea ni se arata:

‎"Love is like a puzzle, hard to piece together, but beautiful when all the right pieces are put together"...

Pentru ca a fost un revolutionar, un rebel, un anti-reguli si pentru ca a ramas pana la sfarsit hungry si foolish o lume intreaga astazi este in doliu.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace...

2011-08-20T19:39:00.001+03:00

Oare sunt pregatita?

In a layer in between
There is light and a dream
In a place tied to the past
I should've known that it'd never last.

song of my day

2011-07-19T18:00:00.000+03:00

It’s out there summertime bring me joy
‘Cause I can’t seem to find it no more ...

Not lost, just wandering

2011-07-14T01:59:00.002+03:00

Astazi imi este dor de cuvinte, de imbarbatari si de alte ganduri care sa ma ocupe. As vrea sa nu ma fi obisnuit atat de usor cu ele, as fi vrut sa nu am ocazia sa le cred si sa ma sprijin cu fiecare bataie de inima pe greutatea lor.
Toti trebuie sa ne cautam fericirea, indiferent de tot ce implica drumul pana la ea. De fiecare data va fi greu, de fiecare data vom avea impresia ca ne va lua o vesnicie pana vom ajunge la destinatie. Uneori tindem sa confundam fericirea, tindem sa o localizam in persoane gresite. Pacat ca nu putem stii de la inceput daca drumul pe care am ales sa mergem, in acest moment al existentei noastre, este sau nu drumul corect...

Regular depression symptoms

2011-07-03T03:02:00.001+03:00

And if you please I'll take you
out of the atmosphere that I
built. For you.

.....

2011-06-30T01:33:00.007+03:00

[All in all dearest multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Pentru ca mi-ai ramas aproape, pentru ca m-ai suportat beata si cu ochii in lacrimi, pentru ca ai facut ca orice despartire sa para mai usoara. Astazi este ziua ta, si nimic din lumea asta nu ar putea sa exprime cat de mult insemni pentru mine si cat de recunoscatoare sunt pentru prietenia noastra. Acum iti este greu, asa cum mi-a fost si mie, insa impreuna vom trece peste toate. In viata nu este loc pentru tristete mai mult decat permitem noi sa fie. Sper ca vom avea puterea sa anihilam golurile si sa nu le lasam sa se umple cu suparare...

La multi ani inca o data!]

Melodia e mai putin jolly, dar nu m-am putut abtine pentru ca simt ca ma linisteste si ma ajuta sa inteleg mai bine ca unele lucruri nu o sa iasa niciodata asa cum ne-am asteptat noi sa iasa...

11/06/2011

2011-06-11T02:18:00.002+03:00

Si oricat de mult am fi vrut sa ramanem sub acelasi semn

Astazi drumurile noastre par tot mai distante

Ca si cum tu ai un pol

Iar eu un altul

Ca si cum ne-ar desparti un cer si un pamant

Si milioane de suflete straine

Care se zbat in temperaturi nedefinite

Si vibreaza haotic, isi traiesc viata

In timp ce noi o lasam sa treaca pe langa noi

Tot asteptand ca pamantul sa se contracte

Sa capete dimensiunile unui varf de ac

Sau mai bine zis sa devina punct

In al carui centru suntem numai eu si tu

Imposibil de separat

Imposibil de divizat

In doua nuclee separate.

Oricat de mult as fi vrut sa-mi ramai in suflet

Ca semn al iubirii inepuizabile

Astazi te-ai consumat parca pana la disolutie

Atat de tacut si in graba

Incat tot azi am si uitat ca ai fost candva

Acolo...

2011-06-07T23:11:00.002+03:00

Quel jour sommes-nous

Nous sommes tous les jours

Mon amie

Nous sommes toute la vie

Mon amour

Nous nous aimons et nous vivons

Nous vivons et nous nous aimons

Et nous ne savons pas ce que c'est la vie

Et nous ne savons pas ce que c'est que le jour

Et nous ne savons pas ce que c'est que l'amour...

Chanson-J.P

Fata cu cercel de perla

2011-05-30T00:03:00.003+03:00

Il priveam cum se misca, greoi, lasandu-si centrul de echilibru sa cada de pe un picior pe altul, ca si cum ar fi avut greutatea unui titan. Chipul sau incruntat nu reusea sa schiteze decat expresii goale, carora ceilalti le dadeau intelesuri false, fiind vrajiti de tot ceea ce el afisa.

Era incredibil modul in care, zambind, putea ascundea atat de multa suferinta, oboseala, si neapartenenta la niciun grup. Cu toate astea, vorbea, zambea, facea glume, si se misca plin de mandrie printre ceilalti.

Il vedeam cum isi lasase mana stanga sa coboare un pic mai mult decat ar fi trebuit, sub talia femeii cu care dansa, si care nu parea sa fie deranjata de curajul sau. Transmitea prin aceasta, faptul ca femeia care zambea distrata si multumita in bratele lui, ii apartinea. Eram revoltata si sufeream pentru ca nu puteam sa ma conving, in ciuda eforturilor si a imaginii de ansamblu pe care o afisa, ca el era fericit, asa cum un barbat ar fi trebuit sa fie. Nu stiam de ce simteam ca aceasta fericire imi apartine, ca si cum ar fi fost sarcina mea, ca si cum ar fi trebuit sa fiu eu cea care il salveaza de monotonia existentiala in care se inchistase. Ma intrebam, privind discret de departe, daca nu cumva eram geloasa, daca revolta pe care o ascundeam in suflet nu era decat o necesitate de a ma simti necesara pentru el.

Am adormit greu in seara aceea, incercand sa-mi scot din suflet tristetea. Eram constienta ca motivul pentru care ma simteam responsabila de bunastarea lui, era in mare parte acela ca ma reflectam si ma regaseam in el. Un pic diferita de restul lumii, un pic prea dura si prea incapabila de a face compromisuri de dragul socialului, dar totusi atat de dependenta si de imposibil de extras din acesta. Pentru ca imi dadeam seama de toate astea, ma inchideam si mai mult in tacere si suparare, atat de mult incat simteam ca nu voi reusi nicicand sa ies din ele, sau sa gasesc pe cineva care sa ma ajute sa le transform, sa le dau un alt sens, astfel incat sa nu ma mai doara atat de mult.

Patul era mare iar draperiile verzi ale camerei luasera toata lumina lunii care stralucea puternic. Am inchis ochii si m-am lasat capturata de cele mai singure sentimente din acea luna. Simteam ca acceptarea era singurul mod prin care as fi reusit sa raman activa, capabila de a-mi ascunde in continuare tristetea, revolta si inadaptarea, la fel de bine si de nobil pe cat o facea si el...

2011-05-21T00:39:00.002+03:00

Pentru ca in unele zile, lucrurile nu se simt pe cat de frumoase par. Pentru ca in unele zile te simti strain chiar si de tine. Pentru ca in unele zile cuvintele te tradeaza si te inchid in neputinta de a exprima cu exactitate ceea ce in tine arde si vibreaza si te face sa vrei sa tipi.

Pentru ca in unele zile pana si ti-e ti-e dor, pana si tie iti lipsesc lucrurile alea pe care le detesti atat de mult la altii..

.

2011-05-17T01:52:00.003+03:00

Toate cuvintele le-am intors impotriva mea intr-un singur minut care m-a despartit de tot ce cunoasteam pana atunci din tine.

Pentru ca m-au inselat, le-am rupt din mine si le-am aruncat pe podea

Pentru a le calca apoi in picioare

Unul cate unul

Pana cand in jurul meu nu a mai ramas decat tacere.

Ecoul vorbelor mele inca se mai izbea de pereti

Ca strigatul ultim al unei femei pe moarte.

Mi-am astupat urechile cu furie si am strigat mut

Ca si cum as fi tusit sec

Intr-o punga de hartie

Sau intr-un alt univers

Inchis intre cofraje de oua

Care izoleaza fonic

Si care ascunde multe alte strigate de femei pe moarte.

Epuizata de mine si de umbre de cuvinte

M-am prabusit in genunchi

Pe aceiasi podea care plina de cadavre de cuvinte sangera.

Aveam mainile patate de propriile declaratii si juraminte

Pe care ti le facusem

Si pentru care ma uram la nesfarsit.

Tu n-ai stiut

Tu n-ai vazut

Tu nu ai sangerat ca mine

Impotriva propriei tale firi.

Eram in genunchi si ma durea lipsa de sunet

Atat de tare incat pierduta in nebunia mea temporara

Imi comparam cuvintele cu cadavre

Nestiind ca ele inca mai pulseaza

Si ca pot fi resuscitate.

...

2011-05-16T00:56:00.004+03:00

Inainte de toate, chiar daca nu sunt microbista, iar fotbalul e domeniul in care sunt cea mai nepregatita persoana de pe Pamant,ma bucur enorm si sunt un pic mandra ca Galati, Otelul Galati a castigat campionatul.

N-am mai vazut atmosfera asta pe strazi de ceva timp, mai bine zis de cand eram copila si tin minte ca Romania se calificase la cupa mondiala sau ceva de genul.

Dar cum ziceam, nu ma pricep in domeniul asta, insa ma bucur sa vad ca inca mai sunt lucruri care ne pot uni, ne pot scoate in strada, ne pot face sa ne bucuram toti pentru aceiasi victorie. E un sentiment de mandrie care nu provine de la tine, ceva total ne-egoist care ne face pe toti sa zambim si sa impartasim acelasi orgoliu de invingator. Probabil am sa injur intr-o ora claxoanele care se aud, insa acum nu imi pot imagina cum ar fi fost noaptea asta fara ele, cum ar fi fost noaptea asta daca se advereau toate cuvintele mele de baba amara. Ma bucur ca ati castigat, si desi nu va cunosc pe niciunul din voi, sunt mandra ca ati adus victoria aici, in Galatiul asta care inca mai are puls si vibreaza la mal de Dunare.

E incredibil cum unele lucruri par sa mearga asa de bine in exteriorul tau, iar altele atat de neasteptat de diferit in interiorul tau. Uneori cand inchizi capitole te astepti naiv, la un oarecare echilibru intre ceea ce simti si ceea ce se petrece in afara ta. Din pacate insa, experienta m-a invatat ca e cam pe de'andoaselea de fiecare data.

De curand am inchis si eu un anumit capitol. Capitol care m-a lasat fara energie si motivatia necesara sa ma concentrez pe celelalte aspecte ale vietii mele. Si desi l-am inchis, se pare ca exista inca unele usi care nu se vor incuiate si care ma rascolesc din cand in cand.

Am invatat sa accept ca urmeaza vremuri dificile si solicitante pentru mine, In contratimp cu toate aceste realizari, corpul si mintea mea par ca vor sa traga de timp. Licenta e aproape gata dar abandonata de mai bine de o saptamana, si din nefericire nu stiu daca aceasta luni ma va face sa "renasc" din propria lene si sa ma mobilizez mai exemplar decat saptamana trecuta. As avea nevoie, oricat de ridicol ar suna, de un horoscop optimist, sau macar de cineva care sa imi spuna ca totul o sa fie bine, ca toate vor trece si ca in curand voi deveni acea femeie care nu are nevoie de niciun cuvant ca sa se pastreze cu firea, ca sa ajunga acolo unde vrea sa ajunga, ca sa zambeasca si chiar sa simta ca a vrut din tot sufletul sa faca asta.

Nu sunt trista, cred ca mai degraba sunt furioasa si obosita ca totul este atat de greu de fiecare data.

2011-05-12T01:07:00.000+03:00

In seara asta luna vrea sa doarma...

Duminica

2011-05-08T11:28:00.005+03:00

La un moment dat m-am oprit. Mi se paruse ca auzisem ceva care semana cu vuietul unei mari. Dar nu era decat vantul..

Beau cafeaua de dimineata in timp ce imi trag nasul infundat. Intinsa lenesa pe pat, cu laptopul pe picioare incerc sa ma urnesc sa ma determin sa ma intorc in timp macar cu 2 ani inainte, pentru a ma redescoperi vitala si mai lipsita de temeri ca niciodata. Timpul ne imbolnaveste de teama. O simt in oase, o simt in relatiile cu ceilalti. Din pacate teama ne imbolnaveste de sarcasm, sarcasmul de cinism, iar cinismul de singuratate. Singuratatea face ca tot restul vietii tale sa fie o asteptare, a acelor persoane capabile sa te schimbe, sa te scoata din propriul desert si sa te arunce nonsalant in mare.

Dar nimeni nu are atat de multa rabdare pentru ca toti ne imbolnavim, mai devreme sau mai tarziu de cate o boala de asta inevitabila care ne arunca la patul propriului pustiu intern care ne aduce aminte, scornind neincetat in adancul nostru, ca oricate medicamente am lua, ea va ramane mereu aici.

Uneori in viata ne mai oprim, crezand ca am simtit pe obraji briza sarata a marii. Intalnim oameni pe care-i socotim capabili sa ne schimbe si sa isi imparta calatoria in propriul pustiu cu noi. Cu cineva langa tine orice drum pare mai scurt, orice durere mai putin taioasa. Si mergi cu el de-a lungul timpului acordandu-i tot mai mult din autonomia ta. Ii daruiesti cuvinte pe care ti le rasplateste cu ascultare, ii daruiesti emotii pe care ti le intoarce cu zambete, ii daruiesti secrete pe care ti le protejeaza cu tacerea, pana cand persoana de langa tine renunta sa mai imparta acelasi drum cu tine, pentru ca a realizat, cu calcule stiintinfice, ca ar fi mai putin solicitant in materie de resurse daca ar continua drumul de unul singur, sau daca s-ar alatura altor calatori pe care viata inca nu i-a scos in calea lui dar care urmeaza cu siguranta sa apara.

Si atunci tu, absorbit de camaraderia pe care candva ai crezut ca o imparti, uiti sa vezi ca nu te mai asculta nimeni, ca umbra ta nu mai e ascunsa de umbra altcuiva, ca secretele ti le impartasesti eternului care oricum nu are glas sa le rosteasca mai departe, ci doar vuiet sa le raspandeasca vraja poate pana peste teritoriile de dincolo de marea ta care e acum un pic mai departe decat ieri.

Dar vei ajunge si la ea, intr-o zi, cand deja nu o sa iti mai pese, si nu o sa te mai doara atat de mult, daca intr-un final iti vei da seama ca e doar o iluzie si nu ceva real. Fie ca vei strange in pumni nisip sau apa, materia tot se va risipi, se va scurge printre degetele tale inapoi de unde a venit, in mare sau in pamant, pentru a-ti arata ca nimic din tot ce crezi ca ai in palmele tale la un moment dat, nu iti apartine. Totul se intoarce in origini, totul apartine siesi insusi ca intr-un joc in care cuvintele cheie nu contin pluralul de "noi", posesivul "al nostru" sau visatorul viitor "vom face". Suntem vesnic condamnati sa ne mintim ca intr-o lume al individualismului universal putem strecura hibrizi ai devotamentului si ai idealurilor in comun.

Este totusi o incercare frumoasa, demna de admirat dar vesnic condamnata la singuratate. Pentru ca oricat de mult ai incerca sa o amani, ea va astepta mereu la colt, trimitandu-ti din cand in cand sirene sa te ademeneasca, vuiete care sa-ti aminteasca de marea care freamata acolo undeva...

Introspectii

2011-04-26T18:30:00.003+03:00

De fiecare dată când mă conving că e inutil să mă mai apăr de tine, atunci simt că îmi aparții tot mai puțin. Ca și cum cuvintele s-ar întoarce împotriva mea, încep să-mi socotesc orice discurs ridicol. Nimic din tot ce rostesc și începe cu ”Eu” nu mai are sens, pentru ca ”Eu” și-a pierdut de mult autoritatea pe care o avea înaintea lui ”Tu”.

Mă regăsesc cu greu captivă în spatele gratiilor impuse de propria-mi tăcere. Mi-ai smuls iubirea din piept și ai pus în locul ei pietre, iar acum, o dată întors de unde cândva ai ales să pleci, îmi ordoni să simt din nou. Dar eu nu mai știu cum să simt, și cum să vibrez și cum să-mi dărâm zidurile ce-mi îngrădesc emoțiile.

Oamenii se schimbă atât de rapid încât nici nu mai poți spune că i-ai cunoscut vreodată. O dată transformați, ei lasă în mintea ta doar o proiecție a acelei persoane despre care nu poți să spui decât că ti-ai dorit și ai încercat să o cunoști.

Păcat...

Paște Fericit

2011-04-23T19:10:00.004+03:00

M-am trezit și am descoperit cu emoție că a venit primăvara, că e Paște din nou. Îmi aduc aminte cu nostalgie de Paștele de anul trecut care deși m-a prins foarte departe de casa și de tradițiile cu care eram atât de obișnuită, mi-a adus fericire pentru că, pentru prima oară în viața mea, străbăteam zecile de kilometrii ale minunatei Andaluzii. Eram lânga omul pe care îl iubeam, aveam pielea sărată de apa Mediteranei si tenul uscat de vântul rece al Sierrei Nevadei și adormeam noaptea în cort. Cozonacul anul trecut era înlocuit de pâinea dulce de Laroles iar drobul de omleta făcută la foc de tabără. Îmi era dor și în același timp nu îmi doream să mai plec.

Astăzi iar îmi este dor. Îmi este dor de Marusia și de ciocoflenderele mele, îmi este dor de el deși l-am revăzut acum 1 săptămână, îmi este dor de mare și de pământul uscat al minunatei Andaluzii.

Simt cu o oarecare emoție toți cei 21 de ani pe care îi am și care nu au încetat nicio clipă să mă surprindă. Ultimii 3 ani cel puțin mi-au adus atât de multe lucruri încât nu pot să fiu decât recunoscătoare. Este adevărat că am îmbătrânit și că am pierdut unele lucruri care mă făceau să mă simt încă un copil, însă mi-au dăruit în schimb capacitatea de a întelege că totul este trecător și că unicul mod de a-ți împăca sufletul cu această decepție universală este de a te resemna și a alege să trăiești în așa fel încât sa nu regreți nimic atunci când privești în urmă.

Aștept cu nerăbdare să văd pe ce meleaguri mă va găsi Paștele anul viitor și sunt entuziasmată pentru că simt că urmează ceva frumos, ceva măreț, ceva demn de orice clipă de tristețe sau rătăcire îndurată până acum.

Vă doresc Paște fericit dragii mei și sper să aveți parte numai de clipe care încă reușesc să vă surprindă, să vă scoată din cotidian.

Hristos a înviat!

Paris j'arrive:X

2011-04-02T18:55:00.002+03:00

On y va! On y va!

A Paris on y va!

[Sper sa am timp sa revad frumosul Paris in cele 4 zile de "sejur", si sa ma intorc acasa energica si motivata. Va pup infidels si ne auzim!]

Where does the love go?

2011-03-31T00:31:00.003+03:00

Si daca ar fi sa iti spun ce inca mai simt,

M-as cauta in buzunare de cuvinte

Le-as gasi cu siguranta goale si atunci m-as intoarce

In dreptul inimii

Sa caut cu mainile amandoua ceva

As scotoci, m-as rascoli pe dinauntru si pe dinafara

Pana cand as gasi sa smulg macar doua silabe

Care sa te multumeasca mai mult decat tacerea

Care spune mai bine decat orice cuvant

Daca ce a fost candva mai e, sau nu mai e

Acolo.

Daca ar fi sa fug de tine,

Oare unde as mai putea sa ma ascund

Cand ma inconjori din toate colturile lumii?

De maine

2011-03-28T23:07:00.003+03:00

"Priveam inainte cu ochii mari deschisi, si nu vedeam decat mizeria noastra. Era fara sfarsit. Aveam inca o data, limpede, sentimentul acestei mizerii si toata masura ei. Eram ca un bolnav care a trecut de criza, dar care stie ca boala nu a trecut, ci numai criza. Parca ma adanceam in ea fara oprire. Si mi-era mai bine asa. Am inceput sa plang, si am plans, de parca toata energia nervoasa acumulata in seara aceea pana la un punct in care trebuia sa ma sfarm se scurgea acum normal, prin siroaie de lacrimi. M-am usurat treptat"

(C.S.- Panza de paianjen)

De maine am sa ma trezesc devreme. Am sa deschid larg draperiile si am sa dau drumul la muzica in timp ce imi intind parul. Am sa imi pregatesc micul dejun si am sa imi fac cafeaua cu lapte. Am sa ma imbrac frumos chiar daca afara nu o sa fie soare, si am sa imi fac o poza in balcon.

De maine am sa renunt sa ma mai culc asa tarziu. 12 cel mult va fi ora care ma va gasi in pat, cu laptopul inchis, demachiata si gata de somn. De maine va rog sa nu ma corupeti la conversatii tarzii..cel putin pana cand vine vara.

De maine am sa citesc mai mult si am sa-mi respect to do list-urile care stau parasite si neupdatate pe birou. Am sa-mi fac o lista cu toate cartile ramase necitite, si pana in iunie sper sa ma ajung din urma cu lectura. De maine am sa invat sa folosesc timpul in favoarea mea si nu am sa-l mai las sa ma imbolnaveasca de tristete. Poate asa, cu un pic de ordine si perseverenta voi reusi sa-mi ies din propria latenta si sa invat sa redevin eu.

De maine am sa invat sa fiu mai permisiva si mai ingaduitoare. Am sa ma conving poate, ca nu toti oamenii sunt nedemni de incredere. Am sa reincep sa-ti scriu, poate un cuvant, poate doua, pana cand limbajul nu va mai fi o bariera impotriva sentimentelor pe care nu reusesc sa le exprim pe cat de bine as vrea. Cu toate astea, voi ramane atenta, poate un pic ai mult decat am fost pana acum, la puterea cuvintelor pe care le rostesc. Daca diplomatia e o arta, atunci o voi invata.

De maine am sa invat sa ma echilibrez si sa ma domin. Am sa invat, cu ajutorul regulilor, sa imi valorific intr-un mod mai evident libertatea si varsta pe care o am. Sper doar sa nu ma abat si sa nu cad prada propriilor mele excese. De maine voi fi in post spiritual auto-impus si sper ca la sfarsitul lui sa ma regasesc eliberata de vesnicii mei demoni.

Noapte buna infidels.

So this is how being a grown-up feels like...

2011-03-21T22:13:00.003+02:00

Nu stiu cand am crescut.

Daca as putea sa ma intorc in pat si sa ma ridic de sub plapumi din nou copil n-as ezita. Se spune ca toata lumea are zile bune si zile rele. Astazi n-am fost in cea mai buna forma a mea,tocmai pentru ca mi-am dat seama ca joaca de copii s-a cam terminat pentru mine. N-as putea sa spun ca am avut cine stie ce copilarie prelungita si minunata, insa astazi ea, mi-a parut mult mai rezonabila decat viata de adult.

Maturitatea poarta o greutate pe care multi dintre noi o ascundem, dar pe care toti trebuie sa o suportam. Fara indoiala a fi adult e o sarcina coplesitoare. Pentru ca deodata, toata libertatea de care ne agatam naivi, si cu care ne mandream acum cativa ani, pare din ce in ce mai vaga, mai abstracta, la fel ca o teorie pe care am invatat-o mecanic in scoala, ne-a ramas intiparita in memorie, dar pe care nu am incercat niciodata sa o demonstram. Pentru ca libertatea aceea intra in categoria adevarurilor de necontestat pe care nu am fi avut nicicand curajul sa o punem sub semnul intrebarii.. asta pana azi.

Clipa in care iti dai seama ca ai crescut mare este unul foarte dureros. Si asta doar datorita faptului ca in momentul in care iti dai seama de acest lucru, te gandesti aproape instantaneu ca trebuie sa ai un plan de actiune pentru a te putea adapta cat mai eficient noii perioade. Si atunci, incepi sa cauti prin buzunarele jachetei cate un as pe care sa-l poti scoate la nevoie. De cele mai multe ori avem unele carti pe care le putem arunca pe masa si care ne pot garanta cateva victorii. Din pacate ele nu sunt suficiente. Ultima carte este primul semn ca in curand vom intra in panica pentru ca iata..habar nu avem ce urmeaza sa facem in continuare. Si ca intr-un film prost in care paranoia e servita la felul principal, se pare ca toti au cate un atuu pe care sunt gata sa mizeze, un plan de actiune care sa-i orienteze si sa-i ghideze, mai putin tu. Toti copii aia prosti si aiurea care aveau note mai mici decat tine in liceu sau de care radeai pe sub banci cand mai faceau cate o gafa stiu ce vor sa faca in continuare. Toti cei care pareau sa nu se desprinda niciodata de fusta mamei au acum un job, unii dintre ei locuiesc singuri sau cu colegi de camera prin alte orase, pe cand tu ai ramas tot acasa, locuind cu parintii, cerandu-le bani sa iesi in oras, sunand atunci cand stii ca ai sa ajungi mai tarziu.. La naiba, iti zici, si te intrebi si te chinui incercand sa-ti dai seama unde ai gresit, unde n-ai procedat corect, de ce altii au putut si tu nu? Si chestia cea mai trista e ca mai auzi si cate o melodie de aia pe sentiment la radio, un fel de motivational speech pe note muzicale, o minunatie care in loc sa te ia si sa te tranteasca cu cur#l de pamant (pardon my french) si sa te faca sa realizezi ca e timpul sa faci ceva, te face, din contra, sa zici ca nu esti singurul in situatia asta si ca orice ar fi tot trebuie sa se rezolve cumva toata situatia asta. Ei bine nu e chiar asa..viata se intampla si pe langa noi. Nu o sa vina nimeni sa ne traga de maneca sa ne duca sa ne angajam, sau sa ne dam examenele, nu o sa vina nimeni cu premii si cu laude doar pentru ca existam si ne iubim asa cum suntem..dar asta e o alta drama pe care n-am energia sa o parcurg acum...

Like i said being a grown up sucks. Tocmai pentru ca daca nu esti atent te indepartezi foarte usor de toate micile tale placeri in favoarea rutinelor zilnice, a stresului si a preocuparilor pamantene. Te trezesti ca nu mai poti asculta muzica atunci cand lucrezi pentru ca te deconcentreaza, te trezesti ca nu mai poti scrie pe blog pentru ca esti mult prea obosit ca sa mai poti sta la "povesti", te trezesti ca nu mai ai rabdarea sa le raspunzi parintilor cu atat de mult calm cand intreaba cate ceva care le-a mai fost explicat de vreo doua trei ori inainte. Te trezesti ca nu poti adormi nu din cauza faptului ca esti deja ocupat sa visezi cu ochii deschisi ci pentru ca nu stii cum sa iti imparti mai bine timpul, sau ca iesirile tale in oras sunt limitate de vesnicele fraze: "dar nu stau pana tarziu ca maine ma duc la munca", " nu stau mult ca maine ma trezesc devreme"...

Exista vreo solutie pentru toata treaba asta? Nu. Pentru ca timpul, asa cum am mai spus este o boala incurabila. Toti ne imbolnavim de timp si toti ajungem sa murim din cauza lui. Pentru ca el trece fara sa ne lase sa ne gandim si sa ne disciplinam pentru a deveni din copii- adulti cu norma intreaga. Si pe langa timp mai exista si lumea care isi construieste asteptari pe seama ta. Si cu cat mai inteligent si mai capabil pari, cu atat asteptarile sunt mai mari, mai usor de dezamagit..

Mi-e greu sa fiu adult dar incerc sa o fac cu demnitate. Chiar daca demnitatea mea inseamna uneori aroganta, agresivitate sau refuzul de a face ceea ce fac ceilalti. Imi este greu sa ma modelez desi realizez ca sunt multe lucruri pe care trebuie sa le schimb pentru a deveni un om mai bun, mai profesionist si mai capabil. Sarcina cea mai grea pe care trebuie sa o experimentez este aceea de a planui. Pentru ca niciodata nu m-am priceput la asta, niciodata n-am fost pusa in situatia de a gandi strategic. In fiecare zi trebuie sa invat sa suport omul care devin, sa-l inteleg si sa tin pasul si in acelasi timp trebuie sa si zambesc si sa ma prefac ca el a fost mereu acolo.

Lovely

2011-03-09T23:57:00.003+02:00

Si uite asa se intampla de mai dai peste cate un film care iti rascoleste tot interiorul, te face sa zambesti si sa plangi stangaci in fata monitorului si sa te intrebi, de ce..oare de ce nu ni se intampla si noua ca in filme?

De ce nu iubim cu aceiasi intensitate? De ce nu traim clipele cu aceiasi emotie? De ce nu avem "norocul" sa dam peste un baiat asa bun sau peste o fata atat de deosebita? De ce nimic nu este ca in filme?

Ei bine..lucrurile nu sunt chiar asa de simple on earth..oricat de frumoase si de relaxante ar fi unele ilustrari, poate ca totusi impactul lor nu este unul tocmai pozitiv asupra subconstientului nostru..pentru ca ne proiecteaza imagini care nu vor exista niciodata decat intr-un plan superficial.. Asteptam atat de mult sa vina cel/cea potrivit/a incat dam cu piciorul la ce avem, ne impotmolim la cel mai mic obstacol si renuntam..pentru ca asa este... lucrurile bune se intampla numai in filme.

Dar ce ar fi daca de maine am hotara, si ne-am dedica in totalitate acestei hotarari, sa facem din fiecare clipa a noastra una demna de secventele din filmele americane? Poate ca e greu sa ne imaginam un asemenea scenariu, insa cum imaginatia este cea mai puternica arma pe care o detinem, cel mai puternic si eficient instrument de constructie...atunci nimic nu este imposibil.

Mi-e usor, recunosc, sa fiu optimista in cuvinte. Poate acum sunt un pic carried away de filmul asta care m-a emotionat si mi-a placut (but what the hell, cu totii avem catalizatori emotionali, nu e nimic patetic in asta) insa sper si imi doresc sa schimb ceva in atitudinea mea, in modul meu de a fi, in asa fel incat sa nu-mi transform doar viata mea in scenarii de film ci si viata celor din jurul meu.

Gurile carcotase o sa spuna ca imit sau ca nu e deloc original sa iti doresti asta. Insa imitatia e fireasca, e un proces prin care ne educam, cu care invatam sa ne acceptam pe sine si pe ceilalti. Este primul mod in care descoperim iubirea, senzualitatea si poate unicul mod in care ne putem transmite pe sine celorlalti in cele mai bine intelese moduri.

V-am lasat mai jos pasajul meu preferat din film. Vi-l recomand cu toata inima si recunosc ca desi sunt in general cold hearted, filmul asta chiar m-a facut sa plang in pat ca o cucuvea batrana si singura...

Updates

2011-02-19T23:39:00.005+02:00

Stiu ca am fost un copil obraznic si nu am scris mai nimic lately. Cu atat de multe lucruri intamplandu-se in jurul meu parca mi-am pierdut condeiul. Ma simt de parca toate cuvintele nu ar fi demne decat de interiorul meu pe care il tin sub tacere aproape de fiecare data, cu un antrenament care nu permite niciun punct slab, nicio ezitare.

Imi e dor de prietenele mele si ma bucur ca in curand o voi vedea si pe Darius. Vio s'a intors, in curand o voi vedea si pe Marusia si ne vom plimba cu zambetul pe buze pe strazile vechei Rome..doar Cami ce mai am de asteptat pana sa o vad..Cu toate astea timpul trece repede!

Atat de repede incat nici nu mai stiu cand m'a adus in fata unui job, a unei facultati care se incheie, a vietii de adult. As vrea sa iau o pauza si sa ma intorc la copilul aiurit care eram acum ceva timp, insa mintea mi se opune cu o inertie ingrata pe care nu mi-o pot explica. De parca intelepciunea pe care mi-au adus-o anii e preferabila in fata micului copil care nu prea se ingrijora de viitor si de cariera..de amor si de alti demoni:))...

Acum cateva zile am repetat acele doua cuvinte. Le'am trimis intr-un mesaj cand eram un pic ametita si vulnerabila. Romance and Ballentine's don't make a perfect match..acum nu stiu daca regret sau nu, daca intr-adevar le simt sau nu, dar parca au lasat in mine un gol mai mare decat il provoca neputinta mea de a le gandi si de a le exprima..

In 2 zile mergem la Roma asa ca sper sa revin cu ganduri proaspete si cu un entuziasm mai promitator decat cel de acum..

Noapte buna infidels. Sper ca nu m'ati dat uitarii..

Keep me off the ground

2011-02-13T01:16:00.003+02:00

Stai in sufletul meu

Cu palmele amandoua ma sprijini si imi spui

Ca niciodata nu ai sa ma lasi sa cad.

Iar eu ma abandonez in grija ta

Cu aceiasi usurinta cu care ma abandonez in iluzia

Ca toate lucrurile sunt mereu asa cum par.

Cu toata greutatea mea ma prabusesc spre tine

Mai intai cu inima apoi cu ochiul

Care orb, nu vede ca toate formele dintre noi

S-au meterializat,

Au capatat distante de mii de kilometrii

Pe care corpul meu mic nu le va putea parcurge

Pentru a ajunge inapoi la tine.

Intre mine si tine e lumea

Care ma priveste si ma condamna

In timp ce cad...

Orbeste ma abandonez tie

Sperand sa fii acolo sa ma prinzi si sa imi spui

Ca o data si pentru totdeauna am ajuns acasa.

Ar fi fost mai bine daca nu ti-ai fi oferit bratele inaintea mea

Ca pe cel mai stabil juramant de siguranta.

Ar fi fost mai usor sa ma ridic

Stiind ca n'am auzit nicicand acele doua cuvinte

Parasindu-ti buzele pentru a ma condamna

Sa nu pot nicicand sa nu le cred...

Am cazut si mainile tale nu au fost acolo sa ma prinda..

[Minunat..:-<]

Bonne anniversaire!

2011-02-07T23:56:00.006+02:00

Si daca as intoarce timpul inapoi nu as schimba nimic. Pentru ca tot ce a fost m-a ajutat sa fiu tot ce sunt astazi. Iar gandul ca niciodata nu voi fi prea departe, gandul ca niciodata nu vom gasi cuvintele pentru a ne spune "La revedere" definitiv, toate astea ma fac sa cred ca undeva, cineva are ceva bun pregatit pentru mine. ..iar daca tu esti acel ceva mai bun sunt gata sa incep sa fiu si eu cineva mai bun..

Bonne anniversaire!

:X

2011-02-07T17:18:00.000+02:00

song of my day

2011-02-02T22:42:00.001+02:00

It's all about the coffee:X

Reading

2011-01-29T00:42:00.006+02:00

"Am dorit mereu sa ies din coaja mea pe o plaja in fata marii unde sa ma pot face una cu nisipul, cu pietrele si cu pescarusii si in acelasi timp, obsedat de mine insumi, am facut totul ca singuratatea mea sa devina perfecta. Si astfel n-am trait poate decat pentru mine, cu toate ca am iubit atatea lucruri. Ca si cum toate eforturile mele au fost indreptate catre un singur scop: sa-mi ridic singur, dinlauntru, propria inchisoare si sa-i astup toate caile de iesire(...)"...

Octavian Paler -Viata pe un Peron

La multi ani!

2011-01-26T11:28:00.003+02:00

Astazi este o zi speciala. Astazi este iar ziua ta.

Este foarte greu sa ma impac cu ideea ca timpul pentru noi zboara atat de repede si ne condamna la maturizare. Astazi 23 si ieri, trageai de sfoara micul camion in care ma asezasem mandra si lenesa, in asa fel incat sa se miste si sa ma amuze, sa ma bucure.

Indiferent de toate clipele care au fost, am vegheat una asupra celeilalte si nu ne'am lasat invinse. Am ras, am plans, am izbucnit de furie, ne'am bucurat, am injurat si am pierdut nopti fiind inainte de toate, cele mai bune prietene.

Sunt binecuvantata ca existi si pentru asta incerc sa exist, in cea mai buna forma a mea, pentru tine.

Te iubesc si iti doresc sa ai o zi de nastere cat mai frumoasa.

La multi ani!

...

2011-01-23T21:28:00.002+02:00

Erin McCarley- Pitter - Pat

I've lost my sense of right and wrong

Well-justified my soul to carry on

It feels so damn good to write off the rules

But when a new day breaks, I'm left a fool

I'm such a fool...

2011-01-17T14:49:00.000+02:00

gata demografia...inainte cu sesiunea we gooo!

Lie to me

2011-01-13T17:09:00.004+02:00

Te trezesti de dimineata si stii ca azi viata ta o sa fie altfel. Te imbraci grabit si simti ca hainele care ieri iti veneau atat de bine astazi ti-au ramas mici si te strang. Inaintea oglinzii chipul tau incepe sa schiteze un zambet sfidator, ceva in sinea ta stie ca astazi nimeni si nimic nu poate sta in calea ta.

Ca si cum pe fundalul propriei tale existente s-ar derula un mare discurs motivational, pasesti afara si respiri aerul rece. Intr-un minut vei auzi semnalul de Go si vei sti ca e randul tau sa alergi, sa te amesteci printre toti ceilalti, sa tragi de tine din toate partile si sa tresalti plin de energie cand triumfator vei rupe cu pieptul panglica de finish.

Toti avem momente de astea cand simtim ca imposibilul e doar un mecanism de aparare pe care parintii nostrii ni l-au construit pentru a ne proteja de esec. Insa ceea ce ei nu ne-au zis a fost ca esecul si nu victoria permanenta te invata sa avansezi. Toti avem zile in care chiar daca nu ai toate motivele sa spui ca esti fericit, ai cel putin un motiv care sa te faca sa spui ca totusi nu'ti lipseste mare lucru. Sunt zilele rare pe care am vrea sa le prelungim la nesfarsit, zilele in care succesul vine parca atras de toata atmosfera de care ne inconjuram. Si ce bine ar fi daca am avea puterea sa transformam fiecare zi intr-o asemenea zi.

Daca as sta sa ma gandesc bine, acest lucru ar fi realizabil (cel putin in ceea ce ma priveste). Si primul pas ar fi :trezirea de dimineata. Oricat de mult detest sa ma trezesc de dimi, trebuie sa recunosc ca ma organizez mult mai eficient cand imi incep ziua de devreme. Apoi cu un pic de activitate fizica, un mic dejun sanatos si bineinteles cafeaua sfanta, cred ca ziua ar putea demara numai bine. Pentru a consolida binestarea trebuie doar sa ma gandesc la cei dragi, la toti prietenii mei si la toate clipele minunate care ma leaga de acestia. Negresit, o camera bine organizata cu patul facut si draperiile trase astfel incat sa lase sa intre soarele, haine diferite de cele in care dorm, parul aranjat si tenul bine pus la punct.

Suc de portocale, un pic de muzica si deja ziua asta pare ca e mai frumoasa. As putea chiar sa ma apuc sa citesc ceva pentru sesiunea care vine dar mai trag un pic de timp, mai las loc catorva conversatii pe mess, pentru ca nimic nu merge mai bine cu starea asta decat o barfa proaspata.

Oricat de greu ar fi sa ne mobilizam si sa ne gasim motivatia pentru a face un anumit lucru, este mai mult decat evident faptul ca totul depinde de ambient. Daca nu ne inconjuram de un mediu care sa ne provoace liniste si armonie nu o sa reusim niciodata sa terminam ceea ce ne'am propus sau sa gasim macar cheful necesar pentru a incepe. Si uneori pentru a reusi trebuie sa mintim. Sa ne mintim de la inceput ca nu exista sansa de a da gres, sa ne mintim ca avem toate aptitudinile necesare, sa ne mintim ca prin simplul fapt ca am reusit sa sfidam o zi care se anunta ploioasa am devenit mai putin singuri, mai putin morocanosi, mai aproape de lume sa ne mintim ca de azi inainte nu ne va mai fi teama..

Ryan Star--Brand New Day

Becoming a better me

2011-01-11T21:07:00.003+02:00

Primele zile ale anului mi'au adus clipe de o luciditate mai mult decat neasteptata. Am reusit fara sa stau pe ganduri sa'mi intorc viata pe dos si sa planific o calatorie, si nu-mi pare rau. Inca de la inceputul anului mi'am dat seama ca este timpul sa las la o parte trecutul si sa imi continui viata mergand pe directii pe care le cunosteam dar le lasam in umbra sau pe directii noi.

Aproape ca nici nu stiu de unde sa incep micul meu rezumat. Poate cu noaptea marelui revelion sau cu ultimul weekend.. Poate ca ar trebui, asa cum sa cuvine, sa vorbesc despre "evenimentul"cu o mai mare incarcatura emotionala pentru mine: am plecat la munte.

Da. 3 zile de Brasov in care am vizitat aproape tot ce imi propusesem si in care am avut parte poate de mai multa grija si afectiune decat meritam, data fiind reputatia mea de Cruella. Desi drumul a fost extrem de lung si de obositor, cred ca e una din experientele pe care le-as repeta fara niciun regret pentru ca fiecare minut a meritat. M-am simtit ca acasa si poate de aceea cand am plecat din gara am simtit ca o bucatica din mine ramane acolo. Am fost trezita cu cafea calda dis de dimineata si am mancat cea mai buna pizza de pe anul asta fara sa ma gandesc la calorii, am ras si am inotat, am ramas cu gura cascata in fata peisajelor montane si mi'am lasat cel putin pentru o zi garda jos in fata afectiunii si caldurii. Am facut multe poze si am lasat toate grijile acasa. Aproape ca am pierdut trenul si la dus si la intors, iar in Gara la Brasov am fost intampinata de o mana lipita incognito de fesa mea stanga. Nu stiu daca as putea sa exprim acum modul in care simt ca aceasta mica excursie m'a schimbat, insa sunt sigura ca de acum inainte voi incerca sa'mi ascult mai mult inima desi uneori imi dicteaza lucruri nebunesti.

Cert este ca m'am incarcat de energie si voie buna si sunt aproape sigura ca ultimul weekend a fost exact ce imi lipsea, ingredientul perfect pentru a incepe cu dreptul un an dificil si o sesiune surprinzatoare:)).

Iar tie .. bineinteles : "Multumesc" si sper ca data viitoare (God knows when that will be) n'ai sa te mai abtii atat. >:)

Amy Winehouse - Will you still love me tomorrow

The corner

2011-01-05T22:27:00.000+02:00

Batranii nostrii

2011-01-05T20:43:00.005+02:00

Am citit ceva mai devreme pe un blog, un lucru care recunosc ca m'a afectat un pic mai mult decat ma asteptam. Era un oarecare manifest impotriva unei categorii de varsta, care la noi in oras, pare in ultima vreme a domina. Da este vorba despre ei, despre cei batrani, despre bunicii nostrii care ne-au crescut cu drag, care au avut grija de parintii nostri si i-au educat sa ne fie la randul lor parinti.

Este vorba despre acei oameni care au simtit viata in alte haine, cele gri ale unor timpuri restrictive, cele stramte ale unor conditii de viata care desi nu promiteau libertatea atat de mult pe cat o promit acum, promiteau virtuti si valori care noua, celor tineri, azi ne sunt atat de straine.

Da, este adevarat ca poate noua, celor care nu le trecem pragul si cei ce nu le saruta obrajii incretiti de vreme, nu ni se par cine stie ce modele in viata. Gasim mereu motive sa ii criticam si sa ii alungam din stilul nostru de viata atat de cool si de modern, preferam sa-i uram si sa'i criticam, fara a ne da seama ca o facem din revolta fata de propria noastra natura. Toti suntem condamnati sa imbatranim. Toti vom ajunge in locul lor, pentru ca asta este ordinea fireasca a timpului. Intrebarea care ma face sa fiu sensibila la subiectul asta e simpla: "As putea eu oare sa infrunt aceiasi ura cand voi fi carunta, pe care cei ce noi ii dispretuim pentru micile lor activitati cotidiene, o infrunta zi de zi in autobuz, pe strada, in institutiile publice?". Raspunsul este unul clar si la obiect :NU!

Imi iubesc bunicii, am cea mai perfecta bunica din toata lumea si numai gandul ca cineva ar putea sa o ia in ras sau sa aduca vreun cuvant urat la adresa ei ma innebuneste. Tocmai de asta incerc sa fiu rezervata si sa respect pe cat pot eu de mult oamenii batrani. Pentru ca sunt mai intelepti decat noi, pentru ca si-au dedicat viata noua si pentru ca au muncit ca noi sa traim intr-o lume mai buna, mai libera.

Imi este rusine pentru toti cei ce ii dispretuiesc si imi doresc ca timpul sa ii faca mai intelepti, atat de intelepti incat sa fie pregatiti sa treaca peste snobism si aroganta si sa accepte ca daca nu erau ei noi nu am fi fost nici macar jumatate din "oamenii" care suntem acum.

Cine nu are batrani sa si-i cumpere, iar cine ii are sa ii respecte!

Vendredi, 31/12/2010

2010-12-31T00:21:00.003+02:00

Curpins pentru 2010:

Erasmus
Amour
Voyage, Voyage, Voyage
Dor de casa
Dor de casa
Voyage, Voyage, Voyage...
Acasa
Mare
First real Job Experience
First Paycheck
Constanta
Emotii
Zapada
Constanta
Tristete.

Cam asa ar suna, pe scurt, anul care maine trece. Am avut parte cam de tot ce mi-am dorit si nimic de pe lista de "things to do" nu a ramas nebifat. Si totusi, desi am reusit tot ce mi-am propus, anul asta de sarbatori am fost pretty much in the dumps. Am tot incercat sa pun totul pe seama absentei Marusiei, si a prietenelor mele, insa nu stiu daca ar fi o explicatie suficienta. Necesara da, suficienta nu.

In ciuda maretiei cu care se impune lista de sus trebuie sa recunosc ca ar mai fi mers strecurate cateva lucruri pe acolo care m-au facut sa ma simt implinita.

Tot ce pot sa-mi doresc "la rascruce de ani"(urasc expresia asta si nu stiu de ce), este ca 2011 sa fie si mai frumos si mai plin de impliniri . Ma gandeam azi in timp ce mancam la toate femeile care devin peste noapte celebre si-si abandoneaza studiile. Mi-a fost greu sa-mi imaginez ca daca peste noapte as castiga la loterie mi-as abandona scoala. Cred ca asta a fost singurul meu motor de evolutie, singurul "lucru" care m-a impins intotdeauna sa ma depasesc. Nu de curand a trebuit sa'mi vizualizez parcursul profesional. Am fost nevoita sa fiu pusa fata in fata cu asteptarile pe care le am fata de mine, pe termen lung si pe termen scurt. Mi-am propus ca urmatorii doi ani sa mi-i petrec tot in mediul academic. Nu imi imaginez cum ar fi sa nu urmez un Master, si dupa Master probabil imi voi dori un doctorat. Multi poate nu ma inteleg si nu mi-e greu sa-mi imaginez lucrul asta din moment ce pana si eu ma intreb daca voi mai rezista presiunii pe care mi-am tot impus-o in ultima vreme. Ironic e ca inca nu simt ca exploatez la maximum tot potentialul pe care il am. E un neajuns care ma face sa fiu mereu nemultumita, vesnic in cautare de alt proiect, de alta limita pe care sa o sfidez.

In 2011 imi doresc sa renunt la coca-cola (exceptand perioada de sesiune cand Cola face parte din my personal toolkit), vreau sa mananc mai multe legume, sa fac mai mult sport, sa ma rog mai mult, sa incep sa cred mai mult, sa citesc si sa calatoresc mai mult, sa imi creez un program de somn rezonabil si sa incep sa fiu mai putin caustica. Imi doresc pentru 2011 sa spun mai des persoanelor din jurul meu cat de mult conteaza pentru mine, si inainte de toate sa le arat intreaga mea recunostinta. Imi doresc bineinteles sanatate pentru familia mea, prietenii mei si pentru mine, imi doresc sa devin mai inteleapta, sa ma distrez mai mult, sa experimentez si sa rad mai cu pofta decat in 201o.

Vreau ca in 2011 sa am curajul sa spun tot ce simt exact atunci cand simt. Vreau sa nu-mi mai fie teama sa iau ce mi se cuvine, si as vrea sa gasesc o modalitate sa ma asigur ca n-am sa pierd nicio lupta pe tot parcursul anului. Desi horoscopul e un pic ingrijorator, vreau sa ies din karma asta si sa imi creez propria zodie...

Anul asta o sa fie anul Cza infidels! I promiss >:)!

i'm

2010-12-27T01:46:00.003+02:00

I drink,I sometimes smoke, I laugh and I speak loud.

I'm brave though I'm afraid and i never quit.

I dream, i fight, i misbehave.

I don't believe in anything or anyone but myself, i trust no one but myself.

I'm bad, I'm diabolic, I'm sarcastic.

I never hate, i rarely envy.

I hide, I fake, and sometimes I lie, but only to myself.

I don't show my emotions.

I don't clearly communicate my thoughts.

I hardly fall into anything and i easily fall out of everything.

I'm a mess in all social matters but my disguise never fails me.

I'm not perfect, but lately I've felt like everyone around wants me to be that way.

I'm still becoming who i am.

In Ajun de Craciun

2010-12-24T17:00:00.005+02:00

Pentru ca inca o data este Craciun, am spus sa ies din "anonimatul" recent si sa va urez voua, tuturor celor ce imi sunt aproape, si tuturor celor care inca ma mai citesc din cand in cand: Craciun Fericit!
Prietenelor mele care sunt departe de casa, Marusiei mele iubite, vreau sa le spun ca imi este dor de ele si ca nu trebuie sa se intristeze ca suntem la mii de kilometrii distanta pentru ca eu ma gandesc mereu la ele..in plus cu ocazia absentei voastre temporare, vom avea alibiul perfect pentru a ne face crita cand veniti acasa, de a schimba cadouri si de a ne bucura, nu la o cana de vin fiert ci la un cocktail rece si delicios, poate chiar pe o plaja.
Si nu in ultimul rand, pentru ca anul asta nu am brad de Craciun, m-am gandit sa inviorez putin atmosfera si sa improvizez, asa cum stiu eu mai bine:
Va pup si va urez inca o data Craciun Fericit si un Ajun plin de cadouri!

salement romantique

2010-12-18T21:50:00.011+02:00

Cel mai tare urasc starile alea cand ai atat de mult de lucruri de facut dar nu stii de unde sa incepi. Si stai asa, analizand totul, facand planuri si liste detaliate cu absolut toti pasii pe care trebuie sa-i urmezi desi stii ca in final ai sa te duci la culcare si ai sa abandonezi toate proiectele pentru urmatoarea zi, sperand ca iti vei gasi elanul necesar de a incepe.

Si n-ar fi atat de obositor daca macar ai gasi acel ceva care-ti face sufletul sa taca, sa respire linistit si sa se bucure de timpul liber. Lipsa de activitate ar trebui sa fie placuta. Ar trebui sa fie relaxanta.

Ar trebui.

Multe lucruri nu sunt asa cum ar trebui.

Nu ar trebui sa ne anihilam instinctele, nu ar trebui sa ne mintim pe noi insine, nu ar trebui sa asteptam o alta zi pentru a ne rezolva treburile, nu ar trebui sa lasam timpul sa ne vindece toate ranile.

Ar trebui si ar trebui sa nu ne mai complicam. Dar este greu.

Asa ca lasi pe repeat o melodie care ti se pare ca te intelege mai bine cat oricine si ignori toate lucrurile care aparent merg bine, care aparent prevestesc vremi mai calduroase.

De ce trebuie sa fie mereu greu sa accepti ca ai pierdut, ca n-ai facut alegerea corecta, ca iti este dor sau ca pur si simplu esti departe de toate lucrurile care te fac sa te simti bine indiferent de orice. Cum ai putea sa fii motivat cand simti ca pierzi tot, ca indepartezi pe toata lumea?..

Trebuie sa merg mai departe imi spun.

Imi dau parul din ochi si respir adanc

Ma imaginez acolo unde vreau sa ajung si sper ca o sa reusesc.

Pentru un minut sunt acolo

Ma simt libera..

My dream came true

2010-12-17T23:36:00.002+02:00

Mare iarnaaaa..:X

Parca n-a fost asa rau, nu?

Pentru inca 7 minute inca mai am exact 21 de ani

2010-12-16T23:52:00.005+02:00

Pentru inca 7 minute inca mai am exact 21 de ani. Nu stiu exact cat de bine se citesc toti anii astia pe chipul meu, insa eu simt fiecare an in parte cum si-a lasat amprenta si amintirile in fiecare por al pielii mele.

Astazi mi-am primit cadourile. Surprize frumoase care m-au facut sa ma simt apreciata. Surprize care m-au facut sa ma conving inca o data ca starile cele mai intense nu au nevoie de catalizatori puternici.

Pentru inca 5 minute am sa-mi las zambetul sa dainuiasca pe chip, si-am sa-mi urez singura "La multi ani!" asa cum trebuia sa o fac de dimineata cand m-am privit in oglinda. Sunt mandra de mine si am speranta ca voi deveni cineva si mai bun. Sunt multumita ca imi mentin perspectivele la aceleasi standarde inalte si ca inca mai am curajul sa spun exact ceea ce simt. Ma cunosc poate mai bine ca oricand, si ma descopar mai sincera si mai greu de inselat ca niciodata. Port cu cei 21 de ani si in curand 1 zi, ranile pe care varsta de 20 mi le-a lasat scrise cu litere mari pe trup. Daca pana acum n-am ocupat decat un mic loc intr-o alta inima, de acum inainte voi incerca sa cuceresc in totalitate, sa domin si sa revendic ce e al meu. Acum cand am trecut cu o zi de varsta de 21 de ani stiu sigur ca nimic nu ma poate opri sa obtin absolut tot ce doresc.

La multi ani mie si va multumesc ca ma iubiti asa cum sunt.

off

2010-12-15T22:14:00.001+02:00

..21 a moi..

Recent updates

2010-12-13T23:12:00.006+02:00

Ellie White (ex Dj Project) - Nu te mai vreau (Original Radio Edit Prod by Play Win) www Muzica ws

*

Good news: Am promovat examenuuuul Delf B2. Sunt oficial posesoarea atestatului...ceea ce inseamna ca poate pana la sf. anului voi revedea Marea Neagra. Just like i've always dreamt.. Seaside in winter time:X.

Bad news: In 3 zile e iar 16 decembrie..I'm still getting old.

Nu stiu cum am sa reusesc sa ma organizez zilele astea. Simt o greutate mare pe umerii mei care nu ma lasa sa avansez. Daca rezultatul asta si emotiile aferente erau scuza pe care o foloseam pentru a-mi masca franarea, acum nu mai am in spatele caror cortine sa ma ascund. I just have to face reality si sa ma pun frumusel pe treaba, ca un student sarguincios. De maine incep rutinele cu "to do list" si sper sa nu ma abat deloc de la acestea. Trebuie sa imi cizelez toate discursurile pe care le folosesc impotriva-mi propriei constiinte, sa-mi reprioritizez viata si sa las la o parte toate lucrurile care ma trag in jos.

Sper ca varsta de 21 o sa-mi aduca mai multa intelepciune si tarie de caracter. Fara indoiala, varsta de 20 a fost una minunata care deja imi pare ca a trecut mult prea repede. Sper ca noua varsta sa-mi aduca sanse si mai marete de auto-perfectionare si sa reusesc sa'i incurajez pe cei din jur sa faca intocmai cu propria lor persoana. Simt din ce in ce mai mult presiunea unei vieti independente si oricat de nerabdatoare as fi, pe atat de teama imi este. Nu stiu daca ceea ce simt acum e entuziasm sau frica, stres post-examen sau usurare.

Singurele adevaruri in care cred sunt cele pe care nu le-am formulat singura, cele ce au fost formulate fara voia mea, de voci pe care candva le iubeam dar care azi mi-au amintit ca trecutul a trecut...

2010-12-12T01:23:00.001+02:00

Ramai langa mine..

enjoy

2010-12-11T01:12:00.005+02:00

[Te deslizas como si fueras de viento
y al contacto con mis dedos te desvanecieras.]
Minunat..

Thoughts

2010-12-09T00:40:00.004+02:00

[Picture: Salvador Dali- Ispitirea Sfantului Anton]

Que est-ce-qu'il reste encore a dire quand on n'a aucune idee sur les dimensions de ton propre vide interne?

Que est-ce-qu'il reste encore a faire pour se dérober à entendre avec le coeur, les memes lignes:

Je t'aime..

Moi non plus..

[Un de ces jours-ci, je me serais guérie..

T'est pas mon ennemi]

Camus time

2010-12-07T21:07:00.006+02:00

[Tablou: Nasterea Lichida a Temerii-Salvador Dali]

".. Marele oras tacut nu mai era atunci decat o adunare de cuburi masive si inerte, in mijlocul carora numai efigiile incremenite ale binefacatorilor uitati sau ale oamenilor mari din vechime, inabusiti pentru totdeauna in bronz, incercau, cu falsele lor obrazuri de piatra sau de fier, sa evoce o imagine degradata a ceea ce fusese omul. Acesti idoli mediocrii tronau sub un cer dens, la incrucisarile strazilor fara viata, mase insensibile care intruchipau destul de bine domnia nemiscarii in care intrasem, sau cel putin ordinea ei ultima, aceea a unui mare cimitir in care ciuma, piatra si intunericul, facusera sa taca din cele din urma orice voce.."

"Pentru ca se poate presupune ca aceste actiuni frumoase n-au atata pret decat pentru ca sunt rare si ca rautatea si indiferenta sunt motoare mult mai frecvente in actiunile oamenilor(...)Raul care este in lume provine aproape intotdeauna din ignoranta, si bunele intentii, daca nu sunt luminate de constiinta, pot sa faca tot atatea stricaciuni ca si rautatea. Oamenii sunt mai curand buni decat rai, si, in realitate, nu asta e problema. Ei sunt insa mai mult sau mai putin nestiutori si asta e ceea ce se cheama virtute sau viciu, viciul cel mai dezasperant fiind cel al ignorantei care crede ca stie tot si isi permite atunci sa omoare. Sufletul ucigasului este orb, si nu exista bunatate adevarata, nici iubire frumoasa fara toata clarviziunea posibila"

"...si in timp ce, in primele saptamani, aveau tendinta sa se planga ca in dragostea lor nu mai intalneau decat umbre, isi dadura mai tarziu seama ca aceste umbre puteau deveni si mai inconsistente, pierzand pana si cele mai neinsemnate culori pe care amintirea lor le pastra. La capatul acestui lung timp de despartire, ei nu-si mai reprezentau aceasta intimitate care fusese a lor, nici cum putuse trai langa ei o fiinta pe care in orice clipa o puteau atinge cu mana (...)Toata lumea era modesta. Pentru prima oara, cei despartiti nu se mai simteau stingheriti sa vorbeasca despre cel care era plecat, sa foloseasca limbajul tuturor(...)Daca, pana atunci, isi sustrasera cu indarjire suferinta lor din nefericirea colectiva, ei acceptau acum sa le amestece. Fara memorie si fara speranta, se instalau in prezent(...) Caci iubirea cere putin viitor, iar pentru noi nu mai existau decat clipe"

A.Camus- "Ciuma"

Uateva'

2010-12-05T16:46:00.005+02:00

si uite asa se intampla, sa te trezesti intr-o zi de aia, surprinzator de luminoasa pentru un anotimp rece, cu soarele violand in toate colturile draperiile camerei tale, incercand sa te trezeasca, sa te ridice in capul oaselor, si tu sa-l refuzi, sa te adancesti si mai tare printre valurile molcome si calduroase ale plapumei tale. Astazi habar n-ai ca afara e cald, astazi refuzi sa-ti imaginezi forfotul orasului care vibreaza sub tentatia unei false primaveri. Astazi esti mai inclinat sa cauti pe cer cateva umbre de nori si sa speri ca poate..poate va ploua.

Te ridici din pat, cu parul ciufulit si cu fata palida si ramai un pic dezgustat de starea de bine pe care toti din jurul tau par a o avea..mai putin tu. Te speli cu apa rece pe fata si astepti sa te trezesti ca dintr-un vis urat desi stii ca somnul si starea de visare au fost poate cea mai buna parte a zilei tale. Nu sa dormi, sa visezi, e un chin. Ci sa fii treaz, vesnic treaz, vesnic lucid, vesnic fata in fata cu tine si cu lumea, dar mai mult cu tine si cu toate gandurile alea care te fac sa-ti pui mii si mii de intrebari, dar care mereu ajung in acelasi punct mort al tacerii interioare.

Blah, ce bine ca exista cafeaua. Sa te incalzeasca si sa-ti aduca aminte ca in ciuda tuturor latentelor si starilor de "ma sufoc ca nu am nimic de facut", exista totusi cateva lucruri pe agenda ta pe care inca nu le-ai finalizat. Lasi sa apara pe fata ta un zambet subtil dar te inneci cand realizezi ca ai stat si-ai gandit prea mult, ca acum pana si cafeaua ti s-a racit, si asta te face sa ramai si mai dezamagit decat erai la inceput. SOS..Cafeaua nu ma mai ajuta.

Dar ce e de facut? Take attitude? Fake it all?.. That should help..if i'd only knew how to do it properly.. un avantaj al singuratatii e acela ca iti poti ascunde starile. Toti cei ce ma cunosc, pe dinauntru si pe dinafara, toti cei care ar putea sa ma descoasa de orice aparenta nu sunt aici...singura solutie, cea care-mi zambeste si ma ispiteste este costumarea intregului meu in ceva mai fericit si mai conform cu "restul lumii". Reversul medaliei e ironia cu care va zambesc si cu care va compatimesc: tot ce va face fericiti e fals..chiar si soarele asta care va incalzeste chipurile, chiar si zambetul cu care va intampin privirea. Eu cel putin am acceptat situatia..unii inca se mai zbat sa creada..

Hrusca facts:))

2010-12-04T00:05:00.001+02:00

Hrusca se poate da jos din mersul trenurilor

Hrusca iubeste si caninii vagabonzi

Hrusca nu s-a ferit de magarus, magarusul s-a ferit de Hrusca

Hrusca stie ca mai e mult pana la departe

In caz de incendiu Hrusca nu sparge geamnul ci stinge focul

Chitara lui Hrusca manaca jaratec

Hrusca nu se intreaba, el isi raspunde

Hrusca-i Hrusca si iarasi Hrusca

Hrusca pentru noi este Chuck Norris 2

Hrusca l-a vazut pe Zdreanta

Politia il opreste pe Hrusca doar ca sa-i umfle roata

Hrusca face plinul din mers

Hrusca nu are nevoie de casa de discuri, are chitara cu DVD-writer

Hrusca minerul isi construieste singur lerul

Hrusca se hraneste fara sa manance
Eternitatea e contemporana cu Hrusca
Toti traim intr-un galben submarin, dar numai Hrusca stie sa-l conduca

Hrusca colinda fin ca-n Iosefin

Chitara lui Hrusca e mai tare ca sabie lui Stefan

In viitor Hrusca va trai in prezent

Cand scrie Hrusca nu-si misca mana, hartia se misca sub stiloul lui

Nu exista lezbiene, doar femei care n-au auzit colindele lui Hrusca

Cand Hrusca e racit se amana Craciunul

Mos Craciun este al doilea producator de ler dupa Hrusca

Cand merge cu masina, Hrusca se autodepaseste

73% din copii vor sa se faca Hrusca

Primul cuvant zis de Hrusca n-a fost “mama” ci “ler”

Soarele rasare in fiecare zi doar cu acordul lui Hrusca

Hrusca nu pierde trenul, trenul il pierde pe Hrusca

Hrusca reprezinta pentru colinde ceea ce Leonardo Da Vinci este pentru pictura

Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin

Ca sa-si stapaneasca lerul in timpul anului, Hrusca ia calmante, dar de Craciun da jos cenzura

Cand Dumnezeu a creeat pamantul, l-a intrebat pe Hrusca cum sa-l faca

Iisus s-a nascut ca Hrusca sa poata colinda

Hrusca este singurul care il colinda pe Chuck Norris, este singurul capabil sa produca indeajuns ler

In cinstea lui Hrusca, de craciun Chuck Norris isi denumeste pumnii “Lin” si “Catilin”; cand loveste cu ei, vindeca

Hrusca a fost al 4lea mag, care ia daruit pruncului prima coloana sonora

Hrusca a invatat sa colinde inainte sa invete sa mearga si sa vorbeasca

Hrusca a cantat colinde pana la infinit, de 2 ori

Hrusca nu asculta colinde, colindele il asculta pe Hrusca

Hrusca a construit primul baraj care nu lasa lerul sa se duca pe apa sambetei

Hrusca a primit premiul pentru pace inainte sa exite conceptul de razboi

Hrusca a coborat in infern ca sa elibereze lerul

Hrusca se misca cu viteza lerului

Hrusca a pus clorul in folclor

Hrusca stie cat dureaza vesnica pomenire

Cand colinda Hrusca nu se deplaseaza, pamantul se misca sub el

Hrusca nu se va opri nicodata, va colinda tot

Prima ninsoare incepe cand Hrusca isi acordeaza chitara

Hrusca si-a rugat mama sa despodobeasca bradul

Hrusca nu impodobeste bradul, il colinda pana se umple de ler

Hrusca poate sa-l stinga pe Fuego

Hrusca poate sa cante la chitara fara chitara

In fiecare an Hrusca alege un batran pe carel colinda pana devine copil

Hrusca stie ca cea mai mare lipsa este lipsa de ler

Lui Hrusca nui sare mustaru, ii sare leru

Pumnii lui Hrusca se numesc Ler si Iarasi Ler

Hrusca are un ler, o datorie, o misiune de indeplinit

Hrusca a oprit al 3lea si al 4lea razboi mondial

Hrusca stie ca ai avut absente nemotivate dar nu te judeca

Teorema lui Hrusca: Ler = Ler + Ler

Hrusca stie donde esta el bano

Hrusca stie ou est la bibliotheque

Hrusca e mobile in automobile

Hrusca isi da seama la ce se refera

Hrusca a pipait lerul si a urlat: “Este!”

Mottoul lui Hrusca: Ler pentru ler si colinda pentru colinda

Cand Hrusca se culca vine primavara

Hrusca a eliberat-o pe scalva Izaura

Hrusca invarteste roata morii

Hrusca isi depoziteaza lerul in nori, e mult ler

Pisica lui Hrusca se joaca cu un ghem de ler

Hrusca are un ler pendadimenisonal, de aceea nu il putem vedea

Hrusca nu face o baie relaxanta, baia face un Hrusca relaxant

Hrusca nu se unge cu alifie, se unge cu ler… la suflet

Hrusca nu poate calatori in timp, dar poate calatori in ler si spatiu

Hrusca a anuntat ca in timpul crizei financiare se suspenda pe timp nelimitat lerul de la capatul tunelului

Hrusca nu e nciodata niciunde, e toadeauna pretutindeni

Hrusca e ocupat. Va poate ajuta Dumnezeu cu ceva?

Hrusca nu crede in Dumnezeu, Dumnezeu crede in Hrusca

Hrusca isi vede de lerul lui

Hrusca s-a nascut pe insula din Lost

Hrusca intelege Lost si i se pare simplu

Hrusca are impresia ca se cunoaste de undeva

Hrusca are aceeasi parinti ca si el insusi

Hrusca poarta izmene de Ler
Multe bluze cu guLer
Daca nu, isi ia un fuLer

Cand merge, Hrusca colinda
Cand colinda, Hrusca sta
Cand mediteaza, Hrusca colinda si sta in acelasi timp

Al 3lea ochi al lui Hrusca e in chitara si il ajuta sa vada in colinda

Hrusca a cantat prima colinda 3D, in 2019, dupa aceea s-a intors in prezent

Hrusca si-a imaginat inimaginabilul

via http://www.hruscafacts.ro/

song of the day

2010-12-03T23:01:00.000+02:00

Where did the people go?
My hands are empty
You're not the answer I should know
Like all the boys before, like all the boys before

we're under the sheets and you're killin me
In our house made of paper, and you're words all over me
We're under the sheets and your killin' me
Like all the boys before, like all the boys before

Mhmmm

2010-12-02T22:42:00.004+02:00

Love is a cold blooded bitch..no doubt about it.

Cateodata cred ca viata ar fi mult mai putin complicata fara dependenta asta a noastra nejustificata de caldura umana, de atasament, de apartenenta. Corzile care ne leaga de cate cineva sunt atat de perverse incat daca azi unesc doua inimi, maine se pot infasura in jurul uneia din ele facand-o sa moara putin cate putin sub taria cu care cealalta se tine inca in viata.

Niciodata nu m-am simtit pe deplin convinsa de sentimentul asta. Acum cu atat mai mult. Eliminand din memoria mea subiectiva episoadele de family drama, am incercat sa-mi organizez gandirea in asa fel incat sa nu lase la o parte capitolul asta, dar nici sa se piarda definitiv in el.

Si totusi cand poti sa spui, indragostit sau nu fiind, ca o persoana a incetat sa-ti mai apartina, sa mai fie legata emotional de tine? Oare sa fie momentul in care simti ca tot ceea ce gasea in tine poate reinventa intr-o alta persoana cu atat de multa usurinta? Poate atunci cand cuvintele pe care ti le rosteste ti se pare ca le-ai mai auzit de undeva, si deci nu reusesc sa te surprinda, sau poate atunci cand orice ar fi simti ca acolo, aici, nu mai e locul tau.

Nu stiu. Poate ca ar trebui reinventate toate definitiile din cartea asta, poate ar trebui sa incetam sa mai cerem de la cei de langa noi atat de multe, poate ar trebui sa invatam sa iubim cu ochii deschisi si sa analizam totul ca si cum ne-am pregati sa sarim cu coarda elastica: orice s-ar intampla, niciodata nu esti in totala siguranta, iar sentimentul se intensifica si se stinge mai repede decat ne-am asteptat.

Tot ce stiu in momentul asta e ca mi-e foarte dor de mare. Atat.

[Imi cer scuze pentru calitatea si sunetul filmuletelor dar convertorul a cam stricat Hd-ul original:))]

;))

2010-11-30T00:27:00.004+02:00

Whaaat?Don't i look like a princess?

Am i a bad person?

2010-11-29T20:41:00.004+02:00

Intrebarile existentiale m-au fascinat intotdeauna desi am stiut din start ca nu le voi putea raspunde vreodata cu exactitate. Cu toate astea posibilele lor raspunsuri m-au ajutat sa-mi educ oarecum propria fire. Cea care ma tot chinuie de ceva vreme este cea pe care am trecut-o si-n titlu.

Nu m-am considerat niciodata o persoana extraordinar de buna sau de empatica. In ciuda eforturilor mele de a-mi cultiva sensibilitatea si empatia, se pare ca in ultima vreme nu prea am reusit sa fac progrese semnificative in aceasta directie. O parte din mine regreta oarecum aspectul asta al firii mele. Imi amintesc cu nostalgie de fetita naiva care eram cu cativa ani in urma si oricat de mult regret as putea resimti ca urmare a disparitiei acelei fetite, nu pot sa ignor satisfactia deosebita pe care o am atunci cand ma gandesc ca pierderea ei a dus la instaurarea unor mecanisme de aparare de care sunt cu adevarat mandra.

Daca as avea acum un instrument cu care sa pot privi mai clar inauntrul meu probabil mi-as da seama mai usor pe care parte a baricadei ar trebui sa ma situez. Poate in definitiv atat timp cat sunt impacata cu mine n-ar trebui sa ma ingrijoreze ce eticheta port in dreptul inimii sau direct pe frunte. Cu toate astea ceva din mine imi spune ca pot fi ceva mai bun, ca pot aduce un upgrade la tot ceea ce am construit pana acum. Dar de unde sa incep?

"Poti atat de bine sa infatisezi un fel de intemnitare prin altul, cum poti sa infatisezi orice lucru care exista cu adevarat , prin ceva care nu exista" ..sa fie oare asta secretul interactiunilor sociale? Conectorul tuturor relatiilor interpersonale?

come around sundown

2010-11-27T20:29:00.003+02:00

"Urmeaza o perioada frumoasa pentru noi.."

Don't know why da perioada sarbatorilor mereu imi provoaca stari contradictorii. Da imi plac luminile de pe strada, targurile care aduc laolalta oamenii, nasurile rosii care cer sa fie pupate, cafeaua/vinul fierbinte si mirosul de portocale si cozonaci in casa.

In schimb, mi se pare trist ca unele lucruri se declanseaza doar de sarbatori, ca anumite situatii se produc doar ca o consecinta a spiritului de turma, a faptului ca "asa face toata lumea". Sarbatorile si manifestarile de sezon mi se par fortate prin definitie pentru ca imping oarecum oamenii fie sa-si iasa din carapace si sa zambeasca desi nu sunt fericiti, fie sa dea frau sentimentelor lor fara teama de a parea deplasati. Nu vreau sa fiu Grinch si-mi dau seama ca in mare parte conceptiile mele imi sunt influentate de subiectivism. In fine.

M-am nascut in anotimpul rece, intr-o perioada agitata din toate punctele de vedere. Poate asa s-ar explica si firea mea. Poate. Pentru prima oara in cativa ani, anul acesta refuz sa ma gandesc la aniversarea mea. Varsta de 21 oricat de multa intelepciune mi-ar aduce, ma face sa ma gandesc tot mai mult la cat de repede trece timpul si cat de multe lucruri mai am de invatat. Ar trebui sa incep prin a gasi ceva care sa ma ajute sa ma mobilizez pentru perioada care va veni, una prin definitie grea si aiurea. Cu toate astea, nimic nu pare sa-mi puna rotitele in miscare. Ma gandesc la Constanta, ma gandesc la clipa in care ne vom urca iara in tren, si ma gandesc ca poate de data asta am sa apuc sa vad si marea. Iarna, asa cum mi-am dorit intotdeauna.

Pentru prima oara de cand ma stiu, aniversarea asta va fi una in absenta ta. Un pic ciudat, de cand am plecat, mai intai eu, acum tu, simt ca intreaga mea existenta, intregul cerc in jurul caruia tind sa gravitez, s-a redus substantial. Nu stiu daca intreaga depresie care-mi da tarcoale e una sezoniera, una de criza a varstei sau e doar constientizarea instrainarii continue de toti cei care conteaza cu adevarat.

Sper doar sa fi avut dreptate si sa fie frumos tot ce urmeaza...

Pana atunci:

:X

2010-11-16T21:07:00.002+02:00

OneRepublic - Good Life (Official Music Video)

[just look on the bright side of everything. This one's for you zurli:X. I miss you!]

:-/

2010-11-16T20:54:00.002+02:00

dublu sens
nonsens
alergi spre mine
pe drumuri care nu te aduc niciodata
aproape.
ma vezi
te vad
te vreau
te chem
sunetul ni se izbeste
inapoi de piepturi.
ma minti
ma inchizi
ne autocondamnam la tacere.
ramai langa mine un minut
atat de departe incat nici nu simt
freamatul care ma face sa tremur
si sa accept tot ce e intre noi.
doliul il purtam in inimi
desi il deghizam in haine colorate.
spune-mi ca ma vrei
lasa-mi sa-mi cada pe umar
breteaua de la haina de incertitudine
care mi-e larga
dar pe care o port
pe care o leg cu un cordon de jurul gatului
in timp ce ma rog
cu lacrimi de pagan
sa nu ma sufoc.
dublu sens
tu si eu din colturi diferite ale pamantului
ne agatam de aceiasi sfoara
care va condamna pe unul din noi
la moarte sigura.
unul din noi va cadea
mai profund decat celalalt
si cand va intinde mana spre ajutor
se va trezi
prea departe.
Acum..sa visam.

:-ss

2010-11-13T00:04:00.001+02:00

Pff incerc sa ma relaxez si sa uit ca peste 2 zile am examen.
Maine Constanta..:X
Am sa revad marea si am sa-i las valurile sa ma linisteasca, sa ma acapareze si sa imi promita ca totul o sa fie ok.
Tineti-mi pumnii,cuz this one is a big one!

imi place !

2010-11-06T20:01:00.002+02:00

pfffff

2010-11-06T00:42:00.002+02:00

si cateodata parca tot ma doare. e un spatiu care ma acopera de fiecare data cand in camera e prea intuneric si prea liniste. peretii camerei mele ma cunosc poate mai bine decat oricine. rasuna si acum plini de lacrimile si de regretele primei "iubiri", aduc si acum ecourile tipetelor de care ma temeam cand lumina din sufragerie se aprindea in mijloc de noapte.

singuratatea este dusmanul cel mai mare al omului. de aceea oamenii trebuie sa fuga continuu de ea. numai un om pentru care nimic nu mai are sens, sau poate un om care s-a resemnat cu gandul ca toate intrebarile sale vor ramane vesnic fara raspuns, numai acela se poate inchide fara regrete in spatiul propriului gol intern.

Dar cum ar putea cineva spune cu toata inima lui ca nu este singur...?

...

2010-11-03T01:25:00.004+02:00

Oamenii sunt facuti sa ne dezamageasca.

Oamenii sunt facuti sa uite, sa acuze, sa judece si sa treaca mai departe.

Unii oameni lovesc,

Alti oameni primesc.

Rolurile mereu se inverseaza.

Sufletul nostru ar trebui sa nu mai fie facut din sticla.

Ne-ar trebui un material mai moale

Cara sa poata impinge inafara lui,

Orice lovitura.

Ar trebui sa fie din cauciuc poate,

Sa nu mai pastreze urme.

Oamenii sunt facuti sa plece,

Lacrimile sa cada,

Inima sa ierte.

Concurs propus de Shiz

2010-11-03T00:33:00.003+02:00

Ce trebuie sa faci?

1. Scrie pe blogul tau un articol cu raspunsu la intrebarea “Ce ai face daca ai sti cand e sfarstiul lumii ?”

Intro:

De cand ma stiu am fost o persoana care a trait conform regulilor. Am ascultat in limitele decentei de parinti, mi-a placut competitia dar am fost fair-play, am injurat si mi-am cerut scuze. Toate regulile astea nu mi-au facut, asa cum trebuia viata mai simpla. Ba dimpotriva uneori mi-au adus frustrari care n-au facut altceva decat sa-mi manance energia. Eram ok resemnandu-ma asa zi de zi, pana in momentul in care am descoperit-o pe EA. Pentru prima oara, m-am simtit libera. Si partea cea mai buna a fost ca a doua zi nu m-a durut nici capul.

Daca maine as afla ca e ultima zi sau ca sfarsitul lumii e "aici si acum", n-as alege sa-mi petrec ultimele clipe inchisa in cusca grea a constiintei si a regulilor..da nici n-as face ca tipu' din videoclip pentru ca sexul consuma. Si de ce sa ma consum pana in ultimul minut, cand pot sa ma incarc cu stare de bine? Daca maine as afla ca "this is it" as vrea sa stiu ca am fost libera si eliberata de propriile ganduri. Si asta nu oricum, ci cam asa:

"Afara: Panica generala, femei outta control in strada, un tigan care alearga cu un televizor cu ecran plat sub brat.

Inauntru: Marusia, eu si tata, MARIA, canapeaua din sufragerie, mult fum. Nu ne pasa de nimic, tata povesteste a1000a oara cum l-a doborat pe unu de 1000 de kilograme folosindu-se doar de o paine. Imi pare cu 30 de ani mai tanar. Mai trage un fum din tigara si parca a mai intinerit un an. Daca am avea termopane n-am mai auzi nici haosul de afara. Da daca mai trece un minut deja tata vorbeste cu Bob Marley iar noi doua ne gandim ca de afara se aude multimea care ne asteapta sa urcam pe scena. Picioarele mele deja imi par de guma. Capul mi-e greu, abia'l tin pe umeri. Radem. Am uitat de clipele grele, am uitat ca iarna asta iar am ratat ajutorul pentru caldura de la intretinere, sau ca banca ne-a tras teapa cu o rata in plus. Lucrurile cele mai oribile in lumea asta, si lucrurile de care chiar trebuie sa ne temem sunt lucrurile ale caror consecinte le simtim...iar acum daca nu-mi simt nici capul, ce-ar putea sa fie mai rau? Inca un fum, inca un minut... Afara a aparut unu cu o mitraliera'n mana si cu o mustata de Hitler.

Tata: Sfarsitul lumii?

Eu: Un fleac!

Marusia: Ne-au ciuruit!"

Si cam asa mi-ar placea sa ma prinda pe mine marele final. Daca aveti idei mai bune, puteti sa va inscrieti si voi aici. Si daca nu vreti sa impartasiti :D puteti sa ma votati chiar aici :

http://patratzel.com/neseriosu/concurs/

Se face tot mai tarziu.

2010-10-30T01:51:00.003+03:00

"...We´ll fall just like stars being hung by only
string
Everything everything here is gone
No map can direct
how to ever make it home
We´re alone we´re alone we´re alone... "

din gand in gand

2010-10-26T17:55:00.003+03:00

Si atunci,

Ce ai face daca,cu mainile amandoua acoperindu-ti ochii

Ti-as spune ca intunericul pe care ti-l mulez pe pleoape

E de fapt fata adevarata a lumii?

Nimic din tot ce stii nu este real.

Sau cel putin nu la fel de real

Ca mainile amandoua cu care-ti strang inima

Si o aduc aproape de buzele mele

Pentru a o simti vibrand

Pentru a-i inspira prin nari

Intreaga viata.

Si ce ai spune

Daca o data descoperiti, ochii tai

Nu ar mai vedea decat zambetul meu

Care se ineaca cu nori

Si care din cand in cand

Atat de violent se rupe de plamani

Incat provoaca ochii sa planga?

Atunci,

nu ai mai stii in ce sa crezi,

si ti-ai agata cunoasterea de zambetul sau de palmele mele

Sau cine stie..chiar si de ochii care-mi plang.

Atunci poate,

Ti-ar fi de ajuns

Constientizarea universului

Prin raportarea la dimensiunile corpului meu marunt

si poate pentru tine,

iubitul meu..atat

atat de putin,

ar fi suficient.

Love until we bleed

2010-10-18T21:34:00.003+03:00

You wasted your times
On my heart
You've burned
And if bridges gotta fall, then you'll fall, too
*
Doors slam
Lights black
You're gone
Come back
Stay gone
Stay clean
I need you to need me

[mon coeur ne connait plus ses prièrs. je me suis eloigné de moi-meme...]

Eu sunt

2010-10-12T21:55:00.004+03:00

Eu sunt. Exist. Devin

Sunt materie si potenta, sunt substanta, sunt centrul propriului meu nucleu si punctul cardinal al tuturor dimensiunilor care incep de la mine, si sfarsesc intr'un efect de bumerang aproape de mine. Eu sunt. Eu exist. Eu devin. Eu exist inauntrul si in afara tuturor celorlalte lucruri care exista. Sunt multe lucruri in jurul meu care sunt dar nu exista, sunt vii dar nu traiesc. Pentru mine singura certitudine, este aceea ca exist. Sunt, in sine, prin sine propria mea epifanie, propria mea manifestare a Divinului. Eu sunt Divinul, pentru ca tot ce ma inconjoara si ma atinge este creatia mea, a gandurilor mele, a lucrarii mainilor mele, a rationamentelor si judecatilor mele. Eu sunt si exist prin mine insami asa cum exista prin sine insisi toti cei cu imaginea carora imi manjesc subconstientul in fiecare zi. Eu exist pentru ca dau viata si las in viata mea loc pentru toti. Toti sunt, putini exista. Unii sunt dar exista numai pentru sine demonstrand intr'un mod oarecum cinic egoismul existential. Dar cum poti exista pentru altii cand nu poti exista decat prin tine si in primul rand pentru tine? Eu sunt. Incerc sa fiu si pentru altii tot ce nu sunt pentru mine si uneori sangerez gandindu'ma ca nu ma pot extrapola, nu pot transcede din mine insami pentru a ma vedea din exterior, materie, pentru a'mi sublinia obiectiv potenta si pentru a o actualiza pana cand s'ar transforma din materie bruta in materie prima.

Eu devin. Pentru ca numai eu detin cheia propriilor resorturi interioare care ma trag inapoi atunci cand gresesc, si ma propulseaza tot mai departe atunci cand doresc. Devin pentru ca stiu ce vreau sa devin si pentru ca numai eu imi cunosc butoanele de comanda care ma activeaza sau dezactiveaza. Eu devin pentru ca in limitarea corpului meu sunt libera sa aleg. Din tot ce mi se ofera eu aleg pentru mine si devin. Pentru ca sunt si pot ascunde milioane de chipuri intr'un acelasi chip, pentru ca ma maturizez asa cum un fruct se maturizeaza o data cu anotimpurile.

Eu devin pentru ca eu sunt Creatia. De la mine, ca monda a universului cotidian, incepe lumea. Lumea asa cum o vad si cum o simt numai eu, lumea care se transforma si pe care o pot modela in palmele mele ca argila moale. De la mine incepe drama, mie imi curg lacrimile, eu plec, eu fug, eu ma avant, eu ma arunc in mare, eu imi simt plamanii incapabili de a respira cand sunt plini de apa, eu tusesc, eu ma intorc la mal, eu ma joc, eu dansez, nimic din tot ce fac nu ar avea logica si nu ar fi exprimat cu sinceritate daca nu ar fi numai si numai despre mine.

Eu sunt. Exist. Devin.

Nu pentru tine, nu pentru cei ce au fost nu pentru tara. Eu sunt, exist si devin numai pentru si prin mine. Eu sunt singura si sigura ca am sa fiu mereu acolo pentru ca in acelasi timp cat eu exist, sunt si devin, lumea din jurul meu este, exista si devine pentru sine. Eu nu uit sa fiu prin mine. Este atat de activa inima ce bate'n interiorul pieptului meu incat uneori simt ca sunt totul pentru mine. In mine sunt resursele si raspunsurile la orice intrebare pe care as putea'o avea, indiciile gata sa ma ajute sa nu ma ratacesc in orice labirint m'as afla.

Eu sunt material, eu sunt potenta, eu ma intind in timp si spatiu. Bratele si picioarele imi sunt dimensiuni iar inima este singurul punct cardinal care ma ajuta sa nu ma pierd printre atatia multi altii.

Eu sunt.

Tu esti?

Des fragiles souvenirs

2010-10-11T23:57:00.001+03:00

Palmeaba el hombro de la piedra

con un gesto familiar y le decia en silencio :

Estás en mís celulas,emparedado,

desde antes de nacer.

Tus aspilleras

son mis ojos hacia el mundo

entornado de desconfianza.

Tu cuerpo está soldado

con mi sangre,sudor y lágrimas

piedra sobre piedra,

horror sobre horror,

silencio sobre silencio.

¿ Cuantos milenios de eternidad me serán necesarios para en mí misma derrumbarte?

(Muralla China- Blaga Dimitrova)

2010-10-10T16:15:00.003+03:00

Asa cum ar fi trebuit

2010-10-07T23:01:00.005+03:00

M-am trezit. Trupul tau rece si dezvelit, muzica indie care se auzea din colturile camerei si lumina mult prea deodata intrata printre draperiile sufrageriei noastre m-au violat, m-au rupt din somn si m-au aruncat pe canapeaua de culoarea cafelei,langa tine.

Aveai ochii inchisi si cum stateai intins si nemiscat ma gandeam ca in tot acest timp nu te-am iubit cum trebuie. Poate ar fi trebuit sa-mi pun mai des mainile in parul tau, poate ar fi trebuit sa nu te mint cand ti-am spus ca ai fost singurul, poate ar fi trebuit sa te sarut mai des si mai apasat, poate ar fi trebuit sa nu fug si sa nu-ti spun sigur ca daca tu o faci, o voi face si eu imediat dupa.

Mi-aduc aminte ziua in care, aproape disperat ai intrat pe usa de la intrare, ai venit la mine si m-ai tras de mijloc aproape de torsul tau, m-ai sarutat si mi-ai zis ca nu-ti imaginezi viata fara mine, ca lumea asta e un loc prea rau si ca ne indeparteaza clipa de clipa de tot ce avem. M-am uitat speriata in ochii tai care fierbeau in acelasi timp de nebunie, de dragoste, de curaj.

"-Maine daca mi-ai spune sa mor pentru tine, as muri!

-Daca tu mori, eu n-as mai avea pentru cine sa traiesc..

-Atunci, sa facem cumva sa murim impreuna...

-Esti nebun, n-am avea cum sa planificam asta...

-Promite-mi, te rog promite-mi ca intr-o zi, cand o sa simt si eu si tu ca sentimentele noastre au ajuns la maximul intensitatii pe care o pot suporta, o sa luam amandoi sticla de votca si toate medicamentele alea care te adorm pe tine, si o sa dormim unul langa celalalt..

-Esti nebun..

-Nu..promite-mi..eu si apoi tu..

-Daca ramai cu mine in seara asta, promit..

-Raman.."

Aseara ti-ai asezat capul pe pieptul meu si mi-ai sarutat sanul. Eu citeam, nu te doream si nici nu ti-am simtit buzele fierbinti pe gat. Cu ochelarii pe ochi, concentrata pe lectura, am ignorat cand cu degetele tale mi-ai coborat bretele bluzei subtiri lasandu-mi umarul si sanul sa se dezgoleasca firesc. Mi-am intors privirea, mi-ai scos ochelarii si cu mainile amandoua prinse in jurul gatului meu m-ai adus mai aproape de tine. Nu ne-am spus niciun cuvant in tot acel timp, dar te auzeam, urechile mele te intelegeau mai bine ca niciodata si stiau ca trupul tau tot vrea sa se hraneasca. Niciodata miscarile tale nu au fost mai pline de gratie iar eu nu te-am iubit mai mult decat aseara.

"-Iarta-ma iubitul meu ca niciodata nu te-am iubit cum a trebuit", ti-am soptit la urechi in timp ce ma ridicam de langa tine. Tu nu mi-ai raspuns pentru ca nu ma auzeai, pentru ca inca dormeai.

M-am ridicat si m-am dus in baie. Am lasat apa sa curga in cada si m-am dezbracat. Gresia rece imi trezea fiecare simt. Mi-am desfacut parul si l-am lasat sa-mi cada peste sani in timp ce-mi observam reflexia in oglinda care incepea sa se abureasca. Goala, imi priveam chipul pierzandu-si din claritate din omogenitate, din forma. In cateva minute nu se mai cunostea din mine decat un vag contur dat de gol de nuantele inchise ale parului meu. Am incercat temperatura apei cu varful degetelor de la picioare si m-am scufundat incet pentru a-mi lasa porii sa-si recapete temperatura. Mi-am dezamagit fiecare nerv prin indiferenta cu care zaceam, impinsa cu propria-mi greutate in afara apei fierbinti, in cada mica de culoarea marii. Muzica inca mai rasuna, iar usa era deschisa. Asteptam parca sa te ridici si sa vii langa mine, tinand in mana stanga buretele usor grunjos cu care obisnuiai sa imi speli spatele. Iti auzeam talpile lipindu-se si dezlipindu-se de parchet si asteptam ca drumul pana la mine sa fie tot mai lung, asta pentru ca nu te iubeam cum trebuie, pentru ca in timp ce te asteptam mi te imaginam in chipurile pe care nu le imbracasesi niciodata, pentru ca ma prefaceam ca nu-ti cunosc miscarile, si privirile si dorurile care se dadeau de gol in simplul mod in care iti temperai puterea bratelor in timp ce treceai buretele ud peste pielea mea: incet, circular, ca si cum n-ai fi vrut sa ma ranesti niciodata, ca si cum ai fi vrut sa scrii cu moleculele de apa o ruga catre sufletul meu care incepea cu : "te rog, cu toate organele si cu toate celulele mele, plecat inaintea ta, in genunchi te rog..."si se sfarsea cu acel fragil : "nu ma abandona nicicand..". Inchideam ochii si asteptam ca drumul tau pana la mine sa fie lung, caci nu ma simteam suficient de virtuasa sa-ti fiu sfant..

Te-am asteptat sa apari in pragul usii si mi-am imaginat cum te dezbraci de puloverul tau de culoarea nisipului Atlanticului, apoi de sosete. Te asteptam doar in jeansii tai sa te pui inaintea mea in genunchi si sa ma rogi sa nu te abandonez si pentru prima data, in absenta ta, m-am simtit singura, am simtit ca nu te-am iubit asa cum trebuia cand imi doream sa ajungi tot mai greu la mine.

Incepuseem sa-mi simt pielea incretindu-se asa ca sprijinita cu bratele de marginile cazii m-am ridicat intr-o miscare lenta, lasand excesul de apa sa-mi cada impins de gravitatie in jos. Mi-am trecut mainile umede peste oglinda si mi-am redescoperit chipul. Ochii mei nu-si recunosteau forma. Lipsiti de stralucire clipeau tot mai des ca si cum pleoapele ar fi capatat greutate de plumb, ca si cum si-ar fi dorit sa nu se mai deschida, sa nu se mai intalneasca cu sine insisi. Mi-am periat parul cu pieptanul de os pe care mi l-ai daruit de la targul de antichitati si-apoi mi-am invelit trupul in halatul tau de baie. Cu picioarele ude m-am indreptat spre tine auzindu-mi urmele talpilor umede intrand in parchet, dizolvandu-se si disparand o data cu curentii de aer. Tu erai la fel, intins pe canapeaua de culoarea cafelei. Parul tau blond stralucea in lumina intrata printre draperii si pentru o clipa ti-am vazut pieptul miscandu-se sub simplul gest al inspiratiei. M-am apropiat de tine pentru a te descoperi rece si departe. Mi-am lasat capotul sa cada, si cu ochii inchisi, miscandu-mi capul spre gat, te cautam si speram ca ti-e foame.

M-am asezat goala langa tine si am tras mai aproape sticla de votca. Simteam cum cerul gurii ma ustura si ma temeam ca stomacul meu va refuza ceea ce tu incepusesi. Am inchis ochii si pentru a doua oara mi-am dezamagit nervii.

Stateai langa mine si te simteam tot mai cald.Mana mea o strapungea pe a ta pentru a se convinge ca o simti si ca o ierti pentru tot timpul in care te-a ignorat. Dormeam langa tine, iar inima mea care exista tot mai putin se chinuia in batai ce-ti purtau numele si se condamna pentru ca nu te iubise nicicand asa cum ar fi trebuit...

O alta viziune

2010-10-04T23:38:00.004+03:00

"..iar eu te iubeam/ atat de mult, / incat te uitam, /crezand ca faci parte din mine..."

Eram ghemuiti amandoi, intr-o aceiasi patura verde, care dezvelindu-ti mana dreapta se aduna usor sub coastele mele, adapostindu-ma si dizolvand tacerile ce isi gaseau loc intre corpurile noastre amandoua. Te priveam zambind si ma gandeam ca o faci din fericire, din multumirea de a ma avea atat de aproape. Credeam ca langa mine iti era mult mai usor si mult mai firesc sa zambesti si lucrul asta facea ca patura sa fie doar un simbol: tu zambeai si eu eram calda pe dinauntru.

De pe partea cealalta a receptorului respiratia ta cadea greoi la fiecare pauza.Mi te puteam imagina sufland fumul de la ultima tigara si zambeam crezand ca o faci cu nerabdare pentru a-mi mai putea vorbi un minut. Tu dintr-o parte a orasului, eu acasa, intre cei patru pereti ai camerei. O lume care ne despartea. Luptam impreuna si sfidam distantele cu fiecare impuls ce incepea cu un monosilabic: "alo.." si se sfarsea cu acelasi cald dar indepartat: "si eu te sarut.."

Te tineam atat de aproape de sufletul meu incat intre noi nu si-ar mai fi gasit spatiu niciun anotimp. Treceau toate ca o ploaie marunta, ne udau si ne aminteam ca totusi suntem fragili. Cuvintele cadeau de pe buza ta si ajungeau pe fruntea mea ca adevarurile lumii pe care le cautasem de mult timp pe piele, in apa, in aer si in pamantul care imi fura forma talpilor. Ma sufocai si acea parte rebela din mine ar fi vrut sa se rupa de tine, sa-si smulga lanturile din coastele tale si sa fuga in alte cutii toracice, poate mai mari si mai incapatoare. Ma sufocai dar existam prin tine. In clipa tuturor anotimpurilor care cadeau, tu incepeai cu litera M iar eu de abia trecusem de C. Incercam sa tin pasul desi inimile noastre atat de apropiate bateau in acelasi ceas al intregului indivizibil..

2010-09-30T12:46:00.005+03:00

Am sa ma prefac pentru o clipa ca timpul nu exista. Intinsa pe pat, singura, ma incolacesc intr-o semiluna perfecta si caut o alta prezenta cu care sa ma imbrac, de care sa ma agat..usa de la balcon este deschisa, pot sa aud ploaia cum cade strop cu strop pe cimentul uscat. Incerc sa ma misc si nu pot, incerc sa nu uit sa respir si nu reusesc. Am atatea intrebari pe care nu le pot respunde, atatea doruri care ma fac sa ma simt ingrata pe dinauntru, atatea amintiri care imi par dintr-o alta viata.

Odata m-am urcat pe o stanca. Desculta, simteam cum fiecare piatra imi strapunge talpa ca si cum ar vrea sa ma convinga de faptul ca nu visez, ca sunt treaza. Candva am urcat o stanca sa privesc marea. In par aveam sare iar pielea imi ardea. Intr-un minut, sau poate mai mult am ajuns sus si am stat sa privesc orizontul care parea nesfarsit. Odata am fost libera. Briza apelor albastre care se revarsau sub mine imi soptea sa nu-mi inchid niciodata ochii, sa nu-mi curat sarea de pe piele.. imi soptea sa nu renunt sa fiu libera..Asta a fost candva.

Puteam sa vad de pe stanca inalta valurile cum se izbesc de mal in cele mai pure nuante de alb. Mi-am inchis ochii, eram singura si totul imi apartinea. As fi putut sa raman in acea alta viata, inca o viata. Singura si libera nu vroiam nimic dar simteam ca am totul.

Odata am coborat de pe stanca si m-am aruncat in Mediterana fara teama de a ma ineca. Vroiam sa absorb cu toti porii corpului apa marii, orizontul si zgomotul valurilor care nu incetau sa ma imbratiseze. Sub apa mi-am deschis ochii si n-am vazut decat suvitele de par ud care se jucau pe langa mine. Era cald, era liniste si totul imi parea difuz ca dintr-o alta poveste. Eram o parte a apei, a orizontului nesfarsit iar miscarile mele se sincronizau sub semnul gratiei si nu al violentei. Mi-am lasat trupul sa fie unul cu apa si usor usor m-am ridicat la suprafata. Totul era inca aici, eu eram tot singura.

Odata m-am plimbat pe malul Atlanticului. Eram singura si tarmul se intindea inaintea mea ca un desert infinit. Briza era mai puternica si puteam sa simt caldura Africii uscandu-mi pielea. Aveam o esarfa gri legata in jurul coapselor. Ea se intelegea bine cu toti curentii... dansam..Pasii mei lasau urme adanci in nisip dar totul disparea cu primul val. M-am intins pe malul Atlanticului si am asteptat ca valurile sa vina si sa stearga rand pe rand din mine fiecare regret, fiecare pacat, fiecare durere. Apele sarate m-au spalat, m-au purificat, m-au rebotezat. Eram singura, in par aveam sare iar in gand imi spuneam doar ca ma voi reintoarce curand..

Acum, sunt prinsa intre 4 pereti, intre mii de probleme si intrebari pe care nu le pot raspunde. Ma inchid intr-o semiluna si ma trezesc pe o roca, sau cu talpile in apa rece a oceanului rugandu-ma ca intr-o zi sa ma pot reintoarce..

Free of duty

2010-09-27T17:17:00.002+03:00

In sfarsit mi-am incheiat "stagiatura". De maine nu va mai trebui sa ma trezesc devreme sau sa-mi spal de cu seara camasa, sa-mi pregatesc cheia si sortul, sa ma gandesc cu ce cercei as putea asorta emblema rosie de pe camasa de lucru. Sunt mandra de mine ca nu am renuntat nicio clipa la responsabilitatea pe care mi-am asumat-0, desi uneori recunosc ca mi-a fost extrrem de greu.

Sunt multumita ca am cunoscut oameni noi, ca m-am apropiat cu teama si rabdare de fiecare in parte si ca poate la momentul oportun i-am ajutat sa-si duca la bun sfarsit propriile sarcini.

Din orice experienta inveti cate ceva daca iti doresti cu adevarat. In ciuda oboselii pe care o resimt in fiecare particula a corpului meu sunt fericita ca experienta primului job nu a fost un esec si ca am invatat intre timp sa fiu mai organizata si mai calma.

Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam. Am ramas singura si cu spatii mari in suflete. Unul e lasat de ea. Insa stiu ca ii este bine asa ca nu ma doare. Vreau doar sa stiu ca unde este zambeste si are parte de the time of her life. Pentru ca merita.

Te iubesc!Fo' eva'

N.S

2010-09-24T23:18:00.005+03:00

"Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc."...

2010-09-13T10:02:00.006+03:00

Paradoxul cel mai mare e ca omu' cand e obosit nu poate sa doarma: omul plictisit se culca si adoarme imediat, dupa citit uneori te ia somnul, dupa masa iar, numai dupa 2 zile de munca nu stii ce ceaiuri sa mai bei si ce draperii sa mai tragi ca sa ai si tu parte de 3 ore amarate de somn. Nu stiu daca tampenia asta e universala da la mine functioneaza.Iar daca reusesc sa dorm,cand ma trezesc incep sa-mi blestem zilele ca n-am chef si energie de nimic.Imi zic: mai rau am facut c-am dormit.

Ca acum de exemplu: Sambata am muncit de dimineata de la 8 pana duminica dimineata la 8(a fost nunta: urasc nuntile). Duminica am muncit. Azi muncesc iar. Maine sunt "libera". Ar fi trebuit sa sar instantaneu in pat da nu mi-e somn. As dormi da parca am si altele de facut. Daca m-ai suna si mi-ai zice sa mai iesim la o cafea ca aia de dimineata as iesi. Ca-mi place sa stam, chiar daca nu zicem nimic din ce-ar trebui sa zicem. Sau eu nu zic. Scriu mai bine decat vorbesc. Am vrut sa-ti scriu o scrisoare da stiu ca te-as fi plictisit. N-am mai scris. Am vrut sa fac multe si m-am razgandit. Da daca m-ai suna acum tot as iesi inainte sa ma gandesc.Imi place sa fac lucruri fara sa gandesc. Ma simt libera asa.

Da pana la urma am sa dorm. 2ore ca dupa ma duc la servici. Da mai intai imi spal camasile. Toate 3.

Inainte imi placea sa nu dorm. Eram impacata. Acum as vrea sa dorm o zi intreaga sau mai mult. Vreau sa uit de toate maniile, de toate grijile, de confuzia generala din capul meu, de frica de a-mi asuma responsabilitati si bla. Daca m-ar intreba acum cnv: La ce te gandesti? nici n-as stii de unde sa incep. Mi-e dor sa citesc o carte buna. De cand am inceput munca am inceput si vreo 4 carti. Pe 2 le-am terminat, celelalte..asteapta.Da'mi place sa citesc: pentru ca ma abandonez, pentru ca in loc sa-mi vad inaintea ochilor 24/7 propria viata, imi imaginez cadrele narate acolo. Citind fug, citind ma ascund, citind ma relaxez si imi inhib pana si cele mai intense pofte(da de poftele alea e vorba).Noaptea cand n-am somn cel mai ciuda mi-e ca nu am lumina sa citesc. Si totusi nu am citit mult pentru ca imi dau seama ca sunt 1 miliard si poate mai multe lucruri pe care nu le stiu . Si lucrul asta ma frustreaza. Sa nu stiu.

bad days

2010-09-04T02:29:00.005+03:00

Cateodata ai impresia ca tot universul comploteaza impotriva ta. Indiferent ca esti sau nu paranoic, toti avem cate o zi in care avem impresia ca ni se pune capac din toate pozitiile. Ultimele 3 zile pentru mine au fost groaznice. Mi-am luat-o maxim din toate pozitiile si mi-am daramat cu propriile maini multe din impresiile pe care le construisem cu atat de multa naivitate in legatura cu cei din jurul meu.

Lumea e perversa, lumea e rea iar eu cu toate cartile mele citite si toate experientele traite sunt tot acelasi copil naiv. In fata lupilor numai oaie nu e bine sa fii. M-am saturat de lacomie, m-am saturat de intrigi, de isterii, de aceiasi wanna-be si de toate conjuncturile care ma prind in mijlocul lor mai ceva ca in mijlocul unei tornade. Sunt obosita mental, o simt cand ajung acasa. Ca un drogat am ajuns sa fiu atenta la cele mai mici ticuri si gesturi. Ma enervez repede si simt cum tot sangele imi fierbe in vene. Mai beau o valeriana, mai inghit in sec si intr-un fel ii multumesc lui tata ca nu m-a dat la box cand eram mica (asa cum isi planuise).

Nu stiu daca decenta si educatia mai ajuta cu ceva in ziua de azi. Incerc sa-mi reincarc bateriile si sa imi spun ca toate lucrurile o sa se aranjeze de la sine. Alteori imi spun ca nu are rost sa fiu surprinsa.. mi-am trait vacanta. Din pacate n-a durat decat cateva luni, luni in care am avut sansa de a fi strain, de a ma agata de slabiciunea limbajului, de a ma ascunde pe dupa manta exploratorului care nu cunoaste teritoriile pe care paseste dar pe care le soarbe cu curiozitate. Amintirile pe care le am si gandurile ca as putea sa ma reintorc acolo ma ajuta sa zic: " Bag .... asta e!"...

Nu am sa-mi cer scuze pentru injuratura pe care am scris-o. Maine mi-am promis ca am sa-mi las morala acasa si am sa fiu libera. Am sa imi las instinctele sa iasa la suprafata si nu am sa regret nimic din orice as face.

Nu urasc nimic mai mult in lumea asta decat sentimentul de neputinta: nu pot sa-l ajut pe omu' ala de pe strada care cere, nu pot sa ma ajut sa fiu mai nesimtita, nu pot sa-l ajut pe tata sa nu se mai preocupe, nu pot sa vindec pe nimeni, nu pot sa invat pe nimeni (pentru ca acum toti sunt asa destepti incat nimeni nu crede ca mai are vreo ceva de invatat: Mi-e mila!)..nu pot sa uit, nu pot sa iert ca tac si suport marlanii, nu pot sa trec peste oamenii care iti fac rau fara a avea vreun motiv...

Gata, lectia de melodrama s-a sfarsit. In seara asta nu te vreau pentru ca nu ai fost puternic si nu ai stiut sa ma faci fericita ca te vad, nu ai stiut sa ma incalzesti cu un cuvant care sa nu fie despre tine, nu ai stiut sa ma consolezi si sa-mi zici: "impreuna o sa trecem peste toate".

M-am saturat de cuvinte.

M-am saturat de promisiuni.

M-am saturat sa fiu eu stanca de care sa te agati, puterea care te face sa mergi mai departe.

M-am saturat sa fie totul asa de complicat.

M-am saturat sa suport oamenii care tipa la mine.

....

nu mai stiu...

...

2010-09-01T16:52:00.001+03:00

What Sarah Said (Directions DVD)

Death Cab for Cutie | MySpace Music Videos

same old

2010-09-01T02:07:00.004+03:00

Aprinde lumina ca simt ca ceva din mine s-a stins.Ma uit chioraste la mana din care inca mai curge sange si cand se opreste strang pumnul pentru a mai sangera un pic. Un alt episod de latenta emotionala in care nu simt nimic, nu vreau nimic, nu ma intereseaza nimic. M-am plans atat de mult ca sunt prea om incat acum cand simt viermele indiferentei cum isi scobeste loc in mine stau si-i admir indarjirea cu care sapa, fara sila si fara sa-mi indes pumnul, sa-mi ajung la inima si sa-l extirp inainte de a ma mutila.
Sunt incoerenta stiu, cuvintele le-am scris cu un pix in interiorul palmei stangi,la munca si s-au sters cu apa cu care am spalat scuipatul din scrumiere. Inca un moment in care imi vine sa tip de furie ca nu fumez. Daca as avea o tigara acum, si-ai fi si tu langa mine, ca in seara aia cand am impartit aceiasi bordura si aceiasi tigara (pe care ai savurat-o pana la ultimul fum ca si cum ti-ai fi inchis toate pacatele in tutunul ala ieftin), as simti cum fiecare demon imi paraseste plamanul si ma lasa ca dupa spovedanie sau ca dupa o noapte salbatica de ...
Uita-te si tu si razi la snobismul omului ce nu-si asuma vulgaritatea propriilor ganduri. Nu am curajul sa fiu vulgara si totusi ma las prada vulgaritatii cand plec capul, cand tac desi ar trebui sa tip, cand indur in loc sa lovesc si sa ma impun.
Am vorbit si am scris si in mine s-a mai stins cu fiecare cuvant un pic din lumina ce-o purtam. Eu nu am sateliti sa ma lumineze si nici Soare in jurul caruia sa gravitez si de la care sa fur caldura. Sunt un cub, de fapt o cutie in care indes in fiecare zi frustrari si pe care o carpesc cu scotch transparent cand ii mai crapa cate un colt. Nu arunc nimic, transform totul, ma inchid, ma abandonez si nu renunt sa mai adaug cate o bucata de scotch cand se mai rupe ceva din mine. Am greutatea unui cub de plumb dar daca ma deschizi sunt goala . Sunt aer condensat gata sa primeasca orice, dar plin de alte materii pe care numai eu le simt si le port si de care nimeni nu ma poate scuti.
Sunt nebuna.
Mi-e somn si mi-e ciuda ca nu stiu ce e dorul.
Sunt o cutie.

8->

2010-08-31T16:27:00.001+03:00

Long night

2010-08-28T04:00:00.006+03:00

Aproape ca am uitat dimensiunea exacta a timpului care mi se scurge printre degete. Mii de ganduri se ingramadesc intre tamplele mele in timp ce chipul schiteaza acelasi zambet gol de : "Bine ati venit!".Ma simt obosita, imi simt mainile tremurand si cel mai rau este ca sunt indiferenta in fata raului pe care mi-l produc voluntar zi de zi. Aproape ca un robot, imi inghit orice sentiment ce ar putea acompania clipa si fac ca tot ce mi se intampla sa fie plan si vid ca si cum nu ar produce niciun efect. Sunt incoerenta, vorbesc singura, inchid ochii, numar pana la infinit si imi mai adaug cate un cuvant in juramantul de credinta pe care mi-l rostesc noaptea, cand nu ma aude nimeni.

" Jur sa nu simt

Nimic altceva decat iubire

Si jur sa nu lupt

Pentru nimeni altcineva decat el.."

Pastrez un mort in suflet si ma mint ca ceva e inca viu.

Aici totul e artificial ca o planta care zace plina de praf in holul unui birou.

E greu si simt ca as da orice numai sa ma intorc o ora in timp.Exact ca un atlet care mai are o gura de aer in piept si 100 de metrii de alergat pana la finish, asa si eu prefer sa stiu ca am epuizat tot din mine dar nu am renuntat.Victoria o sa fie mai dulce cand am sa stiu ca am castigat-o cu nopti nedormite, cu griji ale caror gura am astupat-o cu tacere, cu vise care se vor materializa pentru a-mi dovedi ca nimic nu este imposibil.

blocaj

2010-08-23T02:29:00.007+03:00

Acum,

Sa ne inchidem trupul

in aceiasi coaja de nuca seaca

si sa ne tatuam cu buzele

initialele

timpului care se ingramadeste intre noi.

Cand corpurile noastre amandoua

Se amesteca si isi imping celulele

Una intr-alta

Vreau sa-mi spui ca niciodata

Carnea mea nu a avut un gust mai plin

De interzis.

Am sa zambesc pe jumatate

In timp ce printre pori ni se vor scurge feromonii'n valuri

Dar n-am sa fac nimic,

Nu am sa zic nimic,

Ci am sa stau

Si am sa astept sa mi le dai pe toate.

Ne vom instala

In aceiasi coaja de nuca seaca

Si vom trai pe pamantul moale

Pana'n toamna

Cand mana curioasa si aspra

Ne va izbi cu un ciocan,

Ne va rupe legaturile,

Si ne va scoate cu un cutit

Poate ca pe un intreg

Sau poate in bucati separate.

Atunci, maselele de om

Ne vor sfarama,

ne vor spala cu saliva lor de pe pori oxitocina

Si timpul intre noi va incapea

Fara dificultate.

Ne vom reintoarce in aceiasi coaja seaca.

intr-un alt anotimp,

Sau intr-o alta viata.

In proces de adaptare

2010-08-22T02:48:00.004+03:00

Incerc sa ma adaptez, de cand m-am intors acasa viata mea e un tumult continuu. Dorinta mea de a ma tine ocupata si de a nu pierde vremea s-a materializat in experienta ambitioasa a primului job. M-am angajat si incerc zi de zi sa ma adaptez la o experienta care ma face sa cunosc oamenii noi in mii si mii de ipostaze. Renunt sa irosesc randuri povestind emotiile primului interviu sau deceptia primului nu. In doar cateva cuvinte mi-am dat seama in ultima luna jumate ca banii se castiga greu si de cele mai multe ori smechereste. Eu sunt naiva, eu inca mai am de invatat insa stiu ca am toata viata inainte. Uneori ma simt demotivata, alteori subestimata, de fiecare data stau in banca mea si privesc. Imi place sa observ reactii si comportamente si imi place sa zambesc in sinea mea zicandu-mi ca eu eu voi reactiona/ajunge asa.

In fine.

Merg mai departe, ma tin ocupata, ma bucur de satisfactia primului salariu si incerc sa-mi rezolv treburile care au ramas amanate de cand cu revenirea. My great come back a fost o revenire cu picioarele pe pamant in adevaratul sens al cuvantului. A fost un soc ce m-a facut sa realizez ca traiesc intr-o tara care dezamageste prin lipsa de oportunitati pe care ni le ofera, prin birocratie, coruptie si asa mai departe. Incerc sa imi inchid ochii si sa ma propulsez spre alte dimensiuni geografice in care imi conturez planuri de viitor apropiat. Nu am nicio alta garantie ca voi reusi, in afara de efortul pe care sunt gata sa il depun.Mai mult ca niciodata imi dau seama ca orice limita poate fi depasita si ca orice gand de renuntare poate fi invins atat timp cat motivatia e suficient de puternica.

Poate va asteptati (voi ce inca imi mai cititi gandurile) sa fi scris dintr-o alta perspectiva aceste randuri insa in ultima vreme am fost atat de scufundata in concretul propriei existente incat singurul lucru la care mai visez este o zi libera..

In sufletul meu se manifesta acum acelasi fenomen care actioneaza asupra avionului in cadere libera: teama pasagerilor, panica aparent controlata a pilotului, dorinta stewardesei ca sa-si mai vada o data familia, ruga puritanilor care se tem sa nu ajunga in iad, regretul nedezvaluit al barbatului care simte ca va muri inainte sa-i dezvaluiasca sotiei ca nu i-a fost credincios.. in 4 litere (care stiu sigur ca tie o sa-ti placa): HAOS. Dar..nu ma plang, mi-am facut-o si mi-o fac ca de obicei cu mana mea: eu ma arunc in apa desi nu stiu sa inot, tot eu ma zbat sa ajung la mal. Viata n-ar avea rost altfel..

Imi doresc mai mult decat orice sa imi pot gasi linistea mentala sa ma pot dezvalui, asa cum am facut-o de nenumarate ori prin cuvintele pe care le impart cu voi insa imi lipseste energia si calmul interior necesar. Pastrez cu mine momentele si amintirile cele mai frumoase si imi zpun :
"ZOE fii barbata!" cand stiu ca in curand o parte din ce mi-am propus se va realiza.

Chiar daca e greu, cand muncesti pentru ceva ce-ti doresti cu adevarat, orice povara si suferinta devine mai usoara. In ciuda tuturor greutatilor pe care le-am intampinat, sunt mandra de mine si ma bucur de toti oamenii de treaba pe care i-am cunoscut si cu care muncesc zi de zi.

Lucrurile capata valoarea pe care LE-O atribuim si devin tot mai valoroase pe masura ce dorinta noastra de a le obtine se augumenteaza.

overview of the cities i have visited lately

2010-07-15T14:57:00.001+03:00

Create your own travel map or travel blog

Find vacation rentals at TripAdvisor

ahora que

2010-06-23T21:08:00.001+03:00

Ahora que nos besamos tan despacio,

ahora que aprendo bailes de salón,

ahora que una pensión es un palacio,

donde nunca falta espacio

para más de un corazón...

Ahora que tengo un alma

que no tenía.

Ahora que suenan palmas

por alegrías.

Ahora que nada es sagrado

ni, sobre mojado,

llueve todavía.

Ahora que hacemos olas

por incordiar.

Ahora que está tan sola

la soledad.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

Ahora que está tan lejos el olvido,

ahora que me perfumo cada día,

ahora que, sin saber, hemos sabido

querernos, como es debido,

sin querernos todavía...

Ahora que se atropellan las semanas,

fugaces, como estrellas de Bagdad,

ahora que, casi siempre, tengo ganas

de trepar a tu ventana

y quitarme el antifaz.

Ahora que los sentidos

sienten sin miedo.

Ahora que me despido

pero me quedo.

Ahora que tocan los ojos,

que miran las bocas,

que gritan los dedos.

Ahora que estoy más vivo

de lo que estoy.

Ahora que nada es urgente,

que todo es presente,

que hay pan para hoy.

Ahora que no te pido

lo que me das.

Ahora que no me mido

con los demás.

Ahora que, todos los cuentos,

parecen el cuento

de nunca empezar.

RRHH

2010-06-06T19:59:00.000+03:00

Los RRHH nunca han sido mas divertidos!

Minunat

2010-06-04T00:49:00.001+03:00

Pam pam

2010-06-03T20:17:00.001+03:00

2010-05-24T19:35:00.003+03:00

La multi ani tata si la multi ani mieeee!!!!

2010-05-21T19:00:00.002+03:00

Dupa ce frisca mi-a dat serioase batai de cap, mi-am calmat toti nervii dupa ce am vb cu tata si l-am felicitat. Azi e ziua noastraaaa!!!!

Cred ca e primul an in care nu pregatesc cine stie ce party.. un tort pentru mine , mustafa, tufan , hakan si jorje. Duminica vine Marien asa ca am sa-i pastrez o bucatica daca mai ramane vreo ceva;)).

Va pup infidels si la multi ani tuturor celor care poarta acelasi nume ca mine si ca tatal meu!

Ps: Va multumesc pentru urari!

8->

2010-05-18T02:32:00.002+03:00

"Te beso con toda mi persona inclinada hacia ti..."

Cand poti sa-i spui unei persoane cu toata daruirea de sine ca o iubesti? Cand poti sa accepti in toada decadenta abandonul care te face sa devii atat de vulnerabil in fata unui singur eu, poate mai vulnerabil decat tine?.. Cand recapeti curajul de a-ti deschide gura si de a striga din tot plamanul tau, acele cuvinte care par mai grele decat un orice : " Imi pare rau", acele cuvinte pe care nu vrei sa le regreti mai tarziu?

Nu stiu. Adevarul e ca nu am raspunsul la intrebarile astea..mereu mi-a fost teama sa ma aud rostindu-le, pentru ca le-am spus candva si m-au tradat, s-au intors cu toata puterea lor impotriva-mi, si m-au facut sa ma dispretuiesc cu fiecare celula, sa ma inchid cu fiecare sunet, sa ma consum cu fiecare bataie de inima.

Nu stiu, dar le simt. Acum cand am ochii inchisi si te vad numai pe tine, acum cand ma doare pieptul si te vreau numai pe tine, acum cand stiu ca pot avea orice numai pe tine nu, acum mai mult ca niciodata imi vine sa ma inchid intr-un cerc si sa inghet timpul, si sa las sa se calmeze focul care ma fierbe pe dinauntru, si ma face sa ma strang ca un muschi, ca intr-un spasm.

Inca putin, mai cade inca un minut peste pamant, si peste picioarele mele, si peste pleoapele tale, inca putin si te voi avea in bratele mele, pregatita poate pentru toate acele cuvinte care ma rusineaza, si care aprind in obrajii mei rosul sangelui care curge cu repeziciune in venele mele.

Am sa te strang in brate si am sa-ti tin cu mainile amandoua capul, am sa te privesc in ochi, si in momentul in care se va face cea mai solemna liniste, am sa-ti spun cu cele 2 aorte si cu tot ventriculul stang si ventriculul drept, cu buzele si cu emotiile toate, singurele cuvinte care in simplitatea lor, ma linistesc si ma elibereaza de mine, pentru a ma darui tie...

Ce soooooomn

2010-05-12T12:12:00.004+03:00

mi'am blestemat zilele azi cand m'am ridicat din pat. dupa ce am pierdut 2 ore la filmul plictisitor : Crazy heart cu Mustafa, am mai pierdut inca jumatate de ora sa'l scot din camera mea. pe scurt m'am culcat la 4 si m'am trezit la 9 ca sa ma duc la drept administrativ.. acum sunt la analiza de date si mi'é somn. Profa vorbeste de statistici descriptive si grafice cand gandul meu nu e decat la pat si la somn si la faptul ca azi am ore pana la 9 seara.

Sanatate somn!

chaotic

2010-05-11T11:01:00.002+03:00

3 ore de somn
drept administrativ
mi'e somn
pauza
vreau o cafea
automatul nu da rest
picior in automatul de cafea
automatul da rest
cafea
drept administrativ
mi'e in continuare somn
pauza
calculator
postare blogger
mesaj marien
beep zizu
cafea
sociologia companiilor
repensar el consumo
bleah
vreau o cafea
imi cumpar inca o cafea
beau cafea
pauza
sociologie
repensar el consumo
bleah
miguelito
fericire
acasa
cafea
....

Babylon

2010-05-10T02:28:00.006+03:00

Am avut cel mai bolnav weekend de pana acum. Fara energie, singura in casa timp de 3 zile, am simtit ca nu vreau lumina afara, ca nu vreau sa ma ridic din pat, nu vreau sa deschid ochii sau sa ma spal pe dinti, sa fac dus sau sa mananc. E un sentiment oribil, vroiam doar sa zac si sa sper ca o sa treaca cat mai repede zilele astea. Acum e aproape 1 jumate dimineata si nu pot sa dorm. Fiecare incheietura imi tremura, din micutele difuzoare ale laptopului meu se aud Angus si Julia Stone si imbracata in haine frumoase, incerc sa ma auto-echilibrez. Dintotdeauna am avut micile mele caderi, dintotdeauna am avut stari de deplina singuratate de care nu m-am ascuns si pe care le-am asumat de fiecare data cu intensitatea pe care mi-o cereau. Cu toate astea stiu ca nu sunt productive pentru sanatatea mea emotionala..

Azi, spaland o farfurie deasupra chiuvetei, vedeam tot spatiul gol care ma inconjura. Un apartament cu 4 camere si un hol imens , o bucatarie care pare frumoasa la prima vedere insa practic goala.. toate astea m-au adus la concluzia ca sunt cu nimic mai diferita decat bucataria mea, ca interiorul meu e ca holul la capatul caruia se ascunde camera in care dorm.. desi sunt tanara si poate frumoasa la prima vedere, deseori in interior ma simt batrana, mai batrana decat ceilalti, mai lipsita de utilitate pentru cei din jur decat ceilalti.. Sunt singura care merge pe holul asta inainte de culcare, sunt singura care lasa din cand in cand o lumina aprinsa..

Nu stiu daca e asa de rau sa fi ca mine. Cred ca toti avem stari cand ne vine sa zicem the fuck with all this si sa ne refugiem in ceva. Pacat ca nu toti o recunosc.

M-am obisnuit sa fiu singura chiar daca uneori sunt inconjurata de 1000 de persoane. M-am obisnuit sa las cu randul oamenii sa ma cunoasca, si de cele mai multe ori am acordat privilegii unei singure persoane din cele 1000. De cand sunt departe de casa am facut acelasi lucru. M-am izolat de toti minus 1. Iar acum cand exceptia de la regula nu este, ratacesc pe drumuri solitare incarcate de cafea, cearcane si sentimente de abandon. Singuratatea mea este fecunda, si incompleta totusi, pentru ca minus unu este chiar aici pe tastatura mea si ma priveste. Eu il aduc aproape de buzele mele iar in jurul nostru se aud din difuzoarele mici toate sentimentele carora ne este teama sa le dam glas :"No I don't want to/See you go./No I don't want to/Be alone./So rest your hand -/You're all mine./I can't stay awake, /My eyes fall down./Said I dreamed a dream/That you wore a crown./She's my Babylon."...

"Je suis seul. Le silence emplit les quais déserts.

L'âme en fleurs du printemps s'exhale dans les airs.
C'est une tiède nuit d'amant ou de poète,
Et j'ai l'amour à l'âme et l'amour à la tête,
Et j'ai soif de tes yeux pour me mettre à genoux !"

...

2010-05-08T06:28:00.003+03:00

...

ca o ceata se lasa peste noi distanta,

care cuprinde in centrii ei nervosi

unitati de masura pe care nici eu nici tu

nu le putem strabate cu piciorul.

Uite, ma astern intre asternuturi,

ca o pana care cade din cer

rupta din aripa soimului,

pe care-l urmareai mai devreme

cu privirea.

In alt colt de lume,

atat de aproape de mine coexisti,

ca si cum in pieptul tau ar bate 2 inimi,

in acelasi tempou,

sub aceiasi intensitate,

coexisti si respiri prin fiecare por iubire,

iar eu nu incetez sa te rog,

sa ma prind de bratul tau si sa te rog:

ramai langa mine.

spune-mi,

vreau sa aud cum se desprind de pe buzele tale,

acele cuvinte nedemne de un alt eu si tu,

acele cuvinte

ce rasuna in urechile tale

ca sunetul unei corzi de chitara

de care nu te poti elibera,

ca sunetul pantecelor noastre amandoua

unindu-se si desprizandu-se sub aceiasi miscare,

sub aceiasi suflare,

sub aceiasi forta.

in noaptea asta esti langa mine,

si te strang in palmele mele amandoua

in timp ce le duc la cap,

ca un prunc imi duc mainile sub cap

langa barbie si astept sa ma ia somnul,

sa-mi inchid ochii si sa-ti dau viata.

Uite,

simt cum bratele tale

incep sa ma aduca tot mai aproape de tine,

atat de aproape incat simt cum devenim timp,

cum devenim distanta,

cum devenim acelasi intreg primordial

din care ne-am rupt intr-un spasm prea violent

si prea zdruncinat

si prea deodata.

Acum,

cand totul devine incoerent si difuz,

Sfidam inconstient materia

Si fara sa stii,

Si fara sa vrei,

Si fara sa iti imaginezi

Simt cum

in noaptea asta esti langa mine..

Derniers poemes d'amour

2010-05-05T22:05:00.000+03:00

Charles GUÉRIN (1873-1907)

J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante

J'écris ; entre mon rêve et toi la lampe chante.
Nous écoutons, muets encor de volupté,
Voleter un phalène aveugle dans la chambre.
Ton visage pensif est rose de clarté.

Tu caresses les doigts que je te laisse et songes :
" Si vraiment il m'aimait ce soir, écrirait-il ? "
Tu soupires, tes mains tressaillent, et tes cils
Palpitent sous tes yeux en fines grilles d'ombre.

Je devine un chagrin secret, et je t'attire ;
Tu fais sous mon baiser un effort pour sourire,
Et voici que, longtemps, le coeur lourd de sanglots,

Silencieuse et sans vouloir être calmée,
Tu pleures, inquiète et jalouse des mots
Qui te parlent de notre amour, ma bien-aimée.

[ainsi tu t'en allais vers ailleurs... ]

Mango tree

2010-04-24T17:01:00.001+03:00

Doi

2010-04-22T10:34:00.002+03:00

Cateodata, cand respiram adanc acelasi aer, simt cum devenim o singura fiinta. Cand mana ta o strange puternic pe a mea, si cand te apropii sa ma saruti, timpul se dizolva, distantele dispar, si dintr-o data simt cum suntem numai noi 2 pe pamant.
Pe birou stau una langa cealalta, cana mea cu vacuta si cana ta roz cu omul care scoate limba. Inauntrul lor, cafeaua inca fierbe, proaspata turnata, asa cum in noi fierb in acelasi timp dorinta, durerea si clipele ce traiesc mult prea putin pentru a putea fi oprite.

Ramai lipit de pieptul meu cautandu-mi instinctiv sanul pentru a-i simti moliciunea, pentru a te intoarce macar simbolic in zona protectiva a spatiului matern de care ti se face dor, prin natura. Mana mea se joaca in parul tau ignorand clipele de impact cu pielea un pic rigida si dura a obrazului tau care te tradeaza si te arunca in maturul varstei de 20 si un pic..

Cu un singur freamat, cu un singur sunet, cu un singur si neschimbator trup oftez usor si te rog : stai langa mine..

Cu un singur gest, de imbratisare mai puternica, mai convingatoare si mai dureroasa imi spui ca in ceasul asta care-si trece minutele si secundele peste pielea noastra, ai sa ramai tot mai aproape de mine..

Pe birou, stau asezate una langa cealalta cana mea si cana ta. Inauntrul lor cafeaua s-a racit.

Cu capul lipit de pieptul meu imi cauti sanul si imi promiti ca n-ai sa pleci niciodata..

swell season

2010-04-21T21:28:00.000+03:00

Shut the door to the moon
And let the birds gather
Play no more with the fool
And let the souls wander
And bleed
From the soul..

Dor de casa

2010-04-18T03:48:00.003+03:00

Pieduta printre cursurile de drept administrativ, cocotata pe birou, cu foile in mana , privind de la fereastra mare trecatorii care veneau spre casa dinspre Mercadona, mi s-a facut dor de casa, dor de voi. Dor de cafeaua de dimineata si iesirile la Mc cu Daria, dor de zilele de practica cu ciocoflenderele mele, dor de zeflemeaua de zi cu zi cu fetele la facultate, dor de escapadele si fuga nocturna de onanisti cu iubita mea Ilhem, dor de tablele cu Murphy si mai ales dor de noptile de taclale pana dimineata si ras pe sub plapuma cu Zizu.

Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa bag capul adanc in perna si sa incep sa plang. Am simtit cum tot sangele mi se urca la cap, si cum singura modalitate de a face fata presiunii imense era sa plang, sa plang si sa plang pana cand simt ca nu mai am respiratie. In ciuda tuturor lucrurilor de care ma "bucur" aici, se pare ca nimic nu imi aduce satisfactie sufleteasca mai mare decat sa stiu ca sunt printre oamenii care ma iubesc si ma accepta neconditionat. Voi ma faceti sa ma simt o persoana mai buna, si din voi deriva intreaga mea incredere de sine. Daca uneori par mandra, voi nu ma judecati pentru ca stiti, in sinea voastra, ca toata forta orgoliului meu personal deriva din bucuria pe care mi-o aduce fiecare zi in care imi sunteti aproape, imi sunteti prietene/ prieteni.

Probabil simtiti ca sunt o ingrata care v-a uitat de tot doar din cauza faptului ca nu comunicam la fel de mult. Stiti mai bine decat maine cat de neexperimentata sunt la capitolul deschidere sufleteasca si tocmai de asta sper sa ma intelegeti si sa fiti sigure ca va iubesc mai mult decat oricand si ca sunteti unul din singurele motive (si putinele de altfel), pentru care si maine mi-as face bagajul si as veni acasa.

E adevarat, viata de unul singur , intr-o tara straina, sentimentul ca totul incepe de la 0 pentru tine, e coplesitor. In doar 70 de zile am vazut lucruri ce nu credeam ca am sa vad vreodata, am invatat sa comunic, sa iubesc, sa impartasesc, sa experimentez si sa las la o parte grijile obisnuite. Acum ca urmeaza perioada cea mai grea, incerc sa ma mentin deasupra liniei de plutire, si simt cu adevarat limite in tot ceea ce imi propun. Uneori cand vin acasa, las totul la o parte, ma trantesc in pat, si imi imaginez ca sunt acasa. Chiar daca e fictiv totul, sentimentul de confort si de caldura imi relaxeaza toti muschii si ma umple de o energie pozitiva care ma alimenteaza pe tot parcursul zilei. Apoi, cand simt ca totul in mine se epuizeaza si ma indeamna la somn, ma auto-disciplinez sa mai citesc putin, sa mai rezist putin, si ca un fapt ordonat de o lege pe care nu mi-o pot explica, il vad privindu-ma de dupa fereastra camerei mele, zambind si asteptand sa il invit la un ceai. Aici , familia mea s-a redus considerabil. Din 5 surori ;));)) un tata, o bunica si un bunic, am ramas cu o singura persoana cu care desi nu impartasesc aceiasi limba, par a ma intelege si fara cuvinte. Ma face sa uit distantele si sa adorm oarecum linistita. Pentru familia de aici.. sunt norocoasa.

va iubesc si chiar daca nu vorbim 24/24, sunteti la fel de importanti pentru mine.

song of all my almost 70 days

2010-04-15T15:40:00.003+03:00